„Cântarea mării“ — Un manuscris ce leagă două epoci

ÎN DATA de 22 mai 2007, la Muzeul Israelului din Ierusalim a fost expus un fragment dintr-un sul în ebraică, datând din secolul al VII-lea sau al VIII-lea e.n. Acest manuscris, cunoscut sub numele de „Cântarea mării“, conţine Exodul 13:19—16:1, unde se află cântarea de biruinţă intonată de israeliţi cu ocazia salvării lor miraculoase de la Marea Roşie. De ce prezintă interes acest manuscris?

Răspunsul are legătură cu data la care a fost realizat. Sulurile de la Marea Moartă au fost scrise între secolele al III-lea î.e.n. şi I e.n. Înainte ca ele să fie descoperite, cu aproximativ 60 de ani în urmă, cel mai vechi manuscris ebraic cunoscut era Codexul de la Aleppo, datând din 930 e.n. Cu excepţia câtorva fragmente, nu se găsiseră alte manuscrise ebraice din perioada intermediară.

James Snyder, directorul Muzeului Israelului, afirmă: „Manuscrisul «Cântarea mării» leagă epoca Sulurilor de la Marea Moartă . . . de cea a Codexului de la Aleppo“. După părerea lui, acest manuscris, împreună cu alte texte biblice antice, „constituie o mărturie a continuităţii textuale“.

Se crede că manuscrisul a fost descoperit odată cu multe alte manuscrise la sfârşitul secolului al XIX-lea într-o sinagogă din Cairo (Egipt). Însă abia la sfârşitul anilor ’70 ai secolului al XX-lea, când un colecţionar particular de manuscrise ebraice i l-a arătat unui specialist, s-a ştiut cât de valoros este. Manuscrisul a fost datat cu carbon şi inventariat, iar recent a fost expus la Muzeul Israelului.

Referindu-se la însemnătatea acestui manuscris, Adolfo Roitman, şeful Sanctuarului Cărţii de la Muzeul Israelului şi custodele Sulurilor de la Marea Moartă, afirmă: „Manuscrisul «Cântarea mării» demonstrează extraordinara exactitate cu care s-a transmis de-a lungul secolelor versiunea masoretică a Bibliei. Este uimitor că prozodia manuscrisului «Cântarea mării» a rămas neschimbată din secolul al VII-lea sau al VIII-lea până astăzi“.

Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, aşadar Iehova a vegheat ca ea să fie păstrată. În plus, scribii au copiat Scripturile cu multă atenţie. Prin urmare, putem fi siguri că textul biblic pe care îl folosim în prezent este demn de încredere.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 32]

Prin amabilitatea Muzeului Israelului din Ierusalim