Lucrarea din casă în casă: De ce este importantă în prezent?

„În fiecare zi, în templu şi din casă în casă, nu încetau să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristos, Isus.“ (FAP. 5:42)

1, 2. a) Pentru ce metodă de predicare sunt cunoscuţi Martorii lui Iehova? b) Ce vom analiza în acest articol?

 ÎI ÎNTÂLNIM în aproape toate ţările lumii: doi oameni frumos îmbrăcaţi bat la o uşă şi vor să-i împărtăşească locatarului un scurt mesaj biblic despre Regatul lui Dumnezeu. Dacă interlocutorul este interesat, ei i-ar putea oferi literatură biblică şi i-ar putea propune un studiu biblic gratuit la domiciliu. Apoi merg la următoarea uşă. Dacă participaţi la această lucrare, probabil aţi constatat că mulţi îşi dau seama cine sunteţi înainte de a le vorbi. Într-adevăr, noi, Martorii lui Iehova, am ajuns să fim cunoscuţi pentru lucrarea din casă în casă.

² Dar, ca să ne achităm de misiunea de a predica şi de a face discipoli încredinţată de Isus, folosim mai multe metode (Mat. 28:19, 20). De pildă, depunem mărturie în pieţe, pe stradă şi în alte zone publice (Fap. 17:17). Luăm legătura cu mulţi oameni prin telefon şi prin scrisori. Le împărtăşim adevărul biblic celor cu care venim în contact zi de zi. Avem chiar şi un site web unde pot fi accesate informaţii biblice în peste 300 de limbi. a Toate aceste metode dau rezultate bune. Totuşi, în majoritatea zonelor lumii, principala metodă de a răspândi vestea bună este predicarea din casă în casă. Dar pe ce se bazează ea? Cum a ajuns să fie folosită atât de mult de poporul lui Dumnezeu în timpurile moderne? Şi de ce este importantă în prezent?

O metodă apostolică

3. Ce instrucţiuni referitoare la predicare le-a dat Isus apostolilor, şi ce au arătat ele despre metoda lor de predicare?

³ Metoda de predicare din casă în casă se bazează pe Scripturi. Când i-a trimis pe apostoli să predice, Isus le-a dat câteva instrucţiuni: „În orice oraş sau sat intraţi, cercetaţi cine este merituos“. Şi cum aveau să facă acest lucru? Isus le-a spus să meargă la oameni acasă: „Când intraţi în casă, salutaţi-i pe cei din ea şi, dacă această casă merită, pacea pe care i-o doriţi să vină peste ea“. Dar trebuiau să-i viziteze pe oameni numai dacă erau invitaţi? Să remarcăm următoarele cuvinte ale lui Isus: „Acolo unde cineva nu vă va primi sau nu va asculta cuvintele voastre, să vă scuturaţi praful de pe picioare când veţi ieşi din casa aceea sau din oraşul acela“ (Mat. 10:11–14). Instrucţiunile lui Isus au arătat clar că apostolii trebuiau să ia iniţiativa să-i viziteze pe oameni la casele lor în timp ce ‘mergeau prin tot ţinutul, din sat în sat, anunţând vestea bună’ (Luca 9:6).

4. În ce versete se menţionează clar predicarea din casă în casă?

⁴ Biblia menţionează clar că apostolii au predicat din casă în casă. De pildă, Faptele 5:42 arată că la scurt timp după înfiinţarea congregaţiei creştine în 33 e.n., „în fiecare zi, în  templu şi din casă în casă, [apostolii] nu încetau să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristos, Isus“. După aproximativ 20 de ani, apostolul Pavel le-a reamintit bătrânilor congregaţiei din Efes: „Nu m-am reţinut să vă spun toate lucrurile care erau de folos şi să vă învăţ în public şi din casă în casă“. Îi vizitase Pavel acasă pe aceştia înainte de a deveni credincioşi? Evident, căci, printre altele, el i-a învăţat „despre căinţa faţă de Dumnezeu şi despre credinţa în Domnul nostru Isus“ (Fap. 20:20, 21). Iată ce citim într-o lucrare despre textul din Faptele 20:20: „Este demn de remarcat că acest mare predicator a predicat din casă în casă“ (Word Pictures in the New Testament, de Robertson).

