Le arătaţi onoare altora?
Le arătaţi onoare altora?
„În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii.“ (ROM. 12:10)
1. Ce nu se mai obişnuieşte în multe părţi ale lumii?
ÎN UNELE zone există obiceiul ca, în semn de respect faţă de adulţi, copiii să stea în genunchi când sunt în compania lor. Astfel, ei nu par mai înalţi decât adulţii. În aceste comunităţi, se consideră o lipsă de respect ca un copil să-i întoarcă spatele unui adult. Modul în care oamenii manifestă respect diferă de la o cultură la alta. Însă manifestarea respectului era prevăzută şi în Legea mozaică. Porunca era foarte clară: „Să te ridici [în semn de respect] înaintea părului cărunt, să arăţi consideraţie faţă de cel în vârstă“ (Lev. 19:32). Din nefericire, în multe părţi ale lumii, oamenii nu mai obişnuiesc să le arate onoare altora. De fapt, lipsa de respect este la ordinea zilei.
2. Pe cine ne îndeamnă Biblia să onorăm?
2 Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, arată cât de important este să le acordăm onoare altora. Ne îndeamnă să-i onorăm pe Iehova şi pe Isus (Ioan 5:23). Ne porunceşte să le arătăm onoare membrilor familiei şi colaboratorilor în credinţă, dar şi celor din afara congregaţiei (Rom. 12:10; Ef. 6:1, 2; 1 Pet. 2:17). În cel fel putem demonstra că-l onorăm pe Iehova? Cum le putem arăta onoare, sau respect profund, fraţilor noştri creştini? La aceste întrebări, precum şi la altele, se va răspunde în cele ce urmează.
Să-i aducem onoare lui Iehova şi numelui său
3. Cum îi putem aduce onoare lui Iehova?
3 Îi aducem onoare lui Iehova în primul rând manifestând respectul cuvenit faţă de numele său. În fond, suntem „un popor pentru numele său“ (Fap. 15:14). Este o adevărată onoare să purtăm numele Dumnezeului Atotputernic, Iehova. Profetul Mica a spus: „Toate popoarele vor umbla fiecare în numele dumnezeului său, dar noi vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru, pe timp indefinit, da, pentru totdeauna“ (Mica 4:5). ‘Umblăm în numele lui Iehova’ străduindu-ne în fiecare zi să trăim în aşa fel încât să nu dezonorăm numele ce-l purtăm. Dacă nu trăim în armonie cu vestea bună pe care o predicăm, numele lui Dumnezeu este „blasfemiat“, sau dezonorat, cum le-a amintit Pavel creştinilor din Roma (Rom. 2:21–24).
4. Cum consideraţi lucrarea de depunere de mărturie despre Iehova?
4 Îi aducem onoare lui Iehova şi prin lucrarea de predicare. În trecut, Iehova i-a invitat pe israeliţi să-i fie martori, dar ei nu s-au ridicat la înălţimea acestui rol (Is. 43:1–12). În repetate rânduri, i-au întors spatele lui Iehova şi „l-au îndurerat pe Sfântul lui Israel“ (Ps. 78:40, 41). În cele din urmă, naţiunea a pierdut definitiv favoarea lui Iehova. Noi însă suntem recunoscători pentru privilegiul de a depune mărturie despre Iehova şi de a le dezvălui altora numele său. Facem acest lucru deoarece îl iubim pe Dumnezeu şi dorim nespus de mult ca numele său să fie sfinţit. Am putea oare să nu predicăm când cunoaştem adevărul despre Tatăl nostru ceresc şi despre scopul său? De fapt, simţim asemenea apostolului Pavel care a spus: „Mi s-a impus o necesitate. Într-adevăr, vai de mine dacă nu anunţ vestea bună!“ (1 Cor. 9:16).
