Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din cartea Romani

ÎN JURUL anului 56 e.n., în timpul celei de-a treia călătorii de misionariat, apostolul Pavel ajunge în Corint. Aflase de neînţelegerile dintre creştinii evrei şi neevrei din Roma şi, vrând să-i ajute să fie în unitate deplină cu Cristos, le scrie o scrisoare.

Astfel, în scrisoarea către Romani, Pavel arată cum sunt oamenii declaraţi drepţi şi cum ar trebui ei să-şi trăiască viaţa. Scrisoarea ne ajută să-l cunoaştem mai bine pe Dumnezeu şi Cuvântul său, accentuează importanţa bunătăţii nemeritate a lui Iehova şi scoate în evidenţă rolul lui Cristos în salvarea noastră (Evr. 4:12).

DECLARAŢI DREPŢI — CUM?

(Rom. 1:1—11:36)

Pavel scrie: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu, fiind declaraţi drepţi prin bunătatea sa nemeritată ca dar, datorită eliberării prin răscumpărarea plătită de Cristos Isus“. El mai spune: „Un om este declarat drept prin credinţă, fără lucrările legii“ (Rom. 3:23, 24, 28). Prin credinţa într-un „singur act de justificare“, şi creştinii unşi, şi membrii ‘marii mulţimi’ de „alte oi“ pot fi „declaraţi drepţi“. Primii, pentru a primi viaţă în cer în calitate de comoştenitori cu Cristos, iar ceilalţi ca prieteni ai lui Dumnezeu, cu speranţa de a supravieţui ‘necazului cel mare’ (Rom. 5:18; Rev. 7:9, 14; Ioan 10:16; Iac. 2:21–24; Mat. 25:46).

Pavel întreabă: „Să comitem păcat fiindcă nu suntem sub lege, ci sub bunătate nemeritată?“. Şi răspunde: „Nicidecum!“. Apoi explică: ‘Sunteţi sclavi fie ai păcatului, pentru moarte, fie ai ascultării, pentru dreptate’ (Rom. 6:15, 16). Iar, „dacă faceţi să moară prin spirit practicile corpului, veţi trăi“, spune el (Rom. 8:13).

Răspunsuri la întrebări biblice:

1:24–32 — Imoralitatea descrisă aici era practicată de evrei sau de neevrei? Deşi ambele categorii se puteau regăsi în această descriere, Pavel se referea în mod special la israeliţii care de secole practicau apostazia. Deşi cunoşteau hotărârea dreaptă a lui Iehova, „ei n-au găsit de cuviinţă să aibă o cunoştinţă exactă despre Dumnezeu“. Prin urmare, erau de condamnat.

3:24, 25 — Cum a fost posibil ca „răscumpărarea plătită de Cristos Isus“ să acopere „păcatele comise în trecut“, înainte de a fi plătită? Prima profeţie despre Mesia, consemnată în Geneza 3:15, s-a împlinit în 33 e.n., când Isus a fost ucis pe un stâlp de tortură (Gal. 3:13, 16). Din punctul de vedere al lui Iehova, în momentul în care El a rostit profeţia, era ca şi cum preţul de răscumpărare ar fi fost plătit deja, deoarece nimic nu-l putea împiedica să-şi ducă la îndeplinire scopul. Prin urmare, pe baza jertfei pe care Isus Cristos avea să o ofere, Iehova putea ierta păcatele urmaşilor lui Adam care exercitau credinţă în această promisiune. De asemenea, răscumpărarea face posibilă învierea oamenilor din timpurile precreştine (Fap. 24:15).