O armată de lăcuste în zilele noastre

5. Cum este descrisă lucrarea de predicare în profeţia lui Ioel?

⁵ Lucrarea de predicare din secolul I nu a fost decât o avanpremieră a unei lucrări mult mai mari care avea să fie înfăptuită în prezent. Profetul Ioel a asemănat lucrarea de predicare a creştinilor unşi cu o plagă devastatoare de insecte, inclusiv lăcuste (Ioel 1:4). Înaintând ca o armată, lăcustele depăşesc obstacole, intră în case şi devorează tot ce întâlnesc în cale. (Citeşte Ioel 2:2, 7–9.) Ce descriere sugestivă a perseverenţei şi sârguinţei cu care poporul lui Dumnezeu înfăptuieşte lucrarea de predicare în timpurile moderne! Ca împlinire a acestei descrieri profetice, cea mai importantă metodă folosită de creştinii unşi şi de însoţitorii lor, „alte oi“, este lucrarea din casă în casă (Ioan 10:16). Dar cum au ajuns Martorii lui Iehova să adopte această metodă apostolică de predicare?

6. Cum a fost încurajată mărturia din casă în casă în 1922, şi cum au reacţionat unii creştini?

⁶ Începând din 1919, s-a pus un accent tot mai mare pe responsabilitatea fiecărui creştin de a depune mărturie. De pildă, în articolul intitulat „Serviciul este important“, apărut în Turnul de veghe din 15 august 1922, creştinilor unşi li s-a reamintit că este vital „să fie activi, să le ducă oamenilor mesajul tipărit şi să vorbească cu ei la uşile lor, depunându-le mărturie că regatul cerului e aproape“. În publicaţia Buletin (acum Serviciul pentru Regat),  au apărut prezentări-model detaliate. Cu toate acestea, numărul celor care participau efectiv la lucrarea din casă în casă era la început mic. Unii aveau reţineri, ridicau tot felul de obiecţii. De fapt, simţeau că era sub demnitatea lor să predice din casă în casă. Pe măsură ce se punea un accent tot mai mare pe serviciul de teren, mulţi dintre aceştia s-au retras din organizaţia lui Iehova.

7. Ce necesitate a devenit evidentă în anii ’50 ai secolului trecut?

⁷ În deceniile care au urmat, numărul celor ce au început să ia parte la predicare a crescut. Însă era tot mai limpede că fiecare Martor trebuia instruit pentru lucrarea din casă în casă. Să ne gândim de pildă la situaţia din Statele Unite: La începutul anilor ’50 ai secolului trecut, 28 la sută din Martori nu făceau decât să distribuie invitaţii sau să stea cu revistele în mână pe străzi. Peste 40 la sută erau iregulari, adică lăsau să treacă luni întregi fără să predice. Cum puteau fi ajutaţi toţi creştinii dedicaţi să predice din casă în casă?

8, 9. Ce program de instruire a fost iniţiat în 1953, şi care au fost rezultatele?

⁸ La un congres internaţional ţinut în New York în 1953, s-a acordat o mare atenţie predicării din casă în casă. Fratele Nathan Knorr a menţionat că principala responsabilitate a supraveghetorilor creştini era să-l ajute pe fiecare Martor să participe cu regularitate la predicarea din casă în casă. El a spus: „Toţi Martorii trebuie să fie capabili să predice vestea bună din casă în casă“. S-a iniţiat un program mondial de instruire în vederea atingerii acestui obiectiv. Cei ce încă nu predicau din casă în casă au fost instruiţi să iniţieze conversaţii cu oamenii la uşile lor, să le aducă argumente din Biblie şi să le răspundă la întrebări.