5. Ce legătură există între încrederea în Iehova şi respectul faţă de el?
5 Psalmistul David a spus: „Cei care cunosc numele tău se vor încrede în tine, căci tu nu îi vei părăsi nicidecum pe cei ce te caută, o, Iehova!“ (Ps. 9:10). Dacă îl cunoaştem cu adevărat pe Iehova şi respectăm numele lui, vom avea încredere în El, asemenea slujitorilor săi fideli din vechime. Având încredere în Iehova arătăm că îl onorăm. De fapt, Cuvântul lui Dumnezeu pune în legătură încrederea în Iehova şi respectul faţă de El. Când israeliţii din antichitate nu s-au mai bizuit pe El, Iehova l-a întrebat pe Moise: „Până când mă va dispreţui poporul acesta? Până când nu vor crede în mine, în pofida tuturor semnelor pe care le-am făcut în mijlocul lor?“ (Num. 14:11). Noi însă, dacă suntem încredinţaţi că Iehova ne ocroteşte şi ne susţine în încercări, dovedim că îl respectăm.
6. Ce anume ne determină să manifestăm respect profund faţă de Iehova?
6 Isus a arătat că respectul faţă de Iehova trebuie să se nască în inimă. Adresându-se celor ce nu erau sinceri în închinarea lor, Isus a citat cuvintele lui Iehova: „Poporul acesta mă onorează cu buzele, dar inima lor este departe de mine“ (Mat. 15:8). Respectul sincer faţă de Iehova izvorăşte dintr-o iubire autentică (1 Ioan 5:3). De asemenea, promisiunea lui Iehova este vie în sufletul nostru: „Pe cei ce mă onorează, îi voi onora“ (1 Sam. 2:30).
Cei ce sunt în fruntea congregaţiei arată respect faţă de alţii
7. a) De ce ar trebui ca fraţii cu anumite responsabilităţi să le arate onoare celorlalţi din congregaţie? b) Cum a arătat Pavel respect faţă de colaboratorii în credinţă?
7 Apostolul Pavel şi-a îndemnat colaboratorii în credinţă: „În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii“ (Rom. 12:10). Fraţii cu anumite responsabilităţi, sau supraveghetorii, trebuie să fie un exemplu, adică ‘să fie primii’, în a le arăta onoare celorlalţi din congregaţie. În acest sens, ei ar trebui să urmeze exemplul lăsat de Pavel. (Citeşte 1 Tesaloniceni 2:7, 8.) Fraţii din congregaţiile vizitate de Pavel ştiau că apostolul nu le-ar fi cerut niciodată să facă lucruri pe care el nu le-ar fi făcut. Pavel a arătat respect faţă de colaboratorii în credinţă, câştigându-le astfel respectul. Când le-a spus: „Vă implor deci să deveniţi imitatori ai mei“, suntem siguri că mulţi au dat ascultare acestui îndemn tocmai datorită exemplului frumos lăsat de el (1 Cor. 4:16).
8. a) Cum a demonstrat Isus că îşi respecta discipolii? b) Cum pot urma supraveghetorii creştini exemplul lui Isus?
8 Un supraveghetor demonstrează că manifestă respect faţă de cei din congregaţie dacă le spune şi de ce le cere să facă un anumit lucru sau de ce le dă unele îndrumări. Procedând astfel, el îl imită pe Isus. De pildă, când şi-a îndemnat discipolii să se roage ca mai mulţi lucrători să iasă la seceriş, Isus le-a spus şi de ce: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Stăpânul secerişului să scoată lucrători la secerişul său“ (Mat. 9:37, 38). Sau, când le-a spus ‘să vegheze’, le-a explicat şi motivul: „Pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru“ (Mat. 24:42). Isus obişnuia să le spună discipolilor nu numai ce trebuiau să facă, ci şi de ce, dovedind astfel că îi respecta şi că le acorda demnitate. Ce exemplu demn de urmat pentru supraveghetorii creştini!
Să arătăm respect faţă de congregaţia lui Iehova şi faţă de îndrumările date prin ea
9. Ce demonstrăm când arătăm onoare faţă de congregaţia creştină mondială şi faţă de reprezentanţii ei? Explicaţi.
9 Arătând onoare faţă de congregaţia creştină mondială şi faţă de reprezentanţii ei, demonstrăm de fapt că-l onorăm pe Iehova. Când punem în practică sfaturile biblice date de clasa sclavului fidel, manifestăm respect faţă de organizaţia lui Iehova şi faţă de îndrumările primite prin ea. În secolul I, apostolul Ioan a considerat necesar să-i mustre pe cei din congregaţia creştină care dovedeau lipsă de respect faţă de cei numiţi. (Citeşte 3 Ioan 9–11.) Cuvintele lui Ioan dezvăluie că aceştia arătau lipsă de respect nu doar faţă de supraveghetori, ci şi faţă de învăţăturile şi îndrumările lor. Din fericire, astfel de situaţii erau rare. Cât timp apostolii au fost în viaţă, în general creştinii au manifestat respect profund faţă de cei aflaţi în frunte (Filip. 2:12).
