Să-i ajutăm să se întoarcă fără întârziere!
Să-i ajutăm să se întoarcă fără întârziere!
„La cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.“ (IOAN 6:68)
1. Ce a spus Petru când mulţi discipoli l-au părăsit pe Isus?
ODATĂ, Isus a predat o anumită învăţătură, iar mulţi dintre discipolii săi nu l-au mai urmat. Atunci el şi-a întrebat apostolii: „Nu vreţi să vă duceţi şi voi?“. Iar Petru a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice“ (Ioan 6:51–69). Şi, într-adevăr, unde să se ducă? Iudaismul nu avea „cuvintele vieţii veşnice“. Desigur, nici Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false, nu le are. Iată de ce, aceia care s-au îndepărtat de turma lui Dumnezeu, dar care vor să fie aprobaţi de Iehova, trebuie ‘să se trezească’ şi să se întoarcă acum! (Rom. 13:11)
2. Ce trebuie să reţinem cu privire la chestiunile judiciare şi confidenţiale?
2 Iehova s-a îngrijit de oile pierdute ale lui Israel. (Citeşte Ezechiel 34:15, 16.) În mod asemănător, bătrânii creştini de azi au dorinţa şi obligaţia de a ajuta oile care s-au rătăcit de turmă. Să presupunem că ei roagă un vestitor să studieze cu cineva inactiv care cere ajutor. Cum trebuie să procedeze vestitorul dacă află că respectivul a comis un păcat grav? În loc să dea sfaturi în chestiuni judiciare sau confidenţiale, trebuie să-i sugereze să discute cu bătrânii. Dacă cel ce a păcătuit nu va face acest lucru, vestitorul va trebui să-i informeze pe bătrâni (Lev. 5:1; 6:1).
3. Ce a simţit omul care avea 100 de oi când a găsit-o pe cea rătăcită?
3 Articolul precedent amintea parabola lui Isus despre un om care avea 100 de oi. Când o oaie s-a rătăcit, el le-a lăsat pe cele 99 şi s-a dus să o caute. Şi cât de mult s-a bucurat când a găsit-o! (Luca 15:4–7) Şi noi ne bucurăm când o soră sau un frate inactiv se întoarce în congregaţie. Motivaţi de iubire, probabil că bătrânii şi alţi fraţi au trecut pe la el deoarece îşi doresc să-l vadă înapoi în turmă şi să aibă din nou parte de sprijinul, ocrotirea şi binecuvântarea divină (Deut. 33:27; Ps. 91:14; Prov. 10:22). Dar cum pot să-l ajute să se întoarcă?
4. Ce idee transmite textul din Galateni 6:2, 5?
4 Ca să ajutăm pe cineva să se întoarcă, i-am putea aminti că Iehova îşi iubeşte oile şi că le cere doar ceea ce pot face, de pildă să studieze Scripturile, să participe la întruniri, să predice vestea bună. Ar fi potrivit să-i citim Galateni 6:2, 5 şi să menţionăm că ne putem ajuta unii pe alţii să ne ducem poverile, dar că „fiecare îşi va purta propria sarcină“, propriile responsabilităţi spirituale. Fiecare dintre noi trebuie să-şi demonstreze fidelitatea faţă de Dumnezeu. Nimeni nu poate face acest lucru în locul nostru!
Au încetinit ritmul din cauza ‘îngrijorărilor vieţii’?
5, 6. a) De ce este important să-i ascultăm cu atenţie pe cei inactivi? b) Cum i-am putea ajuta să înţeleagă că izolarea de congregaţie nu le e de niciun folos?
