Cum îţi foloseşti ‘darul’ încredinţat?
Cum îţi foloseşti ‘darul’ încredinţat?
„În iubire frăţească, fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii. În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii.“ (ROM. 12:10)
1. Ce asigurare găsim în Biblie?
BIBLIA ne asigură în repetate rânduri că Iehova ne vine în ajutor ori de câte ori suntem descurajaţi sau copleşiţi de durere. Să ne gândim, de exemplu, la aceste cuvinte mângâietoare: „Iehova îi sprijină pe toţi cei ce cad şi îi ridică pe toţi cei încovoiaţi“. El „îi vindecă pe cei cu inima frântă şi le pansează rănile care dor“ (Ps. 145:14; 147:3). Mai mult, însuşi Tatăl nostru ceresc a spus: „Eu, Iehova, Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă, eu, Cel care-ţi spune: «Nu te teme! Eu te voi ajuta!»“ (Is. 41:13).
2. Cum le oferă Iehova sprijin slujitorilor săi?
2 În ce sens ‘ne ia de mână’ Iehova, Cel care locuieşte în cerurile invizibile? Cum ‘ne ridică el când suntem încovoiaţi’ de durere? Iehova Dumnezeu ne oferă acest sprijin în diferite moduri. De pildă, prin intermediul spiritului său sfânt, Iehova le dă slujitorilor săi „puterea care depăşeşte normalul“ (2 Cor. 4:7; Ioan 14:16, 17). De asemenea, Iehova ne întăreşte şi prin intermediul mesajului din Biblie, Cuvântul său inspirat (Evr. 4:12). Prima scrisoare a lui Petru arată încă o modalitate prin care Iehova îi întăreşte pe membrii poporului său.
‘Bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu este manifestată în diferite moduri’
3. a) Ce spune apostolul Petru cu privire la încercări? b) Despre ce se vorbeşte în a doua parte a primei scrisori a lui Petru?
3 Adresându-se creştinilor unşi cu spirit, apostolul Petru le scrie că au motive întemeiate să fie bucuroşi, întrucât vor fi răsplătiţi din plin. El mai spune: „Acum, dacă trebuie, sunteţi mâhniţi pentru puţin timp prin diferite încercări“ (1 Pet. 1:1–6). Prin cuvântul „diferite“, Petru arată că încercările vor îmbrăca diverse forme. Dar el nu se opreşte aici, lăsându-i pe fraţi să se întrebe dacă vor reuşi sau nu să suporte încercările. În a doua parte a scrisorii sale, Petru îi asigură că Iehova îi va ajuta să îndure toate încercările, indiferent de natura acestora. Totodată, el descrie unele probleme caracteristice ‘sfârşitului tuturor lucrurilor’ (1 Pet. 4:7).
4. De ce ne aduc mângâiere cuvintele din 1 Petru 4:10?
4 Apostolul Petru scrie: „În măsura în care fiecare a primit un dar, folosiţi-l, slujindu-vă unii altora ca buni administratori ai bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu, manifestată în diferite moduri“ (1 Pet. 4:10). Prin repetarea cuvântului „diferite“, Petru spune de fapt următorul lucru: Încercările îmbracă diverse forme, dar şi bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu se manifestă sub diverse forme. De ce ne aduce mângâiere acest lucru? Deoarece înţelegem că, indiferent de încercarea prin care trecem, bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu se va manifesta în aşa fel încât să putem suporta încercarea respectivă. Aţi remarcat din cuvintele lui Petru cum îşi manifestă Iehova bunătatea nemeritată faţă de noi? Prin intermediul fraţilor de credinţă.
‘Să ne slujim unii altora’
5. a) Ce trebuie să facă toţi creştinii? b) Ce întrebări se ridică?
