Lucrarea din casă în casă: Să depăşim încercările!

„Am prins curaj cu ajutorul Dumnezeului nostru să vă spunem vestea bună a lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.“ (1 TES. 2:2)

1. Ce încercări a avut de înfruntat Ieremia, şi cum a reuşit să le depăşească?

 IEREMIA era un om cu sentimente ca ale noastre. Când Iehova i-a dat misiunea de „profet pentru naţiuni“, el a zis: „Vai, Domn Suveran Iehova! Iată că eu nu ştiu să vorbesc, fiindcă sunt doar un copil“. Cu toate acestea, el s-a încrezut în Iehova şi a acceptat misiunea (Ier. 1:4–10). Mai bine de 40 de ani, Ieremia a înfruntat apatia, opoziţia, ridiculizările şi chiar violenţa fizică (Ier. 20:1, 2). Uneori a vrut să renunţe. Dar a perseverat, anunţând un mesaj nepopular unei naţiuni în mare parte nereceptive. Cu puterea lui Dumnezeu, Ieremia a realizat lucruri pe care singur nu le-ar fi putut face. (Citeşte Ieremia 20:7–9.)

2, 3. Cu ce încercări asemănătoare celor ale lui Ieremia se confruntă slujitorii lui Dumnezeu de azi?

² Mulţi dintre slujitorii lui Dumnezeu de azi înţeleg sentimentele lui Ieremia. Când ne gândeam la predicarea din casă în casă, unii dintre noi spuneam: „Asta n-o s-o pot face niciodată!“. Însă, când am înţeles că aceasta  este voinţa lui Iehova, ne-am învins temerile şi am început să predicăm cu zel. Chiar şi aşa, mulţi dintre noi ne-am confruntat cu probleme din cauza cărora ne-a fost dificil, cel puţin un timp, să continuăm să predicăm. Nu putem nega că e o provocare să începi să predici din casă în casă şi să continui această lucrare până la sfârşit (Mat. 24:13).

³ Poate că studiezi Biblia cu Martorii lui Iehova şi asişti de ceva timp la întrunirile creştine, dar eziţi să începi să predici din casă în casă. Ori poate eşti Martor botezat, dar îţi este greu să iei parte la această lucrare, chiar dacă nu ai probleme de sănătate. Fiţi siguri că oameni de orice fel depăşesc încercările pe care le aduce cu sine lucrarea din casă în casă. Iar, cu ajutorul lui Iehova, şi voi le puteţi depăşi!

Să prindem curaj

4. Ce anume l-a ajutat pe apostolul Pavel să predice vestea bună cu îndrăzneală?

⁴ Fără îndoială, eşti de acord că lucrarea de predicare mondială se realizează nu prin putere sau înţelepciune umană, ci prin spiritul lui Dumnezeu (Zah. 4:6). Dar spiritul lui Dumnezeu îl ajută şi pe fiecare creştin să-şi înfăptuiască serviciul (2 Cor. 4:7). Să ne gândim de pildă la apostolul Pavel. Iată ce a scris când el şi ceilalţi misionari ce-l însoţeau au fost persecutaţi: „După ce mai întâi am suferit şi am fost batjocoriţi . . . în Filipi, am prins curaj cu ajutorul Dumnezeului nostru să vă spunem vestea bună a lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte“ (1 Tes. 2:2; Fap. 16:22–24). Da, până şi lui Pavel, un predicator zelos, i-a fost uneori greu să predice! Însă a trebuit să se încreadă în Iehova ca să predice vestea bună cu îndrăzneală, aşa cum de altfel trebuie să facem şi noi. (Citeşte Efeseni 6:18–20.) Cum îi putem urma exemplul?

5. Cum putem prinde curaj să predicăm?

⁵ O modalitate prin care putem prinde curaj să predicăm este rugăciunea. O pionieră a spus: „Mă rog să pot predica cu îndrăzneală, să sensibilizez inima oamenilor şi să găsesc bucurie în serviciu. La urma urmei e lucrarea lui Iehova, nu a noastră, deci nu putem face nimic fără ajutorul său“ (1 Tes. 5:17). Toţi trebuie să continuăm să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea spiritul sfânt ca să predicăm cu îndrăzneală (Luca 11:9–13).

6, 7. a) Ce viziune a primit Ezechiel, şi ce semnificaţie a avut ea? b) Ce lecţie desprind slujitorii lui Dumnezeu de azi din viziunea lui Ezechiel?