10, 11. Explicaţi cu ajutorul Scripturilor de ce este potrivit ca unii să aibă autoritate în congregaţia creştină.
10 Unii au considerat că, din moment ce Isus le-a spus discipolilor că ‘toţi sunt fraţi’, în congregaţia creştină nimeni n-ar trebui să aibă mai multă autoritate decât alţii (Mat. 23:8). Totuşi, atât în Scripturile ebraice, cât şi în cele greceşti găsim numeroase exemple de bărbaţi cărora Dumnezeu le-a acordat autoritate. De pildă, istoria patriarhilor, a judecătorilor şi a regilor evrei din vechime dovedeşte cu prisosinţă că Iehova oferă îndrumare prin intermediul reprezentanţilor săi umani. Când israeliţii nu le-au acordat onoarea cuvenită celor numiţi de Dumnezeu, Iehova i-a disciplinat (2 Regi 1:2–17; 2:19, 23, 24).
11 În secolul I, creştinii recunoşteau autoritatea apostolilor (Fap. 2:42). Pavel, de pildă, le dădea îndrumări fraţilor lui (1 Cor. 16:1; 1 Tes. 4:2). Cu toate acestea, se supunea fără rezerve celor ce aveau autoritate peste el (Fap. 15:22; Gal. 2:9, 10). Pavel avea, aşadar, un punct de vedere corect cu privire la autoritatea din congregaţia creştină.
12. Ce învăţăminte privitoare la autoritate putem trage din exemplele biblice?
12 Putem trage două învăţăminte de aici. În primul rând, este în armonie cu Scripturile ca, prin intermediul Corpului de Guvernare, „sclavul fidel şi prevăzător“ să numească bărbaţi în poziţii de răspundere, unii dintre ei având autoritate peste alţi bărbaţi numiţi (Mat. 24:45–47; 1 Pet. 5:1–3). În al doilea rând, noi, toţi — inclusiv cei numiţi —, trebuie să le arătăm onoare celor ce au autoritate peste noi. Dar cum le putem arăta onoare celor ce se află în poziţii de răspundere în congregaţia creştină mondială?
Să arătăm respect faţă de supraveghetorii itineranţi
13. Cum putem manifesta în prezent respect faţă de reprezentanţii congregaţiei creştine?
13 Pavel a îndemnat: „Vă rugăm, fraţilor, să-i preţuiţi pe cei care lucrează din greu printre voi şi vă conduc în Domnul şi vă sfătuiesc. Să le arătaţi respect într-un mod cu totul deosebit datorită lucrării lor, în iubire. Fiţi paşnici unii cu alţii!“ (1 Tes. 5:12, 13). Despre supraveghetorii itineranţi se poate spune pe bună dreptate că „lucrează din greu“. De aceea, să le arătăm „respect într-un mod cu totul deosebit“ aplicând fără reţinere sfaturile lor. Când un supraveghetor ne dă unele îndrumări parvenite de la clasa sclavului fidel şi prevăzător, „înţelepciunea de sus“ ne va îmboldi ‘să ascultăm’ fără rezerve (Iac. 3:17).