⁹ Rezultatele acestui program de instruire au fost remarcabile. În numai 10 ani, numărul vestitorilor a crescut la nivel mondial cu 100 la sută, numărul vizitelor ulterioare, cu 126 la sută, iar numărul studiilor biblice, cu 150 la sută. În prezent, aproape şapte milioane de vestitori ai Regatului predică vestea bună la nivel mondial. Această creştere remarcabilă este o dovadă că Iehova binecuvântează eforturile poporului său în lucrarea din casă în casă (Is. 60:22).

Oamenii sunt însemnaţi în vederea supravieţuirii

10, 11. a) Ce viziune a primit Ezechiel, potrivit capitolului 9 al cărţii sale? b) Cum se împlineşte această viziune în prezent?

¹⁰ Putem înţelege importanţa serviciului din casă în casă dintr-o viziune dată profetului Ezechiel. El a văzut şase bărbaţi, care aveau în mâini arme, şi un al şaptelea, îmbrăcat în pânză de in, care avea o călimară de secretar la brâu. Acestuia i s-a spus ‘să treacă prin mijlocul oraşului şi să facă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din cauza tuturor lucrurilor detestabile care se fac în mijlocul lui’. După lucrarea de însemnare, celor şase bărbaţi cu arme de distrugere li s-a poruncit să-i execute pe toţi cei ce nu aveau semnul. (Citeşte Ezechiel 9:1–6.)

¹¹ În împlinirea acestei profeţii, bărbatul „îmbrăcat în pânză de in“ reprezintă rămăşiţa creştinilor unşi cu spirit. Prin lucrarea de predicare şi de facere de discipoli, clasa unsă îi însemnează în sens simbolic pe cei care devin membri ai clasei „alte oi“ a lui Cristos (Ioan 10:16). Ce este acest semn? Este o dovadă clară, ca un semn purtat pe frunte, că aceste oi sunt discipoli dedicaţi şi botezaţi ai lui Isus Cristos şi că au îmbrăcat noua personalitate, personalitatea creştină (Ef. 4:20–24). Ei devin o singură turmă cu creştinii  unşi şi îi ajută în importanta lucrare de însemnare a celorlalţi oameni (Rev. 22:17).

12. Cum accentuează viziunea lui Ezechiel despre însemnare cât de important este să continuăm să-i căutăm pe cei asemănători oilor?

¹² Viziunea lui Ezechiel scoate în evidenţă un motiv pentru care este atât de urgent să continuăm să-i căutăm pe oamenii care „suspină şi gem“. Sunt în joc vieţi! În curând, forţele cereşti ale lui Iehova, reprezentate de cei şase bărbaţi cu arme, vor executa judecata împotriva tuturor celor ce nu au semnul simbolic, distrugându-i. Cu privire la această judecată, apostolul Pavel a scris că Domnul Isus, împreună cu „îngerii săi puternici“, „va aduce răzbunare peste cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi peste cei care nu ascultă de vestea bună despre [el]“ (2 Tes. 1:7, 8). Să remarcăm că oamenii vor fi judecaţi pe baza reacţiei lor la vestea bună. Prin urmare, mesajul lui Dumnezeu trebuie anunţat fără încetare până la sfârşit (Rev. 14:6, 7). Aşadar, toţi slujitorii dedicaţi ai lui Iehova au o responsabilitate serioasă. (Citeşte Ezechiel 3:17–19.)

13. a) Ce responsabilitate considera apostolul Pavel că avea, şi de ce? b) Ce responsabilitate consideraţi că aveţi faţă de oamenii din teritoriu?

¹³ Apostolul Pavel considera că avea responsabilitatea să le împărtăşească semenilor vestea bună. El a scris: „Eu le sunt dator atât grecilor, cât şi barbarilor, atât celor înţelepţi, cât şi celor fără minte: de aceea, am o dorinţă înflăcărată să vă anunţ vestea bună şi vouă, care sunteţi în Roma“ (Rom. 1:14, 15). Din recunoştinţă pentru îndurarea care i se arătase, Pavel s-a simţit obligat să-şi ajute semenii să aibă parte ca şi el de bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu (1 Tim. 1:12–16). Era ca şi cum avea o datorie faţă de fiecare om pe care îl întâlnea, datorie pe care o putea achita numai predicându-i vestea bună. Simţiţi şi voi că le sunteţi datori oamenilor din teritoriu? (Citeşte Faptele 20:26, 27.)

