Predica de pe munte: Cum ne ajută să fim fericiţi?

„[Isus] a urcat pe munte şi . . . discipolii săi au venit la el. El . . . a început să-i înveţe.“ (MAT. 5:1, 2)

1, 2. a) Când a ţinut Isus Predica de pe munte? b) Cum şi-a început Isus cuvântarea?

SUNTEM în anul 31 e.n. Isus îşi întrerupe lucrarea în Galileea ca să ţină Paştele în Ierusalim (Ioan 5:1). Când se întoarce în Galileea, petrece o noapte întreagă în rugăciune cerându-i lui Dumnezeu îndrumare pentru a-i alege pe cei 12 apostoli. Ziua următoare, în timp ce vindeca bolnavii, se adună la el o mulţime de oameni. Urcă pe culmea unui munte şi începe să-i înveţe pe discipoli şi pe ceilalţi (Mat. 4:23—5:2; Luca 6:12–19).

² Isus îşi începe cuvântarea, cunoscută sub numele de Predica de pe munte, arătând că pentru a fi fericiţi oamenii trebuie să fie în relaţii bune cu Dumnezeu. (Citeşte Matei 5:1–12.) Fericirea este o „stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină“ (DEX). Cele nouă fericiri prezentate de Isus arată motivele pentru care creştinii sunt fericiţi. Ele sunt la fel de actuale azi ca şi acum aproape 2 000 de ani. Să le analizăm în continuare pe fiecare dintre ele.

„Cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“

3. Ce înseamnă a fi conştient de necesităţile spirituale?

³ „Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale, căci al lor este regatul cerurilor!“ (Mat. 5:3) Oamenii „conştienţi de necesităţile lor spirituale“ înţeleg că sunt flămânzi spiritualiceşte şi că au nevoie de îndurarea lui Dumnezeu.

4, 5. a) De ce sunt fericiţi cei conştienţi de necesităţile lor spirituale? b) Cum ne putem satisface necesităţile spirituale?

⁴ Cei conştienţi de necesităţile lor spirituale sunt fericiţi deoarece ‘regatul cerurilor este al lor’. Acceptându-l pe Isus ca Mesia, primilor discipoli li s-a deschis perspectiva de a guverna alături de el în Regatul ceresc al lui Dumnezeu (Luca 22:28–30). Indiferent că avem speranţa de a fi moştenitori cu Cristos în ceruri sau de a trăi veşnic într-un paradis pământesc sub domnia Regatului, putem fi fericiţi dacă suntem pe deplin conştienţi că depindem în totalitate de Dumnezeu.

⁵ Mulţi sunt lipsiţi de credinţă, nu preţuiesc lucrurile sacre şi, prin urmare, nu sunt conştienţi de necesităţile lor spirituale (2 Tes. 3:1, 2; Evr. 12:16). Dar cum îşi poate satisface cineva aceste necesităţi? Printre altele, studiind cu sârguinţă Biblia, fiind zelos în lucrarea de facere de discipoli şi participând cu regularitate la întrunirile creştine (Mat. 28:19, 20; Evr. 10:23–25).

‘Cei cuprinşi de jale sunt fericiţi’

6. Cine sunt cei „cuprinşi de jale“, şi de ce sunt ei „fericiţi“?

⁶ „Fericiţi sunt cei cuprinşi de jale, căci ei vor fi mângâiaţi!“ (Mat. 5:4) „Cei cuprinşi de jale“ se aseamănă cu ‘cei conştienţi de necesităţile lor spirituale’. Ei nu sunt cuprinşi de jale pentru că nu sunt mulţumiţi de viaţa lor. Sunt de fapt întristaţi de starea lor păcătoasă şi de consecinţele imperfecţiunii umane.  Dar de ce se spune despre ei că sunt „fericiţi“? Deoarece manifestă credinţă în Dumnezeu şi Cristos. În plus, sunt mângâiaţi pentru că se află în bune relaţii cu Iehova (Ioan 3:36).