5 Bătrânii şi alţi vestitori maturi trebuie să asculte cu atenţie când colaboratorii lor inactivi le spun ce au pe inimă. Astfel vor înţelege cum să-i ajute. Să presupunem că eşti bătrân de congregaţie şi faci o vizită unui cuplu de fraţi care au devenit inactivi din cauza ‘îngrijorărilor vieţii’ (Luca 21:34). Probabil că problemele financiare şi responsabilităţile familiale mai mari i-au făcut să încetinească ritmul şi în cele din urmă să-şi întrerupă activitatea creştină. Poate spun că au prea multe de făcut şi că au nevoie de o pauză. Aminteşte-le că nu-şi vor rezolva problemele izolându-se. (Citeşte Proverbele 18:1.) I-ai putea întreba cu tact: Sunteţi mai fericiţi de când nu mai veniţi la întruniri? Este atmosfera din familia voastră mai plăcută? Simţiţi încă bucuria pe care o aduce încrederea în Iehova? (Neem. 8:10)
6 Dacă meditează la astfel de întrebări, cel inactiv şi-ar putea da seama că, întrucât nu mai vine la întruniri, nu se mai simte aproape de Iehova şi nu mai simte bucuria pe care o avea în trecut (Mat. 5:3; Evr. 10:24, 25). L-am putea ajuta să înţeleagă că un alt motiv pentru care şi-a pierdut bucuria este că nu mai predică vestea bună (Mat. 28:19, 20). Aşadar, ce ar fi înţelept să facă?
7. Ce ar fi bine să-i îndemnăm pe cei care s-au rătăcit?
7 Isus a spus: „Fiţi atenţi la voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare şi băutură în exces şi cu îngrijorările vieţii . . . Rămâneţi treji, făcând tot timpul implorări, ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri care trebuie să se întâmple“ (Luca 21:34–36). Cei care s-au rătăcit de turmă, dar care îşi doresc să fie la fel de fericiţi ca înainte, trebuie îndemnaţi să-i ceară lui Dumnezeu ajutor şi spirit sfânt şi să acţioneze în armonie cu rugăciunile lor (Luca 11:13).
S-au poticnit?
8, 9. Cum ar putea discuta bătrânii cu cineva care s-a poticnit?
8 Din cauza imperfecţiunii, pot apărea neînţelegeri, care pe unii îi poticnesc. Alţii se poticnesc când cineva respectat în congregaţie încalcă principiile biblice. În acest caz, bătrânii care discută cu ei ar putea menţiona că Iehova nu face pe nimeni să se poticnească. Aşadar, de ce să rupem relaţiile cu el şi cu poporul său? Nu ar trebui mai degrabă să continuăm să-i slujim având convingerea că „Judecătorul întregului pământ“ ştie ce s-a întâmplat şi va rezolva problema? (Gen. 18:25; Col. 3:23–25) Dacă ne-am împiedica şi am cădea, fără îndoială că ne-am ridica imediat.
9 Bătrânii care încearcă să ofere ajutor spiritual ar mai putea spune că, odată cu trecerea timpului, unora nu li se mai pare la fel de gravă problema care i-a poticnit. Sau poate că problema s-a rezolvat de mult. Dacă cineva a fost disciplinat, meditarea şi rugăciunea l-ar putea ajuta să înţeleagă că şi el a avut o parte de vină. Deci n-ar trebui să se poticnească pentru că a fost corectat (Ps. 119:165; Evr. 12:5–13).
Le-a fost greu să accepte o anumită învăţătură?
10, 11. Ce i-am putea spune cuiva căruia i-a fost greu să accepte o învăţătură biblică?
10 Unii au părăsit turma lui Dumnezeu deoarece nu au fost de acord cu o anumită învăţătură biblică. Să ne gândim la israeliţi. După ce au fost eliberaţi din sclavia Egiptului, au uitat ‘lucrările lui Dumnezeu’, tot ce a făcut el pentru ei, şi ‘n-au aşteptat sfatul său’ (Ps. 106:13). Ar fi util să-i amintim celui inactiv că „sclavul fidel şi prevăzător“ ne pune la dispoziţie hrană spirituală de cea mai bună calitate (Mat. 24:45). De fapt, din publicaţiile sclavului a aflat adevărul. Oare nu ar trebui să continue să umble pe această cale? (2 Ioan 4)
11 Când se străduiesc să-i ajute pe cei ce s-au îndepărtat de turmă, bătrânii ar putea aduce în discuţie exemplul discipolilor care l-au părăsit pe Isus deoarece nu au acceptat o învăţătură a sa (Ioan 6:53, 66). Rupând relaţiile cu Isus şi cu discipolii fideli, şi-au pierdut şi aprecierea pentru lucrurile spirituale, şi bucuria. Oare cei care au părăsit congregaţia au găsit în altă parte hrană spirituală din abundenţă? Nu, deoarece în afara congregaţiei creştine nu există!
