Salt la conţinut

Salt la cuprins

Lucruri de care trebuie să fugim

Lucruri de care trebuie să fugim

Lucruri de care trebuie să fugim

„Pui de vipere, cine v-a spus să fugiţi de mânia care va veni?“ (MAT. 3:7)

1. Menţionaţi contexte biblice în care apare verbul „a fugi“.

CE EPISOD biblic vă vine în minte când auziţi verbul „a fugi“? Unii îşi aduc aminte probabil de Iosif, tânărul care a fugit de avansurile soţiei lui Potifar (Gen. 39:7–12). Alţii s-ar putea gândi la creştinii care au fugit din Ierusalim în 66 e.n., dând ascultare avertismentului lui Isus: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, . . . atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din oraş să iasă din el“ (Luca 21:20, 21).

2, 3. a) Ce mesaj le-a transmis Ioan Botezătorul conducătorilor religioşi când i-a criticat? b) Cum a întărit Isus avertismentul lui Ioan?

2 Personajele din exemplele de mai sus au fugit în sensul propriu al cuvântului. Azi însă, adevăraţii creştini, care se află aproape pretutindeni pe glob, trebuie să fugă fără întârziere, dar în sens figurat. Ioan Botezătorul a folosit verbul „a fugi“ cu acest sens. Printre cei ce au venit să-l vadă pe Ioan erau şi nişte conducători religioşi iudei, care se considerau drepţi şi se gândeau că n-au de ce să se căiască. Ei îi dispreţuiau pe oamenii de rând care se botezau ca simbol al căinţei. Fără teamă, Ioan a demascat ipocrizia acelor conducători: „Pui de vipere, cine v-a spus să fugiţi de mânia care va veni? Daţi rod potrivit căinţei“ (Mat. 3:7, 8).

3 Ioan nu se referea aici la o fugă propriu-zisă. El avertiza asupra unei judecăţi viitoare, asupra unei zile a mâniei; le-a adus la cunoştinţă conducătorilor religioşi că, dacă voiau să scape cu viaţă în acea zi, trebuiau să manifeste căinţă. Mai târziu, şi Isus i-a demascat fără teamă, spunându-le că pornirile lor criminale arătau cine le era, de fapt, tată: Diavolul (Ioan 8:44). Întărind avertismentul lui Ioan, Isus i-a numit „pui de vipere“ şi i-a întrebat: „Cum veţi fugi de judecata Gheenei?“ (Mat. 23:33). La ce se referea Isus prin cuvântul „Gheenă“?

4. La ce s-a referit Isus prin cuvântul „Gheenă“?

4 Gheena era o vale în afara zidurilor Ierusalimului unde se ardeau gunoiul şi animalele moarte. Isus a folosit cuvântul Gheenă ca simbol al distrugerii eterne (vezi pagina 27). Când i-a întrebat pe conducătorii religioşi cum vor scăpa de Gheenă, el a arătat că, la nivel de grup, meritau să fie distruşi pentru totdeauna (Mat. 5:22, 29).

5. Cum confirmă istoria că avertismentele date de Ioan şi de Isus au fost întemeiate?

5 Conducătorii evrei şi-au înmulţit păcatele persecutându-i pe Isus şi pe discipolii lui. Mai târziu, după cum avertizaseră Ioan şi Isus, a venit ziua mâniei lui Dumnezeu. Dat fiind că ea s-a abătut doar asupra unei regiuni, Ierusalimul şi Iudeea, unii au putut fugi în sens fizic. ‘Mânia a venit’ în 70 e.n., când Ierusalimul şi templul au fost distruse de armatele romane. Acest „necaz“ a fost mai mare decât tot ceea ce cunoscuse Ierusalimul până atunci. Mulţi iudei au fost ucişi sau luaţi prizonieri. Acest eveniment prefigurează o distrugere mai mare care se va abate asupra multor pretinşi creştini şi asupra oamenilor din alte religii (Mat. 24:21).

Să fugim de mânia viitoare

6. Ce problemă a apărut în congregaţia creştină din secolul I?

6 Unii creştini din secolul I au devenit apostaţi şi i-au atras şi pe alţii de partea lor (Fap. 20:29, 30). Cât au trăit, apostolii lui Isus ‘au oprit’ întrucâtva dezvoltarea apostaziei, dar după moartea lor, au apărut multe secte aşa-zis creştine. În prezent, există sute de religii care se numesc creştine, dar care se contrazic între ele. Biblia a prezis apariţia clerului creştinătăţii, numindu-l ca grup „omul nelegiuirii“ şi „fiul distrugerii . . . pe care Domnul Isus îl va nimici . . . şi îl va reduce la nimic prin manifestarea prezenţei sale“ (2 Tes. 2:3, 6–8).

