Să găsim bucurie în lucrarea de facere de discipoli

„Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli.“ (MAT. 28:19)

1–3. a) Ce simt unii cu privire la faptul de a conduce studii biblice? b) Ce întrebări vom analiza în continuare?

„STUDIEZ de aproape trei luni cu o familie de pakistanezi“, a scris o soră care slujeşte într-un grup de limbă hindi din Statele Unite. „Ne-am împrietenit repede. Ochii mi se umplu de lacrimi la gândul că în curând se vor întoarce în Pakistan. Îmi va fi dor de ei şi voi tânji după bucuria pe care o simt acum în timp ce îi învăţ despre Iehova.“

² Ai simţit şi tu bucuria de a studia Biblia cu cineva? Isus şi discipolii săi din secolul I au găsit o mare bucurie în lucrarea de facere de discipoli. Când cei 70 de discipoli instruiţi de Isus s-au întors cu rezultate frumoase, Isus „s-a umplut de bucurie şi de spirit sfânt“ (Luca 10:17–21). Şi în prezent, mulţi vestitori zeloşi găsesc o mare bucurie în a face discipoli. În 2007, ei au condus în medie şase milioane şi jumătate de studii biblice în fiecare lună!

³ Totuşi, unii vestitori n-au avut încă bucuria de-a conduce un studiu biblic, iar alţii n-au condus niciun studiu în ultimii ani. Cu ce probleme ne-am putea confrunta în timp ce studiem Biblia cu cineva? Cum putem rezolva aceste probleme? Ce recompense vom primi dacă vom face tot posibilul să ascultăm de  porunca lui Isus: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli“? (Mat. 28:19)

Probleme care ne-ar putea răpi bucuria

4, 5. a) Cum reacţionează la vestea bună mulţi oameni din unele zone ale lumii? b) Ce probleme întâmpină vestitorii în alte părţi?

⁴ În unele zone ale lumii, oamenii acceptă cu plăcere literatura noastră şi abia aşteaptă să studieze Biblia cu noi. Un cuplu din Australia, care a slujit un timp în Zambia, a scris: „În Zambia este într-adevăr un «paradis» al predicării. Mărturia stradală este incredibilă! Mulţi oameni ne opresc să discute cu noi, iar unii chiar ne cer anumite numere ale revistelor“. Într-unul din anii trecuţi, fraţii şi surorile din Zambia au condus peste 200 000 de studii biblice, adică în medie mai mult de un studiu biblic de vestitor.

⁵ Însă în alte părţi, vestitorii nu reuşesc să ofere prea multă literatură şi conduc puţine studii biblice. De ce? În general, oamenii nu sunt acasă când îi vizitează Martorii, iar dacă sunt, pe mulţi nu-i interesează religia. Poate că au crescut într-un mediu în care nu se punea accent pe religie sau poate că detestă ipocrizia religiei false. Multe persoane au fost „jupuite şi aruncate încoace şi-n colo“, adică rănite din punct de vedere spiritual de păstori falşi (Mat. 9:36). Nu e de mirare că aceste persoane ezită să poarte discuţii bazate pe Biblie.

6. Cu ce probleme se confruntă unii vestitori?

⁶ Unii vestitori fideli se confruntă cu o altă problemă care le răpeşte bucuria. Deşi în trecut au fost foarte activi în lucrarea de predicare, acum sunt bolnavi şi în vârstă. Dar să vedem şi unele probleme pe care ni le-am putea crea singuri. De exemplu, consideri că nu eşti suficient de capabil să conduci un studiu biblic? Ai şi tu aceleaşi sentimente pe care le-a avut Moise când Iehova l-a trimis să-i vorbească Faraonului? Moise a spus: „Iartă-mă, Iehova, dar eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară, nici de ieri, nici de alaltăieri“ (Ex. 4:10). Strâns înrudită cu sentimentele de incompetenţă este teama de eşec. Cu alte cuvinte, poate ne temem că o persoană nu va deveni discipol pentru că nu suntem învăţători perfecţi. Încercând să evităm acest lucru, poate că am decis să nu conducem un studiu. Cum putem înfrunta aceste sentimente?