7. Cum trebuie să privim ceea ce are de oferit lumea lui Satan?

⁷ Suntem şi noi cuprinşi de jale din cauza nedreptăţii care înfloreşte în lumea lui Satan? Cum privim de fapt ceea ce are de oferit această lume? Apostolul Ioan a scris: „Tot ce este în lume — dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă — nu provine de la Tatăl“ (1 Ioan 2:16). Dar ce-ar trebui să facem dacă simţim că „spiritul lumii“, adică forţa care domină societatea umană înstrăinată de Dumnezeu, ne-a influenţat spiritualitatea? Să ne rugăm fierbinte, să studiem Cuvântul lui Dumnezeu şi să le cerem ajutor bătrânilor. Apropiindu-ne de Iehova, ‘ne vom simţi mângâiaţi’, indiferent de necazurile prin care trecem (1 Cor. 2:12; Ps. 119:52; Iac. 5:14, 15).

„Fericiţi sunt cei blânzi“!

8, 9. Ce înseamnă a fi blând, şi de ce sunt fericiţi cei blânzi?

⁸ „Fericiţi sunt cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!“ (Mat. 5:5) Prin blândeţe sau smerenie nu înţelegem slăbiciune sau delicateţe ipocrită (1 Tim. 6:11). Dacă suntem blânzi, vom manifesta smerenie înfăptuind voinţa lui Iehova şi acceptându-i îndrumarea. De asemenea, îi vom trata cu blândeţe nu numai pe colaboratorii în credinţă, ci şi pe ceilalţi oameni. Şi apostolul Pavel ne-a sfătuit să manifestăm o astfel de smerenie. (Citeşte Romani 12:17–19.)

⁹ De ce sunt fericiţi cei blânzi? Deoarece, aşa cum a spus Isus, şi el un om blând, „ei vor moşteni pământul“. Isus este principalul Moştenitor al pământului (Ps. 2:8; Mat. 11:29; Evr. 2:8, 9). Dar şi ‘comoştenitorii’ săi, care sunt şi ei blânzi, moştenesc pământul (Rom. 8:16, 17). Iar în domeniul pământesc al Regatului lui Cristos, mulţi alţi oameni smeriţi vor avea viaţă veşnică (Ps. 37:10, 11).

10. Cum se poate răsfrânge o atitudine lipsită de blândeţe asupra privilegiilor din congregaţie şi asupra relaţiilor noastre cu alţii?

¹⁰ Asemenea lui Isus, trebuie să fim blânzi. Dar dacă avem tendinţa de a fi certăreţi? O astfel de atitudine agresivă şi ostilă îi poate îndepărta pe oameni de noi. Dacă suntem fraţi şi vrem să primim responsabilităţi în congregaţie, această trăsătură ne descalifică (1 Tim. 3:1, 3). Pavel i-a spus lui Tit să le aducă aminte creştinilor din Creta „să nu fie certăreţi, să fie rezonabili, arătând toată blândeţea faţă de toţi oamenii“ (Tit 3:1, 2). Ce binecuvântare vom fi pentru ceilalţi dacă îi vom trata cu blândeţe!

Sunt „însetaţi după dreptate“

11–13. a) Ce înseamnă a flămânzi şi a înseta după dreptate? b) Cum ‘sunt săturaţi’ cei ce flămânzesc şi însetează după dreptate?

¹¹ „Fericiţi sunt cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi săturaţi!“ (Mat. 5:6)  Dreptatea menţionată aici de Isus înseamnă a face ce este corect în armonie cu voinţa şi poruncile lui Dumnezeu. Psalmistul a spus că ‘i se zdrobea sufletul de dor’ după dreptele hotărâri judecătoreşti ale lui Dumnezeu (Ps. 119:20). Preţuim şi noi dreptatea atât de mult încât flămânzim şi însetăm după ea?

