Calităţi pe care trebuie să le urmărim

„Urmăreşte dreptatea, devoţiunea sfântă, credinţa, iubirea, perseverenţa [şi] blândeţea.“ (1 TIM. 6:11)

1. Prezentaţi un context biblic în care apare verbul „a urmări“.

LA CE episod din Biblie vă gândiţi când auziţi verbul „a urmări“? Probabil vă amintiţi de zilele lui Moise când armata egipteană ‘a pornit în urmărirea’ Israelului şi şi-a găsit sfârşitul în Marea Roşie (Ex. 14:23). Sau poate vă amintiţi în ce pericol se afla un om din vechiul Israel care, fără intenţie, ucidea pe cineva. Trebuia să fugă imediat într-una din cele şase cetăţi de refugiu. Altfel, ‘răzbunătorul sângelui putea să-l urmărească pe ucigaş, să-l ajungă din urmă şi să-l lovească de moarte’ (Deut. 19:6).

2. a) Ce premiu i-a invitat Dumnezeu pe unii creştini să urmărească? b) Ce speranţă le dă Iehova majorităţii creştinilor de azi?

² În Biblie verbul „a urmări“ apare şi cu sens pozitiv. Iată, de pildă, ce a scris apostolul Pavel: „Mă străduiesc să ating ţinta pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, prin Cristos Isus“ (Filip. 3:14). * Biblia arată că în total 144 000 de creştini unşi, printre care şi Pavel, primesc premiul vieţii cereşti. Ei vor guverna cu Isus Cristos peste pământ ca membri ai Regatului său milenar. Ce obiectiv măreţ i-a invitat Dumnezeu pe aceşti creştini să urmărească! Însă marea majoritate a creştinilor adevăraţi de astăzi au o altă speranţă, un alt obiectiv. În marea sa iubire, Iehova le dă ceea ce au pierdut Adam şi Eva: perspectiva de a se bucura de sănătate perfectă şi viaţă veşnică într-un paradis pământesc (Rev. 7:4, 9; 21:1–4).

3. Cum ne putem manifesta recunoştinţa pentru bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu?

 ³ Oamenii păcătoşi nu pot câştiga viaţa veşnică prin eforturile lor imperfecte de a face binele (Is. 64:6). Putem obţine viaţă veşnică numai dacă avem încredere în măsurile de salvare luate de Dumnezeu prin Isus Cristos. Cum ne putem manifesta recunoştinţa pentru această dovadă de bunătate nemeritată a lui Dumnezeu? De pildă, dând ascultare poruncii: „Urmăreşte dreptatea, devoţiunea sfântă, credinţa, iubirea, perseverenţa [şi] blândeţea!“ (1 Tim. 6:11). Analiza acestor calităţi ne poate ajuta pe fiecare dintre noi să fim şi mai hotărâţi să continuăm să le urmărim, adică să ni le însuşim, „într-o măsură şi mai mare“ (1 Tes. 4:1).

„Urmăreşte dreptatea“

4. De ce putem fi siguri că este important să urmărim „dreptatea“, şi care sunt primii paşi în această direcţie?

⁴ În cele două scrisori adresate lui Timotei, apostolul Pavel a arătat ce calităţi trebuie să urmărim. De fiecare dată, el a menţionat mai întâi „dreptatea“ (1 Tim. 6:11; 2 Tim. 2:22). Şi alte texte biblice ne îndeamnă să urmărim dreptatea (Prov. 15:9; 21:21; Is. 51:1). Un prim pas în acest sens este ‘să asimilăm cunoştinţă despre singurul Dumnezeu adevărat şi despre cel pe care l-a trimis [el], Isus Cristos’ (Ioan 17:3). Cel ce urmăreşte dreptatea se va simţi îndemnat să treacă la acţiune: să se căiască de păcatele din trecut şi ‘să se întoarcă’ pentru a face voinţa lui Dumnezeu (Fap. 3:19).

5. Ce trebuie să facem pentru a fi consideraţi drepţi de Dumnezeu şi pentru a rămâne în această stare?

⁵ Milioane de oameni care urmăresc într-adevăr dreptatea şi-au dedicat viaţa lui Iehova şi şi-au simbolizat dedicarea prin botezul în apă. Dacă eşti botezat, te-ai gândit că trebuie să demonstrezi prin modul tău de viaţă că te străduieşti mereu să urmăreşti dreptatea? Probabil că faci acest lucru. De pildă, când ai de luat decizii importante în viaţă, trebuie să discerni pe baza Bibliei ‘ce este bine şi ce este rău’. (Citeşte Evrei 5:14.) Să presupunem că ai ajuns la vârsta la care poţi să te căsătoreşti. Eşti ferm hotărât să nu cultivi sentimente pentru cineva care nu este un creştin botezat? Dacă da, înseamnă că urmăreşti dreptatea (1 Cor. 7:39).