⁶ Cartea Ezechiel arată ce altceva ne ajută să vorbim cu îndrăzneală. Într-o viziune, Iehova i-a dat lui Ezechiel un sul scris pe ambele părţi cu „cântece de jale, gemete şi vaiete“ şi i-a spus să-l mănânce: „Fiu al omului, umple-ţi pântecele, ca intestinele să-ţi fie pline de sulul acesta pe care ţi-l dau“. Ce semnificaţie a avut acea viziune? Ezechiel trebuia să asimileze complet mesajul pe care avea datoria să-l predice. Acesta trebuia să devină parte din el, adică să-l influenţeze profund. Profetul spune în continuare: „Am început să-l mănânc, iar în gura mea el a devenit dulce ca mierea“. Pentru Ezechiel, predicarea în public a mesajului lui Dumnezeu era o plăcere, era dulce ca mierea. Da, el a simţit că era un mare privilegiu să-l reprezinte pe Iehova şi să îndeplinească misiunea pe care i-a încredinţat-o, chiar dacă asta însemna să predice un mesaj de avertizare unui popor nereceptiv. (Citeşte Ezechiel 2:8—3:4, 7–9.)

⁷ Din această viziune, slujitorii lui Dumnezeu de azi desprind o lecţie importantă. Şi noi avem de predicat un mesaj de avertizare unor oameni care nu sunt întotdeauna recunoscători pentru eforturile noastre. Ca să continuăm să considerăm serviciul creştin un privilegiu de la Dumnezeu, trebuie să ne hrănim bine din punct de vedere spiritual. Dacă ne-am obişnuit să studiem superficial sau sporadic Cuvântul lui Dumnezeu, nu vom reuşi să-l asimilăm pe deplin. Aţi putea face  îmbunătăţiri, studiind şi citind din Biblie mai atent şi cu mai multă regularitate? Aţi putea medita mai des la ceea ce citiţi? (Ps. 1:2, 3)

Să începem discuţii biblice

8. Ce metodă îi ajută pe unii vestitori ai Regatului să înceapă discuţii biblice în lucrarea din casă în casă?

⁸ Pentru mulţi vestitori, cel mai greu este primul contact cu locatarul. Bineînţeles, în unele teritorii nu-i uşor să începi conversaţii. Unii vestitori se simt mai siguri pe ei când depun mărturie dacă îşi încep prezentarea cu câteva cuvinte bine alese, iar apoi îi oferă locatarului un tract, aşa cum se sugerează în chenarul de mai jos. Locatarul ar putea fi atras de titlul tractului sau de frumoasele ilustraţii din el. Aşa avem posibilitatea să menţionăm pe scurt scopul vizitei noastre şi să punem o întrebare. Sau i-am putea arăta locatarului trei sau patru tracte diferite, îndemnându-l să aleagă unul care îl interesează. Desigur, obiectivul nostru nu trebuie să fie doar acela de a oferi tracte sau de a le prezenta la fiecare uşă, ci de a iniţia discuţii biblice care pot duce la studii biblice.

9. De ce este important să ne pregătim bine?

⁹ Indiferent cum începeţi o discuţie în lucrarea din casă în casă, o bună pregătire vă va  ajuta să aveţi siguranţă de sine şi să fiţi entuziaşti. Un pionier a spus: „Când mă pregătesc bine sunt mai bucuros. Abia aştept să folosesc prezentarea pe care am pregătit-o“. Alt pionier a spus: „Când sunt familiarizat cu publicaţiile pe care vreau să le ofer, le prezint cu entuziasm“. Deşi este bine să repetăm în gând ce vom spune, mulţi consideră că le este mai util dacă repetă prezentarea cu voce tare. Astfel, îi vor putea da lui Iehova ce au mai bun (Col. 3:23; 2 Tim. 2:15).