7. De ce expresia „omul nelegiuirii“ i se potriveşte clerului creştinătăţii?

7 Clerul creştinătăţii este nelegiuit deoarece a indus în eroare milioane de oameni tolerând sau promovând învăţături, sărbători sau practici ce contravin Bibliei. Asemenea conducătorilor religioşi condamnaţi de Isus, cei ce-l reprezintă în zilele noastre pe „fiul distrugerii“ vor fi nimiciţi şi nu vor mai avea parte de înviere (2 Tes. 1:6–9). Dar ce se va întâmpla cu oamenii care au fost induşi în eroare de clerul creştinătăţii şi de liderii celorlalte forme de închinare falsă? Pentru a răspunde la această întrebare, să analizăm câteva evenimente care au avut loc după o altă distrugere a Ierusalimului, cea din 607 î.e.n.

„Fugiţi din mijlocul cetăţii Babilon!“

8, 9. a) Ce mesaj profetic le-a transmis Ieremia iudeilor exilaţi în Babilon? b) În ce sens au putut să fugă unii iudei după ce mezii şi perşii au cucerit Babilonul?

8 Profetul Ieremia a prezis distrugerea Ierusalimului care a avut loc în 607 î.e.n. El a spus că poporul lui Dumnezeu avea să fie dus în exil, dar că după „şaptezeci de ani“ avea să fie restabilit în patria sa (Ier. 29:4, 10). Ieremia a avut un mesaj important şi pentru iudeii exilaţi în Babilon: să nu se lase contaminaţi de religia falsă practicată acolo. Astfel aveau să fie pregătiţi să se întoarcă la Ierusalim şi să restabilească închinarea curată la momentul stabilit de Dumnezeu. Acest lucru a avut loc după ce mezii şi perşii au cucerit Babilonul în 539 î.e.n. Ulterior, regele persan Cirus al II-lea a dat un decret care le permitea iudeilor să se întoarcă la Ierusalim şi să reconstruiască templul lui Iehova (Ezra 1:1–4).

9 Zeci de mii de iudei au profitat de ocazie şi s-au întors (Ezra 2:64–67). Astfel, ei au urmat porunca profetică a lui Ieremia şi, într-un anumit sens, au fugit, adică au plecat în altă parte. (Citeşte Ieremia 51:6, 45, 50.) Au existat însă şi iudei cărora împrejurările nu le-au permis să facă lunga călătorie de întoarcere în Ierusalim şi în Iuda. Cei ce au rămas în Babilon, cum a fost şi vârstnicul profet Daniel, se puteau bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu numai dacă susţineau din toată inima închinarea adevărată, cu centrul la Ierusalim, şi nu se implicau în închinarea babilonică falsă.

10. De ce ‘lucruri dezgustătoare’ se face vinovat „Babilonul cel Mare“?

10 Azi, miliarde de oameni practică într-un fel sau altul o închinare falsă care îşi are originea în Babilonul antic (Gen. 11:6–9). Ca grup, religiile false sunt numite în Scripturi „Babilonul cel Mare, mama prostituatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pământului“ (Rev. 17:5). De-a lungul veacurilor, religia falsă i-a sprijinit pe conducătorii politici ai acestei lumi. Printre ‘lucrurile dezgustătoare’ de care ea se face vinovată se numără şi multele războaie în care au fost „înjunghiaţi“ sute de milioane de oameni (Rev. 18:24). La capitolul ‘lucruri dezgustătoare’ se includ şi actele de pedofilie şi alte forme de imoralitate sexuală comise de ierarhi şi tolerate de autorităţile bisericeşti. Ar trebui oare să ne mire că în curând Iehova Dumnezeu va înlătura de pe pământ religia falsă? (Rev. 18:8)

11. Ce obligaţie au adevăraţii creştini până când Babilonul cel Mare va fi distrus?

11 Creştinii adevăraţi, care ştiu ce se va întâmpla cu Babilonul cel Mare, au obligaţia să-i avertizeze pe membrii lui. Ei fac acest lucru de pildă prin distribuirea de Biblii şi literatură biblică publicată de „sclavul fidel şi prevăzător“, pe care Isus l-a numit să dea „hrană [spirituală] la timpul potrivit“ (Mat. 24:45). Cei ce manifestă interes faţă de mesajul Bibliei sunt ajutaţi printr-un studiu biblic. Nutrim speranţa că vor înţelege cât de important este ‘să fugă din mijlocul Babilonului’ înainte să fie prea târziu (Rev. 18:4).