5 Adresându-se tuturor creştinilor, Petru spune: „Mai presus de toate, să aveţi o iubire profundă unii faţă de alţii“. Apoi adaugă: „În măsura în care fiecare a primit un dar, folosiţi-l, slujindu-vă unii altora“ (1 Pet. 4:8, 10). Prin urmare, fiecare membru al congregaţiei trebuie să participe la întărirea fraţilor săi de credinţă. Iehova ne-a încredinţat ceva preţios, „un dar“, pe care avem responsabilitatea să-l împărţim cu alţii. În ce constă acest „dar“ despre care vorbeşte Petru, şi cum îl putem folosi ‘slujindu-ne unii altora’?
6. Care sunt câteva dintre darurile încredinţate creştinilor?
6 În Cuvântul lui Dumnezeu citim: „Orice dar bun şi orice cadou perfect este de sus“ (Iac. 1:17). Într-adevăr, toate darurile pe care Iehova le încredinţează poporului său constituie manifestări ale bunătăţii sale nemeritate. De pildă, Iehova ne oferă un dar preţios — spiritul sfânt — datorită căruia putem cultiva calităţi divine precum iubirea, bunătatea şi blândeţea. Aceste calităţi ne vor impulsiona să fim gata să-i ajutăm pe fraţii noştri şi să le arătăm afecţiune sinceră. De asemenea, cu ajutorul spiritului sfânt dobândim şi alte daruri bune, precum adevărata înţelepciune şi cunoştinţă (1 Cor. 2:10–16; Gal. 5:22, 23). În plus, energia noastră, capacităţile şi talentele noastre pot fi considerate daruri pe care trebuie să le folosim spre lauda şi onoarea Tatălui nostru ceresc. Noi am primit de la Dumnezeu responsabilitatea de a ne folosi capacităţile şi calităţile pentru a le împărtăşi fraţilor noştri bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu.
Cum să ne folosim ‘darul’ pentru a sluji
7. a) Ce arată expresia „în măsura în care“? b) Ce întrebări ar fi bine să ne punem, şi de ce?
7 Cu privire la darurile pe care le-am primit, Petru spune: „În măsura în care fiecare a primit un dar, folosiţi-l“. Expresia „în măsura în care“ arată că fiecare dintre noi are diverse capacităţi şi calităţi pe care le manifestă într-o măsură diferită. Totuşi, fiecare este îndemnat ‘să-şi folosească darul [oricare ar fi acesta], slujindu-le altora’. Mai mult, cuvintele „folosiţi-l . . . ca buni administratori“ constituie o poruncă. De aceea, este bine să medităm la două întrebări: Folosesc eu darurile ce mi-au fost încredinţate pentru a-i întări pe fraţii mei? (Compară cu 1 Timotei 5:9, 10.) Sau, dimpotrivă, folosesc capacităţile cu care m-a înzestrat Iehova în primul rând spre propriul avantaj, probabil pentru a strânge bogăţii sau pentru a dobândi o anumită poziţie socială? (1 Cor. 4:7) Dacă ne folosim darurile ‘slujindu-ne unii altora’, îi vom fi plăcuţi lui Iehova (Prov. 19:17). (Citeşte Evrei 13:16.)
8, 9. a) Care sunt câteva modalităţi prin care creştinii le slujesc fraţilor de credinţă? b) Cum se ajută membrii congregaţiei voastre?
8 În Cuvântul lui Dumnezeu sunt prezentate diferite modalităţi în care creştinii din secolul I şi-au slujit unii altora. (Citeşte Romani 15:25, 26; 2 Timotei 1:16–18.) Şi în prezent, creştinii adevăraţi ascultă cu bucurie porunca de a-şi folosi darurile pentru fraţii lor. Să analizăm câteva modalităţi prin care ei fac acest lucru.