6. Ce înseamnă, de fapt, a urmări dreptatea?

⁶ Una este să fim drepţi şi cu totul alta e să ne considerăm singuri drepţi sau să fim ‘exagerat de drepţi’ (Ecl. 7:16). Isus ne-a avertizat să nu etalăm o astfel de dreptate, să nu încercăm să părem mai buni decât alţii (Mat. 6:1). Dacă vrem să urmărim cu adevărat dreptatea, trebuie să fim atenţi la inimă, adică să corectăm gândurile, atitudinile, motivaţiile şi dorinţele greşite. Dacă ne străduim în permanenţă să facem acest lucru, este puţin probabil că vom comite păcate grave. (Citeşte Proverbele 4:23.) (Compară cu Iacov 1:14, 15.) Iar Iehova ne va binecuvânta şi ne va ajuta să urmărim şi alte calităţi creştine valoroase.

 ‘Urmăreşte devoţiunea sfântă’

7. Ce este „devoţiunea sfântă“?

⁷ A manifesta devoţiune înseamnă a fi complet dedicaţi şi loiali unei cauze sau unei persoane. Potrivit unui dicţionar biblic, cuvântul grecesc tradus „devoţiune sfântă“ descrie „atitudinea sănătoasă a celui ce ţine cu sfinţenie la teama de Dumnezeu“. De multe ori israeliţii nu au manifestat o asemenea devoţiune. După ce Dumnezeu i-a eliberat din Egipt, ei s-au dovedit adesea neascultători.

8. a) Ce întrebare a apărut când Adam a păcătuit? b) Cum a fost dezvăluit acest ‘secret sacru’?

⁸ După ce omul perfect Adam a păcătuit, mii de ani o întrebare a rămas fără răspuns: Poate vreun om să manifeste în mod perfect devoţiune sfântă? În tot acest timp, niciun om păcătos nu a putut trăi în devoţiune sfântă perfectă. Dar la timpul stabilit de Dumnezeu, Iehova a dezvăluit acest ‘secret sacru’. El a transferat viaţa Fiului său unic-născut din cer în pântecele Mariei pentru a se naşte ca om perfect. Prin întreaga sa viaţă pământească, dar şi prin moartea sa umilitoare, Isus a arătat ce înseamnă a-i fi complet dedicat adevăratului Dumnezeu şi a-i rămâne loial în orice privinţă. Prin rugăciuni, el a arătat că-l venera pe iubitorul său Tată ceresc (Mat. 11:25; Ioan 12:27, 28). Înţelegem de ce l-a inspirat Iehova pe Pavel să vorbească despre ‘devoţiune sfântă’ când a descris modul de viaţă exemplar al lui Isus. (Citeşte 1 Timotei 3:16.)

9. Cum putem urmări devoţiunea sfântă?

⁹ Imperfecţi fiind, nu putem manifesta în mod perfect devoţiune sfântă. Dar o putem urmări. În acest scop, trebuie să urmăm îndeaproape modelul lăsat de Cristos (1 Pet. 2:21). Astfel, nu vom fi ca ipocriţii care ‘au o formă de devoţiune sfântă, dar îi neagă puterea’ (2 Tim. 3:5). Dar aceasta nu înseamnă că adevărata devoţiune sfântă nu are nicio legătură cu aspectul nostru exterior. Dimpotrivă. De exemplu, fie că ne alegem îmbrăcămintea pentru nuntă, fie pentru a merge la cumpărături, prin ţinuta noastră trebuie să dovedim că ‘îl venerăm’ pe Dumnezeu (1 Tim. 2:9, 10). Da, a urmări devoţiunea sfântă înseamnă a ţine cont de normele drepte ale lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi.