Au comis un păcat grav?
12, 13. Cum ar putea fi ajutat cineva care recunoaşte că a comis un păcat grav?
12 Unii nu mai participă la întruniri şi la lucrarea de predicare deoarece au comis un păcat grav. Poate cred că, dacă le spun bătrânilor ce au făcut, vor fi excluşi. Dar, dacă nu mai practică păcatul şi dacă se căiesc sincer, nu vor fi excluşi (2 Cor. 7:10, 11). Dimpotrivă, sunt bineveniţi în congregaţie, iar bătrânii le vor da ajutor spiritual.
13 Să presupunem că eşti vestitor cu experienţă şi ai fost rugat să ajuţi o soră sau un frate inactiv. Ce ar trebui să faci dacă îţi spune că a comis un păcat grav? Aşa cum s-a menţionat în articolul anterior, în loc să încerci să rezolvi tu problema, îndeamnă-l să discute cu bătrânii. Dacă nu vrea, trebuie să urmezi îndrumările divine. (Citeşte Leviticul 5:1.) Astfel, vei arăta că nu vrei ca numele lui Iehova să fie vorbit de rău şi că te interesează bunăstarea spirituală a congregaţiei. Bătrânii ştiu cum să-i ajute pe cei care vor să se întoarcă şi să respecte normele divine. Poate că are nevoie de disciplinare, iar bătrânii îl vor corecta cu iubire (Evr. 12:7–11). Dar, dacă recunoaşte că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, nu mai practică păcatul şi se căieşte sincer, bătrânii îi vor da tot sprijinul necesar ca să fie iertat de Iehova (Is. 1:18; 55:7; Iac. 5:13–16).
Un fiu se întoarce spre bucuria tatălui
14. Rezumaţi parabola lui Isus despre fiul risipitor.
14 Când încercăm să ajutăm pe cineva care s-a rătăcit, i-am putea aminti parabola lui Isus din Luca 15:11–24. Un tânăr îşi risipeşte moştenirea ducând o viaţă depravată. Până la urmă i se face lehamite de destrăbălarea în care trăieşte. Flămând şi fiindu-i dor de casă, se hotărăşte să se întoarcă. Tatăl îl vede de departe, îi iese în întâmpinare, îl îmbrăţişează şi îl sărută. Meditarea la această ilustrare îl poate încuraja pe cel care s-a rătăcit de turmă să se întoarcă. Ţinând cont că sfârşitul acestui sistem este foarte aproape, trebuie ‘să vină acasă’ fără întârziere.
15. De ce se îndepărtează unii de congregaţie?
15 Majoritatea celor care se îndepărtează de congregaţie nu se aseamănă întru totul cu fiul risipitor. Unii se îndepărtează treptat, cum se îndepărtează o barcă de ţărm. Alţii ajung atât de copleşiţi de îngrijorările vieţii, încât pierd din vedere lucrurile spirituale. Iar alţii fie se poticnesc din cauza unui membru al congregaţiei, fie nu sunt de acord cu o anumită învăţătură biblică, fie comit un păcat. Aşadar, sfaturile din aceste articole ne sunt utile ca să-i ajutăm pe cei care, dintr-un motiv sau altul, s-au rătăcit să se întoarcă înainte de a fi prea târziu.
„Bun venit acasă, fiule!“
16–18. a) Cum l-a ajutat un bătrân pe un frate care a fost inactiv ani de zile? b) De ce a devenit inactiv, şi cum l-au întâmpinat membrii congregaţiei când a revenit?
16 Iată ce spune un bătrân: „Corpul de bătrâni al congregaţiei noastre depune multe eforturi să-i viziteze pe cei inactivi. M-am gândit la un frate cu care am studiat şi pe care l-am ajutat să cunoască adevărul. Era inactiv de 25 de ani şi se confrunta cu o problemă gravă. I-am arătat cum i-ar putea fi de folos principiile biblice. După un timp, a venit la sală şi a fost de acord să înceapă un studiu. Astfel, şi-a întărit hotărârea de a se întoarce“.