14. Cum poate dovedi congregaţia respect sincer faţă de supraveghetorii itineranţi, şi care va fi rezultatul?
14 Dar cum vom reacţiona când suntem îndemnaţi să facem unele lucruri altfel decât suntem noi obişnuiţi? A manifesta respect ar putea însemna uneori a evita tendinţa de a obiecta, spunând: „Pe la noi nu se face aşa“ sau „Poate că în alte congregaţii se aplică sfatul acesta, dar nu şi la noi“. Ba mai mult, ne vom strădui să urmăm îndrumările. Şi vom reuşi să le urmăm, dacă nu vom pierde nicio clipă din vedere că congregaţia este a lui Iehova, iar Capul ei este Isus. Când congregaţia primeşte cu bucurie îndrumările supraveghetorilor itineranţi şi le aplică, dovedeşte respect sincer. Apostolul Pavel i-a lăudat pe fraţii din Corint pentru că au manifestat respect şi au aplicat îndrumările primite prin Tit, un bătrân creştin care îi vizitase (2 Cor. 7:13–16). În prezent, putem fi siguri că, dacă aplicăm cu promptitudine îndrumările primite de la supraveghetorii itineranţi, bucuria noastră în lucrarea de predicare va creşte. (Citeşte 2 Corinteni 13:11.)
„Onoraţi oameni de orice fel“
15. Cum putem manifesta respect faţă de colaboratorii creştini?
15 Pavel a scris: „Să nu-l critici aspru pe un bărbat în vârstă. Dimpotrivă, imploră-l ca pe un tată, iar pe bărbaţii mai tineri, ca pe nişte fraţi, pe femeile în vârstă, ca pe nişte mame, iar pe cele mai tinere, ca pe nişte surori, cu toată castitatea. Onorează-le pe văduvele care sunt cu adevărat văduve“ (1 Tim. 5:1–3). Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să le arătăm onoare tuturor membrilor congregaţiei creştine. Dar ce veţi face dacă aveţi o neînţelegere cu cineva din congregaţie? Nu vă veţi mai achita de obligaţia de a manifesta respect faţă de el? Sau vă veţi schimba atitudinea şi vă veţi concentra asupra calităţilor creştine ale acelui slujitor al lui Dumnezeu? Cei cu autoritate trebuie să fie primii în a-i trata pe alţii cu respect. Astfel, ei nu ‘vor stăpâni niciodată peste turmă’ (1 Pet. 5:3). În congregaţia creştină — al cărei semn de identificare este iubirea autentică dintre membrii ei —, avem numeroase ocazii de a ne arăta onoare unii altora. (Citeşte Ioan 13:34, 35.)
16, 17. a) De ce este important să manifestăm respect faţă de cei care ni se împotrivesc la şcoală sau la serviciu, dar şi faţă de cei pe care îi întâlnim în lucrarea de predicare? b) Cum ‘onorăm oameni de orice fel’?
16 Fireşte, nu vom manifesta respect doar faţă de membrii congregaţiei creştine. Pavel le-a scris creştinilor din zilele sale: „Astfel, cât avem timp favorabil, să facem ce este bine faţă de toţi“ (Gal. 6:10). Este adevărat, poate fi o încercare să aplicăm acest principiu, mai cu seamă dacă un coleg de serviciu sau de şcoală se poartă urât cu noi. În astfel de momente, trebuie să ne aducem aminte de cuvintele psalmistului: „Nu te aprinde de mânie din cauza răufăcătorilor“ (Ps. 37:1). Aplicarea acestui sfat ne va ajuta să ne purtăm cu respect chiar şi cu cei care ni se împotrivesc. În plus, când luăm parte la lucrarea de predicare, un punct de vedere umil cu privire la noi înşine ne va ajuta să le răspundem tuturor „cu blândeţe şi respect profund“ (1 Pet. 3:15). Chiar şi prin înfăţişarea şi îmbrăcămintea noastră dovedim că-i respectăm pe cei cărora le predicăm.
17 Aşadar, atât în relaţiile cu colaboratorii noştri, cât şi în relaţiile cu cei din afara congregaţiei, dorim din inimă să aplicăm sfatul lui Petru: „Onoraţi oameni de orice fel, iubiţi întreaga comunitate a fraţilor, temeţi-vă de Dumnezeu, daţi-i onoare regelui!“ (1 Pet. 2:17).
Cum aţi răspunde?
Cum putem manifesta respectul cuvenit faţă de
• Iehova,
• bătrânii de congregaţie şi supraveghetorii itineranţi,
• fiecare membru al congregaţiei,
• cei cărora le predicăm?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]
Creştinii din secolul I au respectat autoritatea corpului de guvernare
[Legenda fotografiei de la pagina 24]
Indiferent de ţara în care se află, bătrânii le arată onoare supraveghetorilor itineranţi, numiţi de Corpul de Guvernare