‘Urmăreşte credinţa’

10. Ce trebuie să facem ca să rămânem tari în credinţă?

¹⁰ Citeşte Romani 10:17. Pentru a cultiva şi a păstra o credinţă vie, creştinul trebuie să mediteze mereu la preţioasele adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu. „Sclavul fidel şi prevăzător“ ne pune la dispoziţie multe publicaţii biblice. Trei cărţi deosebite sunt Cel mai mare om care a trăit vreodată, Ascultă de Marele Învăţător şi „Vino şi urmează-mă!“. Ele ne ajută să-l cunoaştem mai bine pe Cristos şi astfel să-i putem urma exemplul (Mat. 24:45–47). De asemenea, clasa sclavului organizează întruniri şi congrese care se concentrează adesea asupra ‘cuvântului despre Cristos’. V-aţi gândit cum aţi putea profita într-o măsură şi mai mare de pe urma lor ‘dând astfel o atenţie mai mult decât obişnuită’ lucrurilor pe care ni le dă Dumnezeu? (Evr. 2:1)

11. Cum ne ajută rugăciunea şi ascultarea să urmărim credinţa?

 ¹¹ Şi rugăciunea ne ajută să cultivăm o credinţă puternică. Odată, discipolii l-au rugat pe Isus: „Dă-ne mai multă credinţă“. Şi noi îi putem cere cu umilinţă lui Dumnezeu acelaşi lucru (Luca 17:5). În acest scop, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea spiritul său sfânt, credinţa fiind o parte din „rodul spiritului“ (Gal. 5:22). Mai mult, credinţa ni se întăreşte când respectăm poruncile divine. De pildă, ne-am putea strădui să participăm mai mult la lucrarea de predicare, ceea ce ne-ar putea face mai fericiţi. Iar dacă vom reflecta la binecuvântările de care ne bucurăm ‘căutând mai întâi regatul şi dreptatea lui Dumnezeu’, credinţa noastră va creşte (Mat. 6:33).

‘Urmăreşte iubirea’

12, 13. a) Care este noua poruncă dată de Isus? b) În ce situaţii este important să manifestăm o iubire ca a lui Cristos?

¹² Citeşte 1 Timotei 5:1, 2. Prin câteva sfaturi practice, Pavel a arătat cum pot creştinii să manifeste iubire unii faţă de alţii. Dovedim că avem devoţiune sfântă şi dacă respectăm porunca nouă a lui Isus, de ‘a ne iubi unii pe alţii’ aşa cum ne-a iubit el (Ioan 13:34). Apostolul Ioan a spus: „Cine are mijloacele de existenţă ale acestei lumi şi îl vede pe fratele său în nevoie şi totuşi îşi închide faţă de el uşa tandrei sale compasiuni, cum mai rămâne în el iubirea de Dumnezeu?“ (1 Ioan 3:17). Vă vin în minte unele situaţii concrete în care aţi manifestat o astfel de iubire?

¹³ Urmărim iubirea şi dacă îi iertăm pe fraţii noştri şi nu avem resentimente faţă de ei. (Citeşte 1 Ioan 4:20.) Vrem să urmăm sfatul inspirat: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi, dacă cineva are vreun motiv să se plângă împotriva altuia, să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii. Aşa cum v-a iertat Iehova cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi“ (Col. 3:13). Ai putea aplica acest sfat în relaţiile cu cineva anume din congregaţie? Îl vei ierta?

‘Urmăreşte perseverenţa’

14. Ce putem învăţa din ceea ce li s-a întâmplat membrilor congregaţiei din Filadelfia?

¹⁴ Una este să ne străduim să atingem un obiectiv pe termen scurt şi cu totul alta este să urmărim un obiectiv greu de atins sau care se va realiza mai târziu decât ne-am aşteptat. Fără îndoială, pentru a urmări obiectivul vieţii veşnice ne trebuie perseverenţă. Domnul Isus i-a spus congregaţiei din Filadelfia: „Pentru că ai păzit cuvântul despre perseverenţa mea [lit. „ce am spus despre perseverenţă“], şi eu te voi păzi de ora încercării“ (Rev. 3:10). Da, Isus ne-a arătat că este necesar să cultivăm perseverenţă, calitate care ne ajută să nu cedăm când ne confruntăm cu încercări şi tentaţii. În secolul I, fraţii din congregaţia Filadelfia au trecut prin multe încercări ale credinţei, însă avem motive să credem că au manifestat o perseverenţă remarcabilă. Isus i-a asigurat că avea să-i ajute şi pe parcursul unei încercări mai mari ce urma să vină (Luca 16:10).

