Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din cartea Revelaţia — Partea I

EXILAT pe insula Patmos, vârstnicul apostol Ioan primeşte 16 viziuni impresionante ce alcătuiesc cartea Revelaţia, scrisă în jurul anului 96 e.n. Prin intermediul lor, el vede tot ce aveau să înfăptuiască Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos pe parcursul zilei Domnului — perioadă care a început odată cu instaurarea Regatului lui Dumnezeu, în 1914, şi va dura până la sfârşitul Domniei Milenare a lui Cristos.

În continuare ne vom îndrepta atenţia spre câteva idei importante din Revelaţia 1:1—12:17, capitole ce cuprind primele şapte viziuni ale lui Ioan. Ele au o importanţă aparte pentru noi, deoarece se referă la evenimente care se desfăşoară pe scena mondială de azi şi ne arată cum va acţiona Iehova în viitorul apropiat. Dacă vom citi relatarea despre aceste viziuni, având încredere că se vor împlini, ne vom simţi mângâiaţi şi încurajaţi (Evr. 4:12).

„MIELUL“ DESCHIDE ŞASE DINTRE CELE ŞAPTE SIGILII

(Rev. 1:1—7:17)

Mai întâi, Ioan îl vede pe Isus Cristos într-o poziţie glorioasă şi primeşte mai multe mesaje pe care i se porunceşte ‘să le scrie într-un sul şi să le trimită celor şapte congregaţii’ (Rev. 1:10, 11). A doua viziune înfăţişează un tron ceresc. Cel ce stă pe el are în mâna dreaptă un sul sigilat cu şapte sigilii. Singurul considerat „demn să deschidă sulul“ este „Leul din tribul lui Iuda“, sau ‘un miel . . . care are şapte coarne şi şapte ochi’ (Rev. 4:2; 5:1, 2, 5, 6).

A treia viziune dezvăluie ce se întâmplă pe măsură ce „Mielul“ desface primele şase sigilii. După ruperea celui de-al şaselea sigiliu are loc un mare cutremur, care precede ziua cea mare a mâniei (Rev. 6:1, 12, 17). A patra viziune prezintă ‘patru îngeri care ţin strâns cele patru vânturi ale pământului’ până când sunt sigilaţi toţi cei 144 000. Apoi Ioan vede „o mare mulţime“ de oameni care nu sunt sigilaţi „stând în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului“ (Rev. 7:1, 9).

Răspunsuri la întrebări biblice:

1:4; 3:1; 4:5; 5:6 — La ce se referă expresia „cele şapte spirite“? Numărul şapte simbolizează ceva complet din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Astfel, mesajul adresat celor „şapte congregaţii“ se aplică prin extensie tuturor slujitorilor lui Dumnezeu ce se întrunesc în peste 100 000 de congregaţii de pe întregul pământ (Rev. 1:11, 20). Întrucât Iehova oferă spiritul sfânt în funcţie de ceea ce doreşte să realizeze, expresia „cele şapte spirite“ transmite ideea că forţa activă a lui Dumnezeu le acordă în mod deplin pricepere şi binecuvântări celor care dau atenţie profeţiei. Cartea Revelaţia are ca laitmotiv cifra şapte, ce reprezintă completivitate. Şi, într-adevăr, tema cărţii este ‘împlinirea’ sau realizarea în mod desăvârşit a ‘secretului sacru al lui Dumnezeu’ (Rev. 10:7).

1:8, 17 — Cui se aplică titlurile „Alfa şi Omega“, respectiv „Cel dintâi şi Cel de pe urmă“? Titlul „Alfa şi Omega“ i se aplică lui Iehova, subliniind că înainte de el nu a fost niciun Dumnezeu atotputernic şi nici după el nu va fi vreunul. El este „începutul şi sfârşitul“ (Rev. 21:6; 22:13). Deşi în Revelaţia 22:13 se spune despre Iehova că este „începutul şi sfârşitul“, în sensul că nimeni nu a fost înainte de el şi nimeni nu va fi după el, contextul din primul capitol al cărţii Revelaţia ne ajută să înţelegem că titlul „Cel dintâi şi Cel de pe urmă“ se aplică în acest caz la Isus Cristos. El este „Cel  dintâi“ om care, după ce a fost readus la viaţă cerească, a primit nemurirea şi „Cel de pe urmă“ care a fost înviat de însuşi Iehova (Col. 1:18).