Să ne pregătim inima

7. Cu ce motivaţie şi-a efectuat Isus lucrarea?

⁷ Pentru a înfrunta sentimentele de incompetenţă, trebuie în primul rând să ne pregătim inima. În acest sens, Isus a spus: „Din plinătatea inimii vorbeşte gura“ (Luca 6:45). Isus şi-a efectuat lucrarea motivat de o grijă sinceră faţă de bunăstarea altora. De exemplu, când a văzut starea spirituală deplorabilă a iudeilor, „i s-a făcut milă“ de ei. El le-a spus discipolilor: „Secerişul este mare . . . Rugaţi-l deci pe Stăpânul secerişului să scoată lucrători la secerişul său“ (Mat. 9:36–38).

8. a) La ce anume trebuie să medităm? b) Ce putem învăţa din cuvintele unei persoane care studiază Biblia?

⁸ În timp ce luăm parte la lucrarea de facere de discipoli, este bine să medităm la foloasele de care ne bucurăm noi înşine pentru că cineva şi-a făcut timp să studieze Biblia cu noi. În plus, să ne gândim la oamenii din teritoriu şi la foloasele pe care le vor avea şi ei pentru că vor auzi mesajul transmis de noi. O femeie a scris la filiala din ţara ei: „Le sunt foarte recunoscătoare Martorilor care vin să studieze cu mine. Uneori îi necăjesc cu multe întrebări şi de fiecare dată îi ţin mai mult decât îşi propun să stea. Dar ei au răbdare cu mine şi sunt gata să-mi explice lucrurile pe care le-au învăţat. Le mulţumesc lui Iehova şi lui Isus pentru că i-am cunoscut pe aceşti oameni“.

9. Asupra cărui lucru s-a concentrat Isus, şi cum putem să-l imităm?

⁹ Bineînţeles, nu toţi au acceptat învăţăturile lui Isus (Mat. 23:37). Unii oameni l-au urmat  un timp, dar apoi i-au respins învăţăturile şi ‘n-au mai mers cu el’ (Ioan 6:66). Cu toate acestea, Isus nu a permis ca reacţia nefavorabilă a unora să-l determine să creadă că mesajul său nu avea nicio valoare. Deşi o mare parte din sămânţa pe care a semănat-o nu a dat rod, Isus s-a concentrat asupra binelui pe care îl făcea predicând. El a văzut că holdele erau gata de seceriş şi a găsit multă bucurie în participarea la acest seceriş. (Citeşte Ioan 4:35, 36.) Asemenea lui Isus, să ne concentrăm asupra recoltei pe care este posibil s-o strângem, şi nu asupra porţiunilor neroditoare din teritoriu! În continuare vom analiza câteva modalităţi care ne ajută să păstrăm o atitudine pozitivă.

Să semănăm gândindu-ne la recoltă

10, 11. Ce poţi face pentru a-ţi păstra bucuria?

¹⁰ Aşa cum un agricultor seamănă sămânţa gândindu-se la recoltă, şi noi trebuie să predicăm având ca obiectiv iniţierea de studii biblice. Dar ce poţi face în cazul în care găseşti puţini oameni acasă sau reuşeşti cu greu să-i mai întâlneşti la vizitele ulterioare, deşi participi cu regularitate la serviciul de teren? Într-adevăr, ar putea fi descurajator, dar să nu renunţăm la lucrarea din casă în casă! Prin această metodă de predicare ce şi-a dovedit eficienţa în timp, mulţi oameni aud pentru prima oară vestea bună.

¹¹ Totuşi, pentru a-ţi păstra bucuria, încearcă şi alte metode de predicare ca să ajungi la oameni cu mesajul despre Regat. De exemplu, ai putea să le depui oamenilor mărturie pe stradă, la locul lor de muncă sau la telefon. De asemenea, roagă-i pe cei cărora le-ai împărtăşit vestea bună să-ţi dea numărul de telefon, astfel încât să păstrezi legătura cu ei. Dând dovadă de perseverenţă şi de adaptabilitate în lucrarea de predicare, vei simţi bucuria  de a găsi persoane care vor accepta mesajul despre Regat.