9 Mulţi fraţi petrec ore întregi în fiecare lună ca să-şi pregătească temele din cadrul întrunirilor, făcând cercetări biblice amănunţite. Apoi, prin ideile preţioase pe care le prezintă, îi impulsionează pe membrii congregaţiei să persevereze (1 Tim. 5:17). De asemenea, mulţi fraţi şi surori sunt cunoscuţi pentru căldura şi compasiunea pe care le manifestă faţă de colaboratorii creştini (Rom. 12:15). Unii îi vizitează cu regularitate pe cei deprimaţi şi se roagă împreună cu ei (1 Tes. 5:14). Alţii îşi fac timp să aştearnă în scris cuvinte de încurajare pentru fraţii care se confruntă cu încercări. Iar alţi fraţi binevoitori îi ajută pe cei cu probleme grave de sănătate să vină la întrunirile congregaţiei. Şi, nu în ultimul rând, mii de Martori îi ajută pe fraţii lor să-şi reconstruiască locuinţele distruse de dezastre naturale. Afecţiunea tandră şi ajutorul practic oferit de surori şi de fraţi iubitori sunt dovezi ale „bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu, manifestată în diferite moduri“. (Citeşte 1 Petru 4:11.)
Ce este mai important?
10. a) Care au fost cele două aspecte ale serviciului pentru Dumnezeu care l-au preocupat pe Pavel? b) Cum putem să-l imităm pe Pavel?
10 Slujitorilor lui Dumnezeu li s-a încredinţat nu numai un dar ce trebuie folosit spre avantajul fraţilor lor, ci şi un mesaj pe care trebuie să-l împărtăşească semenilor. Şi apostolul Pavel a menţionat aceste două aspecte ale serviciului pentru Iehova. El le-a scris membrilor congregaţiei din Efes despre „administrarea bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu“, care îi fusese dată spre folosul lor (Ef. 3:2). Pavel a adăugat: „Am fost încercaţi de Dumnezeu şi găsiţi demni de a ne fi încredinţată vestea bună“ (1 Tes. 2:4). Asemenea lui Pavel, şi noi înţelegem că ni s-a încredinţat sarcina de a sluji ca predicatori ai Regatului lui Dumnezeu. Predicând cu zel, ne străduim să imităm exemplul lui Pavel, care a fost un predicator neobosit al veştii bune (Fap. 20:20, 21; 1 Cor. 11:1). Noi ştim că predicarea mesajului despre Regat poate salva vieţi. Însă, în acelaşi timp, ne străduim să-l imităm pe Pavel căutând ocazii de a le oferi fraţilor noştri ‘daruri spirituale’. (Citeşte Romani 1:11, 12; 10:13–15.)
11. Cum ar trebui să privim responsabilităţile de a predica şi de a-i întări pe fraţi?
11 Care dintre cele două activităţi creştine este mai importantă? A pune această întrebare este ca şi cum am întreba care dintre cele două aripi ale unei păsări este mai importantă. Răspunsul este evident: o pasăre are nevoie de ambele aripi ca să poată zbura. În mod asemănător, pentru a corespunde cerinţelor creştine, noi trebuie să luăm parte la ambele aspecte ale serviciului sacru. Astfel, noi nu considerăm că predicarea veştii bune şi întărirea fraţilor noştri sunt două responsabilităţi care nu au legătură una cu alta. Dimpotrivă, la fel ca apostolii Petru şi Pavel noi înţelegem că aceste două responsabilităţi se completează reciproc. În ce fel?
12. Cum putem servi ca instrumente în mâna lui Iehova?
12 Ca evanghelizatori, noi ne folosim iscusinţa de a preda pentru a sensibiliza inimile semenilor noştri cu mesajul încurajator despre Regatul lui Dumnezeu. Astfel sperăm că-i vom ajuta să devină discipoli ai lui Cristos. De asemenea, noi ne folosim orice alte capacităţi şi daruri pentru a sensibiliza inima fraţilor prin cuvinte şi fapte încurajatoare, acestea fiind manifestări ale bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu (Prov. 3:27; 12:25). Astfel, sperăm că-i vom ajuta să rămână discipoli ai lui Cristos. Când predicăm vestea bună şi când ‘ne slujim unii altora’, avem minunatul privilegiu de a fi instrumente în mâna lui Iehova (Gal. 6:10).
„Fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii“
13. Ce s-ar întâmpla dacă nu ne-am ‘sluji unii altora’?
13 Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi creştini: „În iubire frăţească, fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii. În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii“ (Rom. 12:10). Într-adevăr, afecţiunea pentru fraţii noştri ne îndeamnă să slujim din toată inima ca „administratori ai bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu“. Un lucru este clar: Dacă Satan ar reuşi să ne împiedice ‘să ne slujim unii altora’, unitatea noastră ar slăbi (Col.3:14). Iar dacă unitatea noastră ar slăbi, şi zelul nostru pentru lucrarea de predicare ar scădea. Satan ştie foarte bine că este suficient să ne rănească numai o aripă, ca să spunem aşa, pentru a ne doborî din punct de vedere spiritual.
14. Cui îi aduce foloase faptul de a ‘ne sluji unii altora’? Daţi un exemplu.
14 Faptul de ‘a sluji unii altora’ le aduce foloase nu numai celor ce primesc bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, ci şi celor ce le-o împărtăşesc altora (Prov. 11:25). Să ne gândim, de exemplu, la Ryan şi Roni, un cuplu din Illinois (Statele Unite). Când au aflat că uraganul Katrina a distrus locuinţele a sute de Martori, iubirea frăţească i-a îndemnat să treacă la acţiune. Astfel, ei au renunţat la locul de muncă, şi-au cumpărat o rulotă de ocazie, pe care au utilat-o, iar apoi, lăsându-şi apartamentul, au călătorit 1 400 de kilometri până în Louisiana. Acolo, ei au locuit în rulotă mai bine de un an, punându-şi la dispoziţia fraţilor timpul, energia şi propriile resurse. Ryan, în vârstă de 29 de ani, spune: „Participarea la această activitate de ajutorare m-a făcut să-l simt pe Iehova mai aproape. Am văzut cum are grijă Iehova de poporul său. Lucrând cu fraţi mai în vârstă, am învăţat multe despre felul în care trebuie să mă îngrijesc de fraţi. În plus, am înţeles că noi, tinerii, avem multe de făcut în organizaţia lui Iehova“. Roni, soţia sa, în vârstă de 25 de ani, spune: „Simt o mare bucurie că am putut să dau o mână de ajutor. Sunt mai fericită ca oricând! Această experienţă minunată îmi va aduce foloase multă vreme de-acum înainte“.
15. Ce motive întemeiate avem să slujim în continuare ca „administratori ai bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu“?
15 Într-adevăr, toţi vom avea binecuvântări dacă respectăm poruncile lui Dumnezeu de a predica vestea bună şi de a ne întări fraţii de credinţă. Cei pe care îi ajutăm sunt întăriţi spiritualiceşte, iar noi simţim bucuria unică ce provine din faptul de a da (Fap. 20:35). Congregaţia ca întreg devine un loc plin de căldură când fiecare membru al ei se interesează de ceilalţi. În plus, iubirea şi afecţiunea pe care le arătăm unii faţă de alţii ne identifică în mod clar ca adevăraţi creştini. Isus a spus: „Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:35). Mai mult, toată onoarea îi revine lui Iehova, Tatăl nostru iubitor, întrucât dorinţa sa de a-i întări pe cei aflaţi în nevoie este reflectată de slujitorii săi de pe pământ. Prin urmare, avem motive întemeiate să ne folosim darurile încredinţate ‘slujindu-ne unii altora ca buni administratori ai bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu’! Vei continua şi tu să faci acest lucru? (Citeşte Evrei 6:10.)
Vă amintiţi?
• Cum îşi întăreşte Iehova slujitorii?
• Ce anume ni s-a încredinţat?
• Care sunt câteva modalităţi prin care le putem sluji fraţilor noştri?
• Ce ne impulsionează să ne folosim darurile încredinţate ‘slujindu-ne unii altora’?
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiilor de la pagina 13]
Îţi foloseşti ‘darul’ pentru a le sluji altora sau doar pentru propriul avantaj?
[Legenda fotografiilor de la pagina 15]
Le predicăm semenilor vestea bună şi îi încurajăm pe fraţii noştri
[Legenda fotografiei de la pagina 16]
Fraţii care iau parte la acţiuni de ajutorare merită laude pentru spiritul lor de sacrificiu