¹² Isus a spus că cei care flămânzesc şi însetează după dreptate vor fi fericiţi deoarece vor fi „săturaţi“ sau satisfăcuţi pe deplin. Acest lucru a devenit posibil după Penticosta din 33 e.n. când spiritul sfânt al lui Iehova a început ‘să aducă lumii dovezi convingătoare despre dreptate’ (Ioan 16:8). Prin spiritul sfânt, Dumnezeu i-a inspirat pe oameni să scrie Scripturile greceşti creştine care ‘sunt de folos ca să disciplineze în dreptate’ (2 Tim. 3:16). Tot spiritul sfânt ne ajută ‘să ne îmbrăcăm cu noua personalitate creată după voinţa lui Dumnezeu, în adevărată dreptate’ (Ef. 4:24). Nu este încurajator să ştim că cei care se căiesc cerându-şi iertare pentru păcatele lor pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus pot ajunge să fie consideraţi drepţi de Dumnezeu? (Citeşte Romani 3:23, 24.)

¹³ Dacă avem speranţă pământească, foamea şi setea noastră de dreptate vor fi potolite pe deplin când vom primi viaţă veşnică într-o lume dreaptă. Până atunci, să fim hotărâţi să trăim în armonie cu normele lui Iehova. Isus a spus: „Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea [lui Dumnezeu]“ (Mat. 6:33). Astfel mâinile noastre nu vor avea odihnă în lucrarea lui Iehova, iar inima ne va sălta de fericire (1 Cor. 15:58).

De ce sunt ‘fericiţi cei îndurători’

14, 15. Cum putem arăta îndurare, şi de ce ‘sunt fericiţi’ cei îndurători?

¹⁴ „Fericiţi sunt cei îndurători, căci lor li se va arăta îndurare!“ (Mat. 5:7) „Cei îndurători“ îi tratează cu înţelegere şi milă pe ceilalţi. Fiindu-i milă de oameni, Isus a făcut miracole şi le-a alinat suferinţele (Mat. 14:14). În sens judiciar, îndurare înseamnă să-i ierţi pe cei ce îţi greşesc, la fel cum Iehova îi iartă plin de milă pe cei ce se căiesc (Ex. 34:6, 7; Ps. 103:10). Putem arăta o astfel de îndurare prin cuvinte şi fapte care le aduc mângâiere celor defavorizaţi şi prezentându-le semenilor adevărurile biblice. Din milă faţă de oameni, Isus „a început să-i înveţe multe lucruri“ (Mar. 6:34).

¹⁵ Avem deci multe motive să fim de acord cu afirmaţia lui Isus: „Fericiţi sunt cei îndurători, căci lor li se va arăta îndurare!“. Dacă îi tratăm cu îndurare pe oameni, probabil că  vor reacţiona la fel. Iar îndurarea biruie judecata, în sensul că la judecată Dumnezeu va fi îndurător dacă şi noi am fost îndurători cu semenii noştri (Iac. 2:13). Doar cei îndurători vor avea parte de iertarea păcatelor şi de viaţă veşnică! (Mat. 6:15)

De ce sunt fericiţi „cei cu inima curată“

16. Ce înseamnă a avea „inima curată“, şi cum îl văd pe Dumnezeu cei ce au această calitate?

¹⁶ „Fericiţi sunt cei cu inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu!“ (Mat. 5:8) Dacă avem „inima curată“, sentimentele, dorinţele şi motivaţiile noastre vor fi curate. Vom manifesta ‘iubire dintr-o inimă curată’ (1 Tim. 1:5). În plus, îl ‘vom vedea pe Dumnezeu’. Asta nu înseamnă că îl vom vedea literalmente pe Iehova, căci ‘niciun om nu poate să Îl vadă şi să trăiască’ (Ex. 33:20). Întrucât a reflectat în mod perfect personalitatea Tatălui său, Isus a putut spune: „Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl“ (Ioan 14:7–9). Ca slujitori pământeşti ai lui Iehova, îl putem vedea pe Dumnezeu observând cum acţionează el în folosul nostru (Iov 42:5). Cei unşi îl vor vedea pe Tatăl ceresc în sensul cel mai deplin al cuvântului când vor fi înviaţi la viaţă cerească (1 Ioan 3:2).

17. Descrieţi omul cu inimă curată.

¹⁷ Omul cu inima curată este curat pe plan moral şi spiritual şi nu stăruie cu mintea asupra lucrurilor necurate în ochii lui Iehova (1 Cron. 28:9; Is. 52:11). Dacă avem inima curată, toate cuvintele şi faptele noastre vor purta pecetea purităţii. Nimic din ceea ce înfăptuim în serviciul pentru Iehova nu va fi atins de ipocrizie.

