Ar trebui să ţinem cu orice preţ la propriile preferinţe?

DOI copii se joacă împreună. La un moment dat, unul smulge jucăria lui preferată din mâna celuilalt şi ţipă: „E-a mea!“. Încă de la o vârstă fragedă, oamenii imperfecţi au unele manifestări egoiste (Gen. 8:21; Rom. 3:23). Chiar şi lumea promovează egoismul. Pentru a evita acest spirit, trebuie să luptăm din răsputeri cu înclinaţiile noastre egoiste, altminteri i-am putea poticni uşor pe alţii, iar relaţiile noastre cu Iehova ar avea de suferit (Rom. 7:21–23).

Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne gândim ce efect ar putea să aibă acţiunile noastre asupra altora: „Toate lucrurile sunt permise, dar nu toate lucrurile sunt de folos. Toate lucrurile sunt permise, dar nu toate zidesc“. Pavel a mai spus: „Feriţi-vă să deveniţi motive de poticnire“ (1 Cor. 10:23, 32). Aşadar, în chestiuni ce ţin de propriile preferinţe ar fi înţelept să ne întrebăm: „Sunt dispus să renunţ la unele drepturi când pacea congregaţiei este ameninţată? Sunt dispus să respect principiile biblice chiar şi atunci când mi-e greu sau nu-mi convine să fac asta?“.

În alegerea locului de muncă

Majoritatea oamenilor consideră că alegerea locului de muncă este o chestiune personală,  care nu prea are impact asupra celorlalţi. Să ne gândim însă la experienţa unui om de afaceri dintr-un orăşel din America de Sud. El avea patima băuturii şi a jocurilor de noroc. Totuşi, pe măsură ce studia Biblia cu Martorii lui Iehova, aplica ce învăţa şi făcea schimbări în stilul de viaţă (2 Cor. 7:1). Când şi-a exprimat dorinţa de a predica alături de congregaţia locală, un bătrân l-a încurajat cu tact să se gândească la munca pe care o presta. Omul de afaceri era în oraşul respectiv principalul distribuitor de alcool dublu rafinat făcut din trestie-de-zahăr — un produs cu multe întrebuinţări, dar pe care oamenii din zonă îl amestecă cu sucuri şi îl beau doar pentru a se îmbăta.

Bărbatul a înţeles că, dacă începea să predice în mod organizat şi, în acelaşi timp, continua să vândă acest produs, congregaţia ar fi fost pusă într-o lumină negativă, iar relaţiile lui cu Dumnezeu periclitate. Deşi avea de întreţinut o familie mare, el a renunţat la afacerea cu alcool. Acum vinde produse de papetărie. Acest bărbat, soţia lui şi doi dintre cei cinci copii ai lor sunt în prezent botezaţi. Ei predică cu zel vestea bună având libertate de exprimare.

În alegerea tovărăşiilor

Este faptul de a ne petrece timpul cu cei care nu ne împărtăşesc convingerile religioase o chestiune de preferinţă? Sau, în acest caz, sunt implicate principii biblice? O soră a vrut să meargă la o petrecere împreună cu un tânăr care nu era Martor. Deşi a fost avertizată asupra pericolelor, ea a fost de părere că avea dreptul să meargă. La scurt timp după ce a sosit la petrecere, i s-a dat o băutură în care era pus un sedativ puternic. Câteva ore mai târziu, când s-a trezit, şi-a dat seama că fusese violată de „prietenul“ ei (compară cu Geneza 34:2).

Deşi asocierea cu cei necredincioşi s-ar putea să nu aibă întotdeauna urmări atât de tragice, Biblia ne avertizează: „Cine umblă cu înţelepţii devine înţelept, dar cine se întovărăşeşte cu cei fără minte o duce rău“ (Prov. 13:20). Un lucru este sigur: dacă nu ne alegem cu grijă tovărăşiile, ne expunem pericolelor! „Cel prevăzător vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei fără experienţă merg mai departe şi suferă consecinţele“, se spune în Proverbele 22:3. Cei cu care ne întovărăşim ne pot influenţa, iar prietenia cu ei ne poate afecta relaţiile cu Dumnezeu (1 Cor. 15:33; Iac. 4:4).