6:3–5 — Ce înseamnă a fi botezat în Cristos Isus şi în moartea lui? Când Iehova îi unge pe continuatorii lui Cristos cu spirit sfânt, ei sunt în unitate cu Isus şi devin membri ai congregaţiei creştinilor unşi, sau corpul lui Cristos, al cărei cap este Cristos însuşi (1 Cor. 12:12, 13, 27; Col. 1:18). Aceasta înseamnă a fi botezat în Cristos Isus. De asemenea, creştinii unşi sunt „botezaţi în moartea [lui Cristos]“ în sensul că duc o viaţă de sacrificiu şi renunţă la orice  speranţă de viaţă veşnică pe pământ. Prin urmare, moartea lor este o moarte de jertfă, ca şi moartea lui Isus, dar nu are valoare de răscumpărare. Botezul în moartea lui Cristos se încheie când creştinii unşi mor şi sunt înviaţi la viaţă cerească.

7:8–11 — În ce sens ‘a găsit păcatul prilej prin poruncă’? Legea ajuta omul să înţeleagă pe deplin ce înseamnă păcatul, sub toate formele lui, şi îl făcea mai conştient de condiţia sa de păcătos. Omul îşi dădea astfel mai bine seama care dintre faptele lui erau păcate. Legea îi ajuta pe mai mulţi să conştientizeze că sunt păcătoşi. Iată de ce se poate spune că păcatul ‘a găsit prilej’ prin lege.

Învăţăminte pentru noi:

1:14, 15. Avem numeroase motive să predicăm cu zel vestea bună. Unul dintre ele este acela că le suntem datori celor care au fost cumpăraţi cu sângele lui Isus şi trebuie să-i ajutăm să fie în relaţii bune cu Dumnezeu.

1:18–20. Oamenii nelegiuiţi şi cei care practică nedreptatea „sunt fără scuză“, deoarece calităţile nevăzute ale lui Dumnezeu sunt evidente în creaţie.

2:28; 3:1, 2; 7:6, 7. După ce face afirmaţii care puteau părea ofensatoare pentru iudei, Pavel nu mai este atât de categoric. El ne dă astfel un exemplu de tact şi iscusinţă în abordarea chestiunilor controversate.

3:4. Când cuvintele oamenilor vin în contradicţie cu ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul său, noi dorim ca „Dumnezeu să fie găsit adevărat“, punându-ne încrederea în mesajul Bibliei şi acţionând în armonie cu voinţa divină. Participând cu zel la lucrarea de predicare şi de facere de discipoli îi ajutăm pe alţii să vadă că ‘Dumnezeu este găsit adevărat’.

4:9–12. Credinţa lui Avraam i-a fost considerată dreptate cu mult înainte ca el să fie circumcis, la vârsta de 99 de ani (Gen. 12:4; 15:6; 16:3; 17:1, 9, 10). Astfel, Iehova a arătat clar cum poate un om să fie drept în ochii săi.

4:18. Speranţa este o parte esenţială a credinţei. Ea stă la baza credinţei noastre (Evr. 11:1).

5:18, 19. Arătând prin argumente logice că Isus se aseamănă cu Adam, Pavel explică într-un mod simplu şi clar cum poate un singur om „să-şi dea sufletul ca răscumpărare pentru mulţi“ (Mat. 20:28). Argumentaţia logică şi concizia sunt excelente metode de predare (1 Cor. 4:17).

7:23. Membrele corpului nostru, cum ar fi mâinile, picioarele şi limba, ne pot ţine ‘captivi sub legea păcatului’. Prin urmare, să fim atenţi cum le folosim!

8:26, 27. Când trecem prin situaţii care ne tulbură atât de mult încât nu ştim ce să cerem în rugăciune, „spiritul însuşi pledează pentru noi“. Iar Iehova, ‘Ascultătorul rugăciunii’, consideră cererile făcute în conformitate cu voinţa sa şi consemnate în Cuvântul său ca şi cum ar fi ale noastre (Ps. 65:2).

8:38, 39. Dezastre, creaturi spirituale rele sau guverne omeneşti nu-l pot împiedica pe Iehova să ne iubească; şi nici pe noi nu trebuie să ne împiedice să-l iubim.