15. Ce a spus Isus despre perseverenţă?

¹⁵ Isus ştia că discipolii săi aveau să fie ţinta urii rudelor necredincioase şi a lumii în general. Prin urmare, în cel puţin două ocazii, el i-a încurajat spunându-le: „Cel care va persevera până la sfârşit, acela va fi salvat“ (Mat. 10:22; 24:13). Isus le-a mai arătat cum puteau să obţină atunci forţa necesară pentru a persevera.  Într-o ilustrare, el a spus că oamenii care ‘primesc cu bucurie cuvântul lui Dumnezeu’, dar renunţă la adevăr când trec prin încercări ale credinţei sunt asemenea unui sol stâncos. Totuşi el şi-a asemănat continuatorii fideli cu un sol bun deoarece ei „păstrează“ cuvântul lui Dumnezeu şi „aduc rod cu perseverenţă“ (Luca 8:13, 15).

16. Ce îi ajută pe milioane de oameni să persevereze?

¹⁶ Aţi remarcat secretul perseverenţei? Să „păstrăm“ cuvântul lui Dumnezeu viu în mintea şi în inima noastră. Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi, o traducere exactă şi accesibilă a Bibliei, disponibilă în tot mai multe limbi, ne sunt de mare ajutor! Meditând zilnic la câte un pasaj biblic vom găsi forţa de a continua să dăm rod „cu perseverenţă“ (Ps. 1:1, 2).

‘Urmăreşte blândeţea’ şi pacea

17. a) De ce este importantă blândeţea? b) Cum a dat dovadă de blândeţe Isus?

¹⁷ Nimănui nu-i place să fie acuzat de ceva ce nu a zis sau nu a făcut. De obicei, când suntem criticaţi pe nedrept, ne supărăm şi negăm acuzaţiile. Însă mult mai bine ar fi să manifestăm blândeţe. (Citeşte Proverbele 15:1.) Îţi trebuie o mare tărie de caracter ca să dai dovadă de blândeţe când eşti criticat pe nedrept. Isus Cristos ne-a dat un exemplu perfect în acest sens. „Când era insultat, nu răspundea cu insulte. Când suferea, nu ameninţa, ci întotdeauna se lăsa în grija celui care judecă drept.“ (1 Pet. 2:23) Bineînţeles, nu ne putem aştepta să reacţionăm perfect, ca Isus. Dar nu ne-am putea strădui să manifestăm blândeţe într-o măsură şi mai mare?

18. a) Ce foloase aduce blândeţea? b) Ce altă calitate suntem îndemnaţi să urmărim?

¹⁸ Asemenea lui Isus, să fim şi noi ‘întotdeauna gata să ne apărăm’ convingerile, dar „cu blândeţe şi respect profund“ (1 Pet. 3:15). Dacă manifestăm blândeţe, fie că discutăm cu oamenii în predicare, fie cu fraţii de credinţă, nu vom permite diferenţelor de opinie să degenereze în certuri aprinse (2 Tim. 2:24, 25). Blândeţea ne ajută să ne bucurăm de pace. Probabil din acest motiv, în a doua sa scrisoare către Timotei, apostolul Pavel a menţionat „pacea“ printre calităţile pe care trebuie să le urmărim (2 Tim. 2:22; compară cu 1 Timotei 6:11). Da, „pacea“ este o altă calitate pe care Scripturile ne îndeamnă să o urmărim (Ps. 34:14; Evr. 12:14).

19. După analiza celor şapte calităţi creştine, ce sunteţi hotărâţi să faceţi, şi de ce?

¹⁹ Am analizat pe scurt şapte calităţi creştine pe care suntem îndemnaţi să le urmărim: dreptatea, devoţiunea sfântă, credinţa, iubirea, perseverenţa, blândeţea şi pacea. Ce frumos este în congregaţie când fraţii şi surorile se străduiesc să manifeste într-o măsură şi mai mare aceste calităţi preţioase! Procedând astfel îl onorăm pe Iehova şi îl lăsăm să ne modeleze spre lauda sa!

[Notă de subsol]

Să medităm

• Cum putem urmări dreptatea şi devoţiunea sfântă?

• Ce ne va ajuta să urmărim credinţa şi perseverenţa?

• Cum putem demonstra că ne iubim unii pe alţii?

• De ce trebuie să urmărim blândeţea şi pacea?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Isus ne-a avertizat să nu ne etalăm dreptatea ca să impresionăm

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Putem urmări credinţa dacă medităm la adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Să urmărim iubirea şi blândeţea