10. Ce se poate face ca întrunirile premergătoare serviciului de teren să fie practice şi utile?

¹⁰ Întrunirile premergătoare serviciului de teren la care se dau sugestii practice ne ajută să fim mai eficienţi şi mai bucuroşi în lucrarea din casă în casă. Dacă textul zilei are legătură directă cu lucrarea de predicare, ar putea fi citit şi analizat pe scurt. Însă fratele care conduce întrunirea trebuie să-şi rezerve suficient timp să analizeze sau să pună în scenă o prezentare simplă, potrivită teritoriului, sau să dezbată alte informaţii practice care pot fi folosite în serviciu în acea zi. Astfel, toţi cei prezenţi vor fi mai bine pregătiţi să depună mărturie cu eficienţă. Dacă se pregătesc bine, bătrânii şi ceilalţi fraţi care conduc întrunirile vor atinge aceste obiective şi vor încheia întrunirea la timp (Rom. 12:8).

E important să ascultăm

11, 12. Cum putem sensibiliza inima oamenilor dacă îi ascultăm şi le arătăm că-i înţelegem? Daţi exemple.

¹¹ Nu numai o bună pregătire, dar şi interesul profund faţă de oameni ne ajută să începem discuţii biblice şi să sensibilizăm inimi. Putem arăta interes prin felul în care ascultăm. Un supraveghetor itinerant a remarcat: „Dacă suntem răbdători şi îi ascultăm pe oameni, dovedim că suntem sincer interesaţi de binele lor, iar ei vor fi mai receptivi la vestea bună“. Ascultându-i pe locatari şi arătându-le că-i înţelegem, i-am putea ajuta să fie mai deschişi, aşa cum reiese din experienţa următoare.

¹² Într-o scrisoare deschisă publicată în ziarul Le Progrès, din Saint-Étienne, Franţa, o doamnă a descris vizita pe care i-au făcut-o două persoane la puţin timp după ce a suferit pierderea tragică a fetiţei ei de trei luni. „Mi-am dat seama imediat că erau Martore ale lui Iehova. Mă pregăteam să le spun politicos să plece când am observat că broşura pe care voiau să mi-o prezinte răspundea la întrebarea: «De ce permite Dumnezeu suferinţa?». Atunci m-am hotărât să le primesc înăuntru cu intenţia de a le dărâma argumentele. . . . Au stat cu puţin peste o oră. M-au ascultat cu multă compasiune, iar la plecarea lor m-am simţit mult mai bine. De aceea am acceptat să mă mai viziteze“ (Rom. 12:15). Cu timpul, această doamnă a acceptat un studiu biblic. Să nu uităm că, după prima vizită, şi-a amintit, nu ce au spus surorile, ci cum au ascultat-o.

13. Cum ne putem adapta prezentarea veştii bune la cei cu care discutăm?

¹³ Când îi ascultăm pe oameni şi arătăm că-i înţelegem, noi le permitem de fapt să ne spună de ce au nevoie de Regat. Astfel, ne e mult mai uşor să le predicăm vestea bună. Probabil aţi observat că evanghelizatorii eficienţi sunt în general buni ascultători (Prov. 20:5). Ei arată interes sincer faţă de oamenii cu care stau de vorbă. Nu le cer doar numele şi adresa, ci observă şi ce anume îi preocupă, şi care sunt necesităţile lor. Când cineva spune concret ce-l interesează, ei fac cercetări şi în scurt timp se întorc pentru a le împărtăşi ce au găsit. Asemenea apostolului Pavel, ei îşi adaptează prezentarea mesajului despre Regat la fiecare persoană cu care discută. (Citeşte 1 Corinteni 9:19–23.) Un astfel de interes sincer îi atrage pe oameni la vestea bună şi reflectă într-un mod deosebit  ‘compasiunea tandră a Dumnezeului nostru’ (Luca 1:78).

Să păstrăm o atitudine pozitivă

14. Cum putem reflecta calităţile lui Iehova în timp ce ne înfăptuim serviciul?

¹⁴ Iehova a arătat cât de mult ne preţuieşte înzestrându-ne cu liber arbitru. Deşi este Dumnezeul Atotputernic, el nu obligă pe nimeni să i se închine, ci îi îndeamnă pe oameni cu iubire şi îi binecuvântează pe cei ce apreciază grija sa minunată (Rom. 2:4). Fiind slujitori ai săi, trebuie să fim gata să prezentăm oricând vestea bună într-un mod demn de Dumnezeul nostru îndurător (2 Cor. 5:20, 21; 6:3–6). Dar trebuie să păstrăm o atitudine pozitivă faţă de oamenii din teritoriu, iar aceasta poate fi o încercare. Cum o putem depăşi?

15. a) Ce le-a spus Isus discipolilor să facă dacă oamenii le respingeau mesajul? b) Ce anume ne poate ajuta să ne străduim să-i găsim pe cei merituoşi?