9:22–28; 11:1, 5, 17–26. Multe profeţii privind restabilirea Israelului sunt împlinite de către congregaţia creştinilor unşi, ai cărei membri sunt chemaţi „nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni“.

10:10, 13, 14. Iubirea pentru Dumnezeu şi pentru semeni, dar şi credinţa în Iehova şi în promisiunile sale ne pot da motivaţia de a participa cu zel la serviciul creştin.

11:16–24, 33. Ce minunat echilibru există între „bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu“! Da, Dumnezeu este „Stânca — lucrările sale sunt perfecte, căci toate căile sale sunt dreptate“ (Deut. 32:4).

SĂ ARĂTĂM PRIN MODUL DE VIAŢĂ CĂ SUNTEM DECLARAŢI DREPŢI

(Rom. 12:1—16:27)

„Vă implor deci, fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu“, spune Pavel, „să vă prezentaţi corpurile  ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu“ (Rom 12:1). De ce foloseşte Pavel aici cuvântul „deci“? Întrucât creştinii sunt consideraţi drepţi datorită credinţei, ei trebuie să aplice sfaturile care urmează în relaţiile cu membrii congregaţiei, cu alţi oameni şi cu autorităţile.

„Îi spun fiecăruia dintre voi să nu gândească despre sine mai mult decât trebuie“, scrie Pavel. „Iubirea voastră să fie fără ipocrizie“, ne mai îndeamnă el (Rom. 12:3, 9). „Orice suflet să fie supus autorităţilor superioare“ (Rom. 13:1). În chestiuni care ţin de conştiinţă el îi încurajează pe creştini ‘să nu se mai judece unii pe alţii’ (Rom. 14:13).

Răspunsuri la întrebări biblice:

12:20 — Cum ‘îngrămădim cărbuni aprinşi pe capul’ unui duşman? În timpurile biblice minereul era pus într-un cuptor, cu un strat de cărbuni deasupra şi unul dedesubt. Cărbunii de deasupra ridicau temperatura, iar metalul se topea şi astfel se separa de impurităţi. În mod asemănător, îngrămădim cărbuni aprinşi pe capul cuiva făcându-i bine, înmuindu-i astfel inima şi ajutându-l să scoată la iveală ce e mai bun în el.

12:21 — Cum putem „învinge răul prin bine“? O modalitate este aceea de a înfăptui cu îndrăzneală lucrarea de predicare a veştii bune despre Regat pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu, până când Iehova o va considera încheiată (Mar. 13:10).

13:1 — În ce sens autorităţile superioare „au fost aşezate de Dumnezeu în poziţiile lor relative“? Autorităţile superioare „au fost aşezate de Dumnezeu în poziţiile lor relative“ în sensul că ele guvernează cu permisiunea lui Dumnezeu şi, în unele cazuri, acest lucru a fost prezis de Dumnezeu. Dovadă sunt profeţiile biblice despre unii conducători.

Învăţăminte pentru noi:

12:17, 19. A ne răzbuna înseamnă de fapt a face un lucru la care doar Iehova are dreptul. Ar fi o dovadă de mândrie ‘să întoarcem rău pentru rău’!

14:14, 15. N-ar trebui să-i oferim unui frate ceva de mâncat sau de băut dacă aceste lucruri l-ar putea mâhni, adică l-ar putea face să se poticnească.

14:17. Aprobarea lui Iehova nu depinde în primul rând de ceea ce mâncăm sau bem sau de lucrurile de la care ne abţinem, ci mai degrabă de dreptatea, pacea şi bucuria pe care le manifestăm.

15:7. Ar trebui să-i primim fără părtinire în congregaţie pe toţi cei ce caută cu sinceritate adevărul şi să proclamăm mesajul despre Regat tuturor celor pe care-i întâlnim.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 31]

Se aplică jertfa de răscumpărare şi păcatelor comise înainte ca ea să fie plătită?