2:7 — Ce semnifică expresia „paradisul lui Dumnezeu“? Dat fiind că aceste cuvinte le sunt adresate creştinilor unşi, trebuie să fie vorba de domeniul ceresc asemănător unui paradis, de prezenţa lui Iehova însuşi. Cei unşi care au rămas fideli vor avea posibilitatea să mănânce din „pomul vieţii“, adică vor primi ca răsplată nemurirea (1 Cor. 15:53).

3:7 — Când a primit Isus „cheia lui David“ şi cum a folosit-o? În 29 e.n., la botezul său, Isus a fost uns ca viitor Rege din linia lui David. Însă el nu a primit cheia lui David decât în 33 e.n., când a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu, devenind moştenitor cu drepturi depline al regatului davidic. De atunci, Isus foloseşte această cheie deschizând calea spre privilegii ce au legătură cu Regatul. În 1919, el a numit clasa ‘sclavului fidel şi prevăzător peste toate bunurile sale’, încredinţându-i astfel „cheia casei lui David“ (Is. 22:22; Mat. 24:45, 47).

3:12 — Ce semnifică ‘noul nume’ al lui Isus? El reprezintă noua poziţie şi privilegiile pe care i le-a acordat Iehova (Filip. 2:9–11). Deşi nimeni nu poate cunoaşte acest nume la fel ca Isus, el îşi scrie numele pe fraţii săi fideli din cer, acordându-le onoarea de a fi în relaţii strânse cu el (Rev. 19:12). Totodată, Isus le oferă unele privilegii de care se bucură şi el.

Învăţăminte pentru noi:

1:3. Având în vedere că „timpul fixat [de Dumnezeu pentru a-şi executa judecata asupra lumii lui Satan] este aproape“, e imperios necesar să înţelegem mesajul cărţii Revelaţia şi să acţionăm în consecinţă.

3:17, 18. Dacă dorim să fim bogaţi pe plan spiritual, să cumpărăm de la Isus „aur purificat în foc“, cu alte cuvinte să ne străduim să înfăptuim multe lucrări bune! (1 Tim. 6:17–19) De asemenea, trebuie să ne îmbrăcăm cu „mantii albe“, care ne identifică drept continuatori ai lui Cristos, şi să folosim „alifie pentru ochi“, de exemplu, sfaturile din revista Turnul de veghe, pentru a dobândi discernământ spiritual (Rev. 19:8).

7:13, 14. Cei 24 de bătrâni simbolizează grupul celor 144 000 de creştini în glorie cerească. Ei slujesc atât ca regi, cât şi ca preoţi, fiind prefiguraţi de preoţii din Israelul antic, pe care regele David i-a organizat în 24 de grupuri. Ioan află de la unul dintre aceşti bătrâni identitatea marii mulţimi. Prin urmare, tragem concluzia că învierea creştinilor unşi trebuie să fi început înainte de 1935. De ce putem afirma acest lucru? Deoarece în acel an slujitorii unşi de pe pământ ai lui Dumnezeu au fost ajutaţi să înţeleagă pe cine reprezintă de fapt marea mulţime (Luca 22:28–30; Rev. 4:4; 7:9).

DUPĂ RUPEREA CELUI DE-AL ŞAPTELEA SIGILIU SE AUDE SUNETUL A ŞAPTE TROMPETE

(Rev. 8:1—12:17)

Mielul rupe al şaptelea sigiliu. Şapte îngeri primesc câte o trompetă. Şase dintre ei sună din trompete, anunţând astfel mesaje de judecată asupra unei ‘treimi’ din omenire, reprezentând creştinătatea (Rev. 8:1, 2, 7–12; 9:15, 18). Aceasta este cea de-a cincea viziune a lui Ioan. Luând parte direct la cea de-a şasea viziune, apostolul mănâncă „sulul cel mic“, iar apoi măsoară sanctuarul templului. După sunetul celei de-a şaptea trompete, voci puternice proclamă: „Regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru şi al Cristosului său“ (Rev. 10:10; 11:1, 15).

Cea de-a şaptea viziune oferă o perspectivă mai amplă asupra cuvintelor din Revelaţia 11:15, 17. În cer se vede un semn mare: o femeie dă naştere unui fiu. Diavolul este expulzat din ceruri. Fiind furios pe femeie, el se duce „să facă război cu cei rămaşi din sămânţa ei“ (Rev. 12:1, 5, 9, 17).