¹⁵ Isus şi-a instruit discipolii să nu se îngrijoreze prea mult dacă unii le respingeau mesajul. El i-a sfătuit să se străduiască să-i găsească pe cei merituoşi. (Citeşte Matei 10:11–15.) Stabilindu-ne obiective realiste, putem face şi noi acest lucru. Un frate s-a asemănat cu un căutător de aur. Deviza lui este: „Abia aştept să dau azi de aur“. Alt frate şi-a fixat obiectivul „de a găsi în fiecare săptămână măcar o persoană dornică să cunoască adevărul şi de a reveni după câteva zile să cultive interesul“. Alţi vestitori se străduiesc să citească cel puţin un verset fiecărui locatar, dacă e posibil. Tu ce obiective ţi-ai putea fixa?

16. Ce motive avem să continuăm să predicăm vestea bună?

¹⁶ Reuşita lucrării din casă în casă nu depinde numai de reacţia oamenilor din teritoriu. E adevărat, lucrarea de predicare are un rol esenţial în salvarea celor sinceri. Dar acesta nu este singurul ei rol. Serviciul creştin ne dă posibilitatea de a ne dovedi iubirea faţă de Iehova (1 Ioan 5:3). Înfăptuindu-l, nu vom fi vinovaţi de sânge (Fap. 20:26, 27). Îi avertizăm pe cei lipsiţi de pietate că ‘ora judecăţii divine a sosit’ (Rev. 14:6, 7). Dar, mai presus de toate, prin predicarea veştii bune, numele lui Iehova este lăudat pe tot pământul (Ps. 113:3). Prin urmare, indiferent că oamenii ascultă sau nu, trebuie să continuăm să predicăm mesajul despre Regat. Într-adevăr, Iehova preţuieşte mult eforturile noastre de a predica vestea bună (Rom. 10:13–15).

17. Ce vor fi obligaţi oamenii să recunoască în curând?

¹⁷ Deşi mulţi dispreţuiesc lucrarea de predicare, în curând o vor privi cu alţi ochi (Mat. 24:37–39). Iehova l-a asigurat pe Ezechiel că, odată împlinite judecăţile Sale, casa rebelă a Israelului avea să ştie „că a fost un profet în mijlocul lor“ (Ezec. 2:5). În mod asemănător, când Dumnezeu va executa judecata împotriva sistemului de azi, oamenii vor fi obligaţi să admită că mesajul predicat de Martorii lui Iehova în public şi din casă în casă provenea de fapt de la singurul Dumnezeu adevărat, Iehova, şi că Martorii au fost într-adevăr reprezentaţii săi. Ce privilegiu este să-i purtăm numele şi să-i anunţăm mesajul în aceste timpuri decisive! Cu ajutorul lui, să continuăm să depăşim încercările pe care le aduce lucrarea din casă în casă!

Cum aţi răspunde?

• Cum putem prinde curaj pentru a predica?

• Ce anume ne poate ajuta să începem discuţii biblice în lucrarea din casă în casă?

• Cum putem arăta interes sincer faţă de oameni?

• Ce anume ne poate ajuta să păstrăm o atitudine pozitivă faţă de cei din teritoriu?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 9]

Cum să iniţiem discuţii biblice

La început:

◼ După ce salutaţi, oferiţi un tract. Apoi puteţi spune: „Aş vrea să vă împărtăşesc o idee încurajatoare referitoare la acest subiect important“.

◼ Sau oferiţi tractul şi spuneţi: „Nu vă reţin mult. Doresc să vă aflu opinia în legătură cu acest subiect“.

Dacă locatarul acceptă tractul:

◼ Fără să faceţi o pauză prea lungă, puneţi-i o întrebare despre titlul tractului.

◼ Ascultaţi-l cu atenţie şi străduiţi-vă să înţelegeţi de ce gândeşte aşa. Mulţumiţi-i pentru că şi-a exprimat opinia şi faceţi referire la ea în timpul discuţiei.

Pentru a continua discuţia:

◼ Citiţi şi analizaţi unu sau două versete; adaptaţi discuţia la preocupările şi necesităţile locatarului.

◼ Dacă este interesat, lăsaţi-i literatură biblică; dacă e posibil, arătaţi cum decurge un studiu biblic. Stabiliţi să reveniţi.