17 Dar de ce a devenit inactiv? Iată ce recunoaşte el: „Am început să mă gândesc mai mult la lucrurile lumeşti decât la cele spirituale. Cu timpul n-am mai studiat, n-am mai mers în lucrare şi nici la întruniri. Fără să-mi dau seama, m-am depărtat de tot de congregaţie. Dar un bătrân m-a căutat, s-a interesat sincer de mine şi m-a ajutat să-mi revin“. După ce a acceptat un studiu biblic, problemele lui s-au mai rezolvat. El spune: „Acum îmi dau seama că ceea ce-mi lipsea era iubirea şi îndrumarea lui Iehova, precum şi organizaţia sa“.
18 Dar cum a fost întâmpinat acest frate de membrii congregaţiei? „Parcă-aş fi fost fiul risipitor din parabola lui Isus Cristos“, ne spune el. „O soră în vârstă, care mă cunoştea de 30 de ani şi care continua să slujească cu fidelitate, mi-a zis: «Bun venit acasă, fiule!». Cuvintele ei m-au mişcat profund! Într-adevăr, eram acasă! Şi n-am cuvinte să-mi exprim recunoştinţa pentru iubirea, căldura, răbdarea şi interesul sincer pe care mi le-au arătat acel bătrân şi întreaga congregaţie. Iubirea lor pentru Iehova şi aproapele m-au ajutat să mă întorc în turmă“.
Să-i îndemnăm să acţioneze fără întârziere
19, 20. Cum i-am putea încuraja pe cei inactivi să se întoarcă fără întârziere şi cum le-am putea arăta că Dumnezeu nu ne cere mai mult decât putem face?
19 Trăim ultimele zile ale acestui sistem. Sfârşitul bate la uşă. Prin urmare, să-i încurajăm pe cei inactivi să nu amâne să vină la întruniri. Să le arătăm clar că Satan caută să le distrugă prietenia cu Dumnezeu şi să-i facă să creadă că, dacă părăsesc închinarea adevărată, nu vor mai avea atâtea probleme. Să-i asigurăm că numai dacă sunt discipoli fideli ai lui Isus se vor simţi cu adevărat învioraţi. (Citeşte Matei 11:28–30.)
20 Să le amintim celor inactivi că Dumnezeu nu ne cere mai mult decât putem face. Când Maria, sora lui Lazăr, l-a uns pe Isus cu ulei scump înainte de moartea lui, iar unii au criticat-o, Isus a spus: „Lăsaţi-o în pace! . . . Ea a făcut ce-a putut“ (Mar. 14:6–8). El a lăudat-o şi pe văduva nevoiaşă care a făcut o mică donaţie la templu. Şi ea a făcut ce a putut (Luca 21:1–4). Majoritatea dintre noi putem să participăm la întruniri şi la predicare. Iar cu ajutorul lui Iehova, mulţi fraţi şi surori care sunt acum inactivi vor putea face la fel.
21, 22. De ce anume îi putem asigura pe cei care se întorc la Iehova?
21 Dacă un frate sau o soră care s-a rătăcit de turmă ezită să dea ochi cu fraţii, i-am putea reaminti ce bucurie a fost la întoarcerea fiului risipitor. Şi noi ne bucurăm când cineva se întoarce în congregaţie. Să-i îndemnăm să acţioneze acum: să se împotrivească Diavolului şi să se apropie de Dumnezeu (Iac. 4:7, 8).
22 Cei care se întorc la Iehova sunt primiţi cu braţele deschise (Plâng. 3:40). Nu încape îndoială, experienţele avute în trecut în serviciul lui Iehova le-au adus multă bucurie. Şi câte binecuvântări îi aşteaptă dacă se întorc fără întârziere la turmă!
Cum aţi răspunde?
• Cum l-am putea ajuta pe un creştin care s-a poticnit şi a devenit inactiv?
• Ce i-am putea spune celui care a părăsit turma lui Dumnezeu fiindcă i-a fost greu să accepte o anumită învăţătură?
• Cum l-am putea ajuta pe cel ce ezită să revină în congregaţie?
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiei de la pagina 13]
Să ascultăm cu atenţie când un frate inactiv ne vorbeşte
[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]
Meditarea la parabola lui Isus despre fiul risipitor i-ar putea încuraja pe unii să se întoarcă la turmă