În aspectul personal

Tendinţele modei se schimbă de la un sezon la altul. Dar principiile biblice privitoare la îmbrăcăminte şi aspect personal rămân neschimbate. Pavel le-a îndemnat pe femeile creştine „să se împodobească cu haine bine aranjate,  cu modestie şi judecată sănătoasă“ — principiu care li se aplică în egală măsură şi bărbaţilor (1 Tim. 2:9). Pavel nu recomanda aici adoptarea unui stil vestimentar sobru şi nici nu sugera ca toţi creştinii să aibă aceleaşi gusturi în materie de îmbrăcăminte. Ce se poate spune însă despre modestie? Cel ce manifestă modestie este, potrivit Dicţionarului de neologisme, „nepretenţios, simplu, decent, cumpătat“ în îmbrăcăminte, vorbire şi conduită.

Să ne întrebăm: „Pot spune oare că sunt modest dacă ţin cu orice preţ să mă îmbrac într-un mod care atrage atenţia asupra mea? Transmite îmbrăcămintea mea un mesaj greşit despre mine sau despre moravurile mele?“. „Arătând interes nu doar faţă de lucrurile personale, ci şi faţă de ale celorlalţi“, ‘noi nu vom da niciun motiv de poticnire’ (Filip. 2:4; 2 Cor. 6:3).

În afaceri

Când, în congregaţia din Corint, au apărut probleme grave legate de afaceri frauduloase, Pavel a scris: „De ce nu vă lăsaţi mai degrabă nedreptăţiţi? De ce nu vă lăsaţi mai degrabă păgubiţi?“. Pavel i-a îndemnat pe creştini să fie dispuşi mai degrabă să renunţe la ceva decât să-şi dea fratele în judecată (1 Cor. 6:1–7). Un frate din Statele Unite, de pildă, a luat în serios acest sfat. El avusese o divergenţă cu angajatorul său, şi el Martor, cu privire la salariu. Respectând îndrumările biblice, cei doi fraţi s-au întâlnit de mai multe ori, fără să ajungă însă la un numitor comun. În cele din urmă, ‘au vorbit cu congregaţia’, cu alte cuvinte au prezentat problema bătrânilor creştini (Mat. 18:15–17).

Din nefericire, problema tot nu s-a rezolvat. După ce s-a rugat îndelung, fratele s-a hotărât să renunţe la cea mai mare parte a banilor care considera că i se cuvin. De ce? Ulterior el a spus: „Această divergenţă îmi răpea toată bucuria şi îmi consuma timp preţios pe care l-aş fi putut folosi în activităţi spirituale“. După ce a luat această decizie, fratele nostru şi-a recăpătat bucuria şi a simţit binecuvântarea lui Iehova.

Chiar şi în lucruri mici

Faptul de a nu ţine cu orice preţ la propriile preferinţe, nici măcar în lucruri mici, ne aduce binecuvântări. În prima zi a unui congres de district, doi pionieri, soţ şi soţie, au sosit devreme şi şi-au ocupat locurile pe care le voiau. Imediat după începerea programului, o familie numeroasă a intrat în grabă în sala aglomerată, căutându-şi cu nerăbdare nişte locuri. Remarcându-i, cei doi pionieri le-au cedat cele două locuri ale lor. Astfel, întreaga familie a putut sta împreună. La câteva zile după congres, pionierii au primit o scrisoare de mulţumire de la familia respectivă. Fraţii le mărturiseau cât de descurajaţi au fost când au văzut că întârziaseră la congres. Dar, observând bunătatea manifestată de cei doi pionieri, au fost cuprinşi de bucurie şi recunoştinţă.

Aşadar, să fim dispuşi să renunţăm la propriile preferinţe în favoarea altora. Manifestând o iubire care „nu îşi caută propriile interese“, contribuim la păstrarea păcii în congregaţie şi cu semenii (1 Cor. 13:5). Dar, mai presus de toate, ne ocrotim relaţiile cu Iehova.

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Eşti dispus să renunţi la propriile preferinţe în materie de îmbrăcăminte?

[Legenda fotografiei de la paginile 20, 21]

Eşti dispus să le cedezi locul fraţilor tăi?