Să înfruntăm indiferenţa

12. Ce am putea face dacă mulţi oameni din teritoriu nu par interesaţi de religie?

¹² Ce ai putea face dacă mulţi oameni din teritoriu nu sunt interesaţi de religie? Încearcă să-ţi adaptezi modul de abordare, astfel încât să le stârneşti interesul. Apostolul Pavel le-a scris colaboratorilor din Corint: „Pentru iudei m-am făcut ca un iudeu . . . Pentru cei ce sunt fără lege m-am făcut ca şi cum aş fi fără lege — deşi, faţă de Dumnezeu, eu nu sunt fără lege“. Care era motivaţia lui Pavel? „Am devenit orice pentru oameni de orice fel“, a spus el, „ca să-i salvez cu orice preţ pe unii“ (1 Cor. 9:20–22). La fel ca Pavel, şi noi putem găsi subiecte de discuţie care să-i intereseze pe cei din teritoriu. De pildă, multe persoane nereligioase doresc să-şi întărească legăturile de familie sau caută, probabil, un scop în viaţă. Să le prezentăm acestor persoane mesajul despre Regat în aşa fel încât să le stârnim interesul!

13, 14. Cum ne putem spori bucuria în lucrarea de facere de discipoli?

¹³ Deşi predică în zone în care oamenii nu par interesaţi de religie, tot mai mulţi vestitori simt o mare bucurie în lucrarea de facere de discipoli. Aceşti vestitori au învăţat o limbă străină. De exemplu, un soţ şi o soţie în vârstă de peste 60 ani au aflat că în teritoriul congregaţiei lor locuiesc mii de studenţi chinezi şi familiile acestora. „Prin urmare, am fost încurajaţi să învăţăm chineza“, a spus soţul. „Cu toate că trebuia să ne facem zilnic timp pentru a învăţa această limbă, am reuşit să iniţiem multe studii biblice cu chinezi.“

¹⁴ Dacă nu poţi învăţa o limbă străină, broşura O veste bună pentru oameni din toate naţiunile îţi este de folos când întâlneşti persoane care vorbesc o altă limbă şi provin dintr-o altă cultură. În plus, se poate obţine de obicei literatură în limba pe care o vorbesc aceşti oameni. E adevărat, pentru a ajunge să comunici cu ei este nevoie de timp şi de eforturi. Dar să nu uităm principiul din Cuvântul lui Dumnezeu: „Cine seamănă cu generozitate va şi secera cu generozitate“ (2 Cor. 9:6).

O lucrare a întregii congregaţii

15, 16. a) De ce lucrarea de facere de discipoli presupune eforturile întregii congregaţii? b) Ce rol au în această lucrare fraţii şi surorile în vârstă?

¹⁵ Lucrarea de facere de discipoli nu depinde de eforturile unei singure persoane. Dimpotrivă, sunt necesare eforturile întregii congregaţii. De ce? Deoarece Isus a zis: „Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:35). Într-adevăr, atmosfera plină de iubire de la întruniri îi impresionează pe mulţi oameni care studiază Biblia. Iată ce a scris o doamnă: „Îmi place mult să asist la întruniri. Oamenii sunt foarte primitori“. Isus a spus că unii dintre continuatorii săi se vor confrunta cu opoziţie din partea familiei. (Citeşte Matei 10:35–37.) Însă el a promis că aceste persoane vor găsi în congregaţie numeroşi ‘fraţi, surori, mame şi copii’ spirituali (Mar. 10:30).

¹⁶ Cei cu care studiem Biblia pot fi ajutaţi să progreseze îndeosebi de fraţii şi de surorile noastre în vârstă. În ce fel? Chiar dacă unii dintre cei în vârstă nu pot conduce un studiu biblic, răspunsurile lor încurajatoare le întăresc credinţa tuturor celor prezenţi la întruniri. Perseverenţa acestor fraţi pe calea dreptăţii sporeşte frumuseţea congregaţiei şi îi atrage pe oamenii sinceri la organizaţia lui Dumnezeu (Prov. 16:31).