Să fugim de idolatrie

12. Cum consideră Dumnezeu închinarea la idoli şi imagini?

12 O altă practică dezgustătoare specifică Babilonului cel Mare este închinarea la idoli şi imagini. Dumnezeu le numeşte ‘lucruri dezgustătoare’ şi ‘idoli de baligă’ (Deut. 29:17). Toţi cei ce vor să-i placă lui Dumnezeu trebuie să respingă idolatria, în armonie cu declaraţia divină: „Eu sunt Iehova. Acesta este numele meu şi gloria mea n-o voi da altuia, nici lauda mea chipurilor cioplite“ (Is. 42:8).

13. Menţionaţi unele forme subtile de idolatrie de care trebuie să fugim.

13 Cuvântul lui Dumnezeu arată că există şi forme subtile de idolatrie. De pildă, spune că şi lăcomia „este idolatrie“ (Col. 3:5). Omul lacom îşi doreşte ce este interzis, de exemplu bunurile altuia (Ex. 20:17). Îngerul care a devenit Satan Diavolul a cultivat dorinţa lacomă de a fi asemenea Celui Preaînalt şi de a i se aduce închinare (Luca 4:5–7). Prin urmare, s-a răzvrătit împotriva lui Iehova şi a convins-o pe Eva să râvnească la ceva interzis de Dumnezeu. Într-un fel, şi Adam s-a făcut vinovat de idolatrie lăsându-se stăpânit de o dorinţă egoistă: Pentru el a fost mai important să nu-şi piardă soţia decât să asculte de iubitorul său Tată ceresc. Spre deosebire de Adam, toţi cei ce vor „să fugă“, sau să scape, de ziua mâniei lui Dumnezeu trebuie să-i acorde devoţiune exclusivă şi să se ferească de orice formă de lăcomie.

„Fugiţi de fornicaţie!“

14–16. a) De ce este Iosif un excelent exemplu de moralitate? b) Ce trebuie să facem când suntem asaltaţi de dorinţe sexuale necurate? c) Cum putem fugi de fornicaţie?

14 Citeşte 1 Corinteni 6:18. Când soţia lui Potifar a încercat să-l seducă, Iosif a fugit literalmente. Ce exemplu excelent le-a lăsat el creştinilor, atât celor necăsătoriţi, cât şi celor căsătoriţi! Evident, conştiinţa lui Iosif fusese modelată de evenimente din trecut care arătau cum privea Dumnezeu lucrurile în această privinţă. Dacă vrem să ascultăm de porunca „fugiţi de fornicaţie“, vom evita tot ce ar putea stârni în noi dorinţe sexuale pentru cineva care nu este partenerul nostru. Iată ce spune Biblia: „Omorâţi . . . mădularele corpului vostru . . . în ce priveşte fornicaţia, necurăţia, pofta sexuală, dorinţele rele şi lăcomia, care este idolatrie. Din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu“ (Col. 3:5, 6).

15 Să remarcăm expresia „vine mânia lui Dumnezeu“. Mulţi oameni din lume cultivă dorinţe sexuale necurate şi se lasă stăpâniţi de ele. Însă noi, creştinii, trebuie să ne rugăm lui Iehova să ne ajute şi să ne dea spirit sfânt pentru ca dorinţele sexuale necurate să nu pună stăpânire pe noi. În plus, studierea Bibliei şi participarea la întrunirile creştine şi la lucrarea de predicare ne vor ajuta ‘să umblăm întotdeauna prin spirit’. Astfel, ‘nu vom îndeplini nicio dorinţă carnală’ (Gal. 5:16).

16 Fără îndoială, dacă ne uităm la materiale pornografice, nu vom ‘umbla prin spirit’. Orice creştin trebuie să fie atent, de asemenea, să nu citească, să nu vizioneze sau să nu asculte vreun material care stârneşte dorinţe sexuale. În plus, ar fi greşit ca unor „sfinţi“ ai lui Dumnezeu să le placă să facă glume despre sex sau să poarte discuţii nepotrivite pe această temă (Ef. 5:3, 4). Evitând aceste lucruri, îi arătăm Tatălui nostru iubitor că vrem cu adevărat să scăpăm de mânia care va veni şi că vrem să trăim în lumea sa nouă şi dreaptă.

