A vorbit Isus despre focul iadului?

UNII dintre cei ce cred că păcătoşii vor arde în focul iadului citează cuvintele lui Isus consemnate în Marcu 9:48 (sau versetele 44, 46), unde apare expresia: „viermii nu mor şi focul nu se stinge“. Dacă cineva v-ar întreba la ce s-a referit Isus când a rostit aceste cuvinte, cum aţi răspunde?

În funcţie de traducerea folosită, interlocutorul ar putea citi versetele 44, 46, sau 48, care, în unele traduceri ale Bibliei, sunt identice. * Traducerea lumii noi spune: „Dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l şi aruncă-l. Este mai bine pentru tine să intri în regatul lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în Gheenă, unde viermii nu mor şi focul nu se stinge“ (Marcu 9:47, 48).

În orice caz, unii consideră că afirmaţia lui Isus vine în sprijinul ideii că, după moarte, sufletele celor răi vor suferi veşnic. Într-o ediţie spaniolă a Bibliei, Sagrada Biblia, apărută la Universitatea din Navarra, se face următorul comentariu: „Domnul face referire aici la chinurile iadului. S-a explicat adesea că ‘viermii care nu mor’ simbolizează remuşcările veşnice ale celor chinuiţi în iad. Iar ‘focul care nu se stinge’ este simbol al suferinţei lor fizice“.

Să comparăm însă cuvintele lui Isus cu ultimul verset din profeţia lui Isaia. * Nu este oare evident că Isus se referea la textul din Isaia, capitolul 66? Se pare că profetul vorbeşte aici despre ieşirea „din Ierusalim, spre Valea lui Hinom (Gheena), unde odinioară se practicau sacrificiile omeneşti (Ier 7:31). Gheena a ajuns mai târziu groapa de gunoi a oraşului“ (The Jerome Biblical Commentary). Este limpede că Isaia 66:24 nu descrie în simboluri chinurile unor oameni torturaţi, deoarece face referire la cadavre. Despre viermi, nu despre oameni vii sau despre suflete nemuritoare, se spune că nu mor. Prin urmare, cum ar trebui înţelese cuvintele lui Isus?

Remarcaţi comentariul făcut pe marginea textului din Marcu 9:48 în lucrarea catolică El evangelio de Marcos. Análisis lingüístico y comentario exegético, volumul II: „Expresia este extrasă din profeţia lui Isaia (66, 24), unde profetul se referă la două modalităţi de a distruge un cadavru: putrezirea şi incinerarea . . . Prezenţa cuvintelor viermi şi foc în acelaşi context întăreşte ideea de distrugere. . . . În ambele cazuri, este definitivă (‘focul nu se stinge, viermii nu mor’), fără cale de scăpare. Potrivit acestei descrieri, nu omul continuă să existe. Numai focul şi viermii rămân şi orice le cade pradă este distrus pentru totdeauna. Prin urmare, acest pasaj biblic nu descrie un chin veşnic, ci o distrugere definitivă, care nu lasă loc speranţei în înviere. Altfel spus, moarte veşnică. [Focul] este, prin urmare, simbol al distrugerii“.

Cine înţelege că adevăratul Dumnezeu este drept şi iubitor îşi dă seama că aceasta este explicaţia logică a cuvintelor lui Isus. El nu a spus că cei răi vor fi chinuiţi veşnic, ci că riscă să fie distruşi pentru totdeauna, adică să nu aibă parte de înviere.

[Note de subsol]