Să ne învingem temerile

17. Ce putem face dacă avem sentimentul că nu suntem capabili să conducem studii biblice?

¹⁷ Ce poţi face dacă ai sentimentul că nu eşti capabil să conduci studii biblice? Aminteşte-ţi că Iehova l-a ajutat pe Moise dându-i spirit  sfânt şi un colaborator, pe Aaron, fratele său (Ex. 4:10–17). Isus a promis că spiritul lui Dumnezeu ne va ajuta în lucrarea de predicare (Fap. 1:8). În plus, Isus i-a trimis pe discipoli să predice doi câte doi (Luca 10:1). Aşadar, dacă îţi este greu să conduci un studiu biblic, roagă-te ca spiritul sfânt să-ţi dea înţelepciune. Apoi găseşte-ţi un partener de lucrare ce îţi insuflă încredere şi a cărui experienţă îţi este de folos. Credinţa ne este întărită la gândul că Iehova a ales oameni obişnuiţi — „lucrurile slabe ale lumii“ — care să ducă la îndeplinire această lucrare extraordinară (1 Cor. 1:26–29).

18. Cum putem învinge teama că nu vom reuşi să ajutăm pe cineva să studieze Biblia?

¹⁸ Cum poţi învinge teama că nu vei reuşi să ajuţi pe cineva să studieze Biblia? Este important să nu uiţi că lucrarea de facere de discipoli nu se aseamănă cu pregătirea unei mâncări, a cărei reuşită depinde, în general, doar de eforturile bucătarului. În cazul lucrării de predicare, reuşita nu depinde numai de eforturile noastre. Cel ce îndeplineşte partea cea mai importantă este Iehova, care atrage o persoană la el (Ioan 6:44). Folosindu-ne de arta de a preda, noi şi alţi fraţi din congregaţie facem tot ce putem pentru a-l ajuta pe cel cu care studiem Biblia să facă progrese. (Citeşte 2 Timotei 2:15.) În plus, persoana respectivă trebuie să acţioneze în armonie cu ceea ce învaţă (Mat. 7:24–27). Când cineva întrerupe studiul biblic, ne-am putea descuraja. Sperăm însă că toţi cei care studiază vor face alegerea corectă, întrucât fiecare îi va da „socoteală despre sine lui Dumnezeu“ (Rom. 14:12).

Care sunt recompensele?

19–21. a) Ce foloase avem când conducem studii biblice? b) Cum îi consideră Iehova pe toţi cei ce iau parte la lucrarea de predicare?

¹⁹ Faptul de a conduce studii biblice ne ajută să punem pe primul loc în viaţă interesele Regatului. De asemenea, ne ajută să ne întipărim mai bine în minte şi în inimă adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu. Iată ce spune în acest sens un pionier pe nume Barak: „Când conducem studii biblice, suntem obligaţi să devenim cercetători mai buni ai Bibliei. Consider că, pentru a fi un învăţător eficient, trebuie mai întâi să-mi întăresc propriile convingeri“.

²⁰ Dacă nu conduci un studiu biblic, înseamnă oare că serviciul tău nu are nicio valoare în ochii lui Dumnezeu? Bineînţeles că nu! Iehova apreciază mult eforturile tale de a-i aduce laude! Toţi cei care iau parte la lucrarea de predicare au bucuria de a fi „colaboratori ai lui Dumnezeu“. Totuşi simţim o şi mai mare bucurie când conducem un studiu biblic şi vedem cum Dumnezeu face să crească sămânţa pe care noi am semănat-o (1 Cor. 3:6, 9). „Când vezi cum progresează un elev“, a spus o pionieră pe nume Amy, „ai un sentiment extraordinar de recunoştinţă faţă de Iehova pentru că te-a folosit pe tine pentru a-i da persoanei respective un dar minunat: ocazia de a-l cunoaşte pe Iehova şi de a primi viaţă veşnică“.

²¹ Dacă facem tot posibilul să iniţiem şi să conducem studii biblice, ne vom putea concentra asupra privilegiului de a-i sluji lui Dumnezeu şi ne vom întări speranţa de a ajunge în lumea nouă. Cu ajutorul lui Iehova vom contribui şi la salvarea celor ce ne ascultă. (Citeşte 1 Timotei 4:16.) Într-adevăr, acesta este un motiv de mare bucurie!

Vă amintiţi?

• Ce probleme i-ar putea împiedica pe unii să conducă studii biblice?

• Ce am putea face dacă mulţi oameni din teritoriul nostru nu par interesaţi de religie?

• Ce recompense ne aduc studiile biblice?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

Încearcă şi alte metode de predicare pentru a-i găsi pe oamenii sinceri