 Răspunsuri la întrebări biblice:

8:1–5 — De ce s-a făcut tăcere în cer şi ce anume a aruncat apoi îngerul pe pământ? În cer s-a aşternut o tăcere simbolică, astfel încât să poată fi auzite „rugăciunile sfinţilor“ de pe pământ. Lucrul acesta a avut loc la încheierea Primului Război Mondial. Creştinii unşi nu s-au înălţat la cer odată cu sfârşitul timpurilor naţiunilor, cum se aşteptaseră mulţi dintre ei. În plus, întrucât pe parcursul războiului s-au confruntat cu mari încercări, l-au rugat fierbinte pe Iehova să-i îndrume. Ca răspuns la rugăciunile lor, îngerul a aruncat pe pământ un foc simbolic, care le-a înteţit zelul. Deşi puţini la număr, ei au început o campanie de predicare la nivel mondial, care a făcut din Regat un subiect controversat şi a aprins un foc în creştinătate. Avertismentele bazate pe Biblie au răsunat ca nişte tunete. Razele scânteietoare ale adevărului au strălucit din paginile Cuvântului lui Dumnezeu, iar religia falsă a fost clătinată din temelii, aşa cum o clădire este zguduită de un cutremur puternic.

8:6–12; 9:1, 13; 11:15 — Când s-au pregătit cei şapte îngeri să sune din trompete? Când şi în ce fel s-au făcut auzite sunetele de trompetă? Această pregătire a avut loc în perioada 1919–1922 şi a inclus îndrumarea oferită clasei Ioan, ce fusese reînsufleţită pe plan spiritual. Astfel, cei unşi au trecut la acţiune, reorganizând lucrarea de predicare şi construind tipografii (Rev. 12:13, 14). Sunetele de trompetă reprezintă proclamarea neînfricată a unor judecăţi divine asupra lumii lui Satan, anunţate de poporul lui Dumnezeu în colaborare cu îngerii. Este demn de remarcat că ele au început să se facă auzite cu ocazia congresului de la Cedar Point (Ohio), ţinut în 1922, şi vor continua să răsune până la necazul cel mare.

8:13; 9:12; 11:14 — De ce ultimele trei sunete de trompetă sunt numite „vaiuri“? În vreme ce primele patru sunete de trompetă sunt declaraţii menite să demaşte starea de moarte spirituală a creştinătăţii, ultimele trei sunt vaiuri în sensul că s-au făcut simţite în urma unor evenimente. Sunetul celei de-a cincea trompete are legătură cu eliberarea slujitorilor lui Dumnezeu din ‘abisul’ inactivităţii în 1919 şi cu eforturile lor neobosite de a predica, activitate ce a devenit ca o plagă chinuitoare pentru creştinătate (Rev. 9:1). Sunetul celei de-a şasea trompete anunţă cel mai devastator atac de cavalerie din istorie, precum şi campania mondială de predicare ce a început în 1922. Ultimul sunet de trompetă proclamă naşterea Regatului mesianic.

Învăţăminte pentru noi:

9:10, 19. Declaraţiile pline de forţă, bazate pe autoritatea Bibliei, din publicaţiile ‘sclavului fidel şi prevăzător’ conţin un mesaj usturător (Mat. 24:45). Mesajul este simbolizat prin cozile lăcustelor care au „ace ca scorpionii“ şi prin caii cavaleriei, ale căror ‘cozi sunt ca nişte şerpi’. Putem spune acest lucru deoarece publicaţiile sclavului avertizează cu privire la „ziua de răzbunare a [lui Iehova]“ (Is. 61:2). Să le oferim plini de zel şi curaj!

9:20, 21. Deşi mulţi oameni umili din ţările ce nu sunt creştine reacţionează favorabil la mesajul nostru, nu ne aşteptăm la o convertire în masă a locuitorilor acestor ţări, numiţi în Revelaţia „ceilalţi oameni“. Totuşi, noi nu renunţăm să predicăm!

12:15, 16. Instanţele judecătoreşti din mai multe state — elemente ce aparţin sistemului lui Satan, reprezentate de ‘pământ’ — au susţinut libertatea de închinare. Începând din anii ’40 ai secolului trecut, aceste instanţe ‘au înghiţit fluviul [de persecuţii] pe care balaurul îl vărsase din gură’. Într-adevăr, dacă Iehova consideră de cuviinţă, el poate determina autorităţile guvernamentale să acţioneze în armonie cu voinţa sa. În mod potrivit, aşadar, Proverbele 21:1 afirmă: „Inima regelui este ca nişte râuri de apă în mâna lui Iehova. El o îndreaptă oriunde îi place“. Cât de mult ne întăresc credinţa aceste cuvinte!