14. Menţionaţi motivul principal pentru care predicăm în public şi din casă în casă.

¹⁴ Deşi salvarea oamenilor e importantă, există un motiv mult mai important ca să predicăm din casă în casă. Iată ce spune Iehova în profeţia din Maleahi 1:11: „Căci de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui numele meu va fi mare printre naţiuni. . . . Şi va fi adusă numelui meu o ofrandă, un dar curat, căci numele meu va fi mare printre naţiuni“. Ca împlinire a acestei profeţii, slujitorii lui Iehova îi laudă numele în public, pe tot pământul, în timp ce-şi înfăptuiesc cu umilinţă serviciul (Ps. 109:30; Mat. 24:14). Motivul principal pentru care predicăm în public şi din casă în casă este să-i aducem lui Iehova „o jertfă de laudă“ (Evr. 13:15).

Evenimente cruciale ne stau în faţă

15. a) Cum şi-au intensificat israeliţii activitatea când au mărşăluit în jurul Ierihonului în cea de-a şaptea zi? b) Ce indică acest lucru despre lucrarea de predicare?

¹⁵ Cum vor evolua lucrurile în privinţa lucrării de predicare? Asediul Ierihonului, episod relatat în cartea biblică Iosua, ne dă câteva indicii. Să ne aducem aminte că, înainte ca Dumnezeu să distrugă Ierihonul, israeliţilor li s-a poruncit să mărşăluiască în jurul oraşului o dată pe zi timp de şase zile. În a şaptea zi însă, ei trebuiau să-şi intensifice activitatea. Iehova  i-a spus lui Iosua: „Să mărşăluiţi în jurul oraşului de şapte ori şi preoţii să sune din corni. Când vor suna din cornul de berbec . . . , tot poporul să scoată un strigăt puternic de luptă. Atunci zidul oraşului va cădea la pământ“ (Ios. 6:2–5). Este posibil ca în viitor lucrarea de predicare să cunoască o intensificare asemănătoare. Dar, oricum vor sta lucrurile, când actualul sistem va fi distrus, vom fi fost martorii celei mai mari lucrări de mărturie despre numele lui Dumnezeu şi despre Regatul său din istoria acestei lumi.

16, 17. a) Ce se va realiza înainte de încheierea ‘necazului cel mare’? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁶ Probabil va veni timpul când mesajul pe care îl anunţăm va fi asemenea unui „strigăt puternic de luptă“. În cartea Revelaţia, mesajele puternice de judecată sunt comparate cu ‘o grindină mare, cu pietre care cântăresc cam un talant b fiecare’. Iar în Revelaţia 16:21 se spune că ‘plaga aceasta este neobişnuit de mare’. Însă rămâne de văzut ce rol va juca lucrarea din casă în casă în anunţarea acelor cruciale mesaje de judecată. Totuşi putem fi siguri că, înainte de încheierea ‘necazului cel mare’, numele lui Iehova va fi fost proclamat mai mult ca oricând în istorie (Rev. 7:14; Ezec. 38:23).

¹⁷ În aşteptarea evenimentelor cruciale ce ne stau în faţă, să continuăm să anunţăm cu zel vestea bună despre Regat! Dar în timp ce îndeplinim misiunea de a predica din casă în casă ne confruntăm cu încercări. Care sunt ele şi cum le putem depăşi? În articolul următor vom răspunde la aceste întrebări.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Care este baza biblică pentru predicarea din casă în casă?

• Cum s-a pus accent pe lucrarea din casă în casă în timpurile moderne?

• De ce slujitorii dedicaţi ai lui Iehova au responsabilitatea de a predica?

• Ce evenimente cruciale ne stau în faţă?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei/fotografiei de la pagina 4]

Consideri şi tu, asemenea apostolului Pavel, că ai responsabilitatea de a le predica altora?

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Fratele Knorr, 1953