Să fugim de „iubirea de bani“

17, 18. De ce trebuie să fugim de „iubirea de bani“?

17 În prima scrisoare către Timotei, Pavel a subliniat principiile ce trebuiau să-i călăuzească pe creştinii care erau sclavi. Unii dintre ei, ai căror stăpâni erau şi ei creştini, se aşteptau probabil să aibă unele avantaje materiale. Unii fraţi se pare că încercau să se folosească de relaţiile din congregaţie în scop egoist. Pavel i-a avertizat pe creştini să nu ‘creadă că devoţiunea sfântă este un mijloc de câştig’ material. Rădăcina problemei era probabil „iubirea de bani“, care poate afecta pe oricine, fie sărac, fie bogat (1 Tim. 6:1, 2, 5, 9, 10).

18 Vă amintiţi vreun personaj biblic care şi-a distrus relaţiile cu Dumnezeu deoarece a iubit banii sau unele lucruri lipsite de importanţă care se cumpără cu bani? (Ios. 7:11, 21; 2 Regi 5:20, 25–27) Pavel l-a îndemnat pe Timotei: „Tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri! Urmăreşte dreptatea, devoţiunea sfântă, credinţa, iubirea, perseverenţa, blândeţea!“ (1 Tim. 6:11). Toţi cei ce vor să supravieţuiască viitoarei zile a mâniei lui Dumnezeu trebuie să urmeze acest sfat.

‘Fugi de dorinţele tinereţii’

19. De ce anume au nevoie toţi tinerii?

19 Citeşte Proverbele 22:15. Nebunia din inima unui tânăr îl poate face să apuce cu uşurinţă pe un drum greşit. Ce anume l-ar putea ajuta să nu procedeze aşa? Printre altele, disciplinarea bazată pe Biblie. Mulţi tineri creştini ai căror părinţi nu sunt la adevăr se străduiesc să înveţe şi să aplice principiile biblice. Tinerii au de câştigat şi dacă urmează sfaturile înţelepte ale membrilor maturi spiritualiceşte ai congregaţiei. Respectarea sfaturilor biblice, indiferent prin cine le primesc, le aduce fericire atât acum, cât şi în viitor (Evr. 12:8–11).

20. Ce îi poate ajuta pe tineri să fugă de dorinţe greşite?

20 Citeşte 2 Timotei 2:20–22. Pentru că nu şi-au disciplinat inima aşa cum ar fi trebuit, mulţi tineri au luat-o pe căi greşite: spirit de concurenţă, lăcomie, fornicaţie, iubire de bani şi goană după plăceri. Acestea reflectă „dorinţele tinereţii“, de care Biblia ne îndeamnă să fugim. Tânărul creştin trebuie să fugă, altfel spus să se păzească de influenţele dăunătoare, indiferent de unde vin ele. Deosebit de util este sfatul divin de a urmări calităţi sfinte „împreună cu cei care-l cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată“.

21. Ce promisiune minunată le face Isus Cristos discipolilor săi asemănători oilor?

21 Indiferent că suntem tineri sau vârstnici, dacă refuzăm să dăm ascultare celor ce încearcă să ne înşele, arătăm că dorim să ne numărăm printre discipolii lui Isus asemănători oilor care ‘fug de glasul străinilor’ (Ioan 10:5). Dar pentru a supravieţui în ziua mâniei lui Dumnezeu nu este suficient să fugim de ce este rău. Trebuie şi să urmărim calităţi preţioase. În următorul articol vom analiza şapte dintre acestea. Merită să facem acest lucru, deoarece Isus promite: „Eu le dau [oilor mele] viaţă veşnică şi ele nu vor fi distruse niciodată. Nimeni nu le va smulge din mâna mea“ (Ioan 10:28).

Cum aţi răspunde?

• Ce avertisment le-a dat Isus conducătorilor religioşi?

• În ce situaţie periculoasă se află miliarde de oameni?

• Puteţi aminti unele forme subtile de idolatrie de care trebuie să fugim?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

La ce vă gândiţi când auziţi verbul „a fugi“?