„Cei împăciuitori“ devin fii ai lui Dumnezeu

18, 19. Cum se comportă oamenii „împăciuitori“?

¹⁸ „Fericiţi sunt cei împăciuitori, căci ei vor fi numiţi «fii ai lui Dumnezeu»!“ (Mat. 5:9) Ce face şi ce nu face omul împăciuitor? Dacă suntem genul de oameni la care se referea Isus, vom promova pacea şi ‘nu vom răsplăti răul cu rău’. Dimpotrivă, ‘vom urmări întotdeauna ce este bine unii faţă de ceilalţi’ (1 Tes. 5:15).

¹⁹ Cuvântul grecesc tradus „împăciuitor“ în Matei 5:9 înseamnă literalmente „făcător de pace“. Pentru a fi consideraţi împăciuitori, trebuie să promovăm neîncetat pacea. Cei ce promovează pacea nu vor face nimic care ‘să-i despartă pe prietenii apropiaţi’ (Prov. 16:28). Întrucât ‘suntem împăciuitori’, facem tot ce ne stă în putinţă ‘să urmărim pacea cu toţi oamenii’ (Evr. 12:14)

20. Cine sunt acum ‘fiii lui Dumnezeu’, şi cine vor deveni în cele din urmă copii ai lui Dumnezeu?

²⁰ Cei împăciuitori sunt fericiţi deoarece „vor fi numiţi «fii ai lui Dumnezeu»“. Iehova i-a adoptat pe creştinii unşi fideli care au devenit astfel ‘fiii săi’. Ei sunt deja în relaţii strânse cu Iehova deoarece manifestă credinţă în Cristos şi îi aduc închinare din toată inima ‘Dumnezeului iubirii şi al păcii’ (2 Cor. 13:11; Ioan 1:12). Dar cum stau lucrurile cu cei dintre „alte oi“, care sunt împăciuitori? Isus va fi ‘Tatăl lor etern’ în timpul domniei milenare. Însă, la sfârşitul acesteia, Isus i se va supune lui Iehova, iar ei vor deveni copii ai lui Dumnezeu în sensul deplin al cuvântului (Ioan 10:16; Is. 9:6; Rom. 8:21; 1 Cor. 15:27, 28).

21. Cum se comportă omul care ‘trăieşte prin spirit’?

 ²¹ Dacă „trăim prin spirit“, ceilalţi vor observa cu uşurinţă că suntem împăciuitori. ‘Nu ne vom lua la întrecere unii cu alţii’, altfel spus nu ne vom provoca unii pe alţii (Gal. 5:22–26). Dimpotrivă, ne vom strădui ‘să fim în pace cu toţi oamenii’ (Rom. 12:18).

Fericiţi deşi persecutaţi!

22–24. a) De ce sunt fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate? b) Ce vom analiza în următoarele două articole de studiu?

²² „Fericiţi sunt cei persecutaţi pentru dreptate, căci al lor este regatul cerurilor!“ (Mat. 5:10) Dezvoltând această idee, Isus a mai spus: „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă batjocoresc şi vă persecută şi, minţind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea! Bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie, fiindcă răsplata voastră este mare în ceruri; căci aşa i-au persecutat şi pe profeţii dinaintea voastră!“ (Mat. 5:11, 12)

²³ Asemenea profeţilor lui Dumnezeu din vechime, creştinii se aşteaptă să fie batjocoriţi, persecutaţi şi să se spună neadevăruri despre ei, şi toate acestea „pentru dreptate“. Dar, perseverând cu fidelitate în pofida acestor încercări, avem bucuria că-i suntem plăcuţi lui Iehova şi îl onorăm (1 Pet. 2:19–21). Oricare ar fi suferinţele pe care le avem de îndurat, ele nu ne vor face să ne pierdem bucuria de a înfăptui voinţa lui Dumnezeu nici acum, nici în viitor. Şi nici nu ne vor răpi bucuria pe care o aduce perspectiva de a domni alături de Cristos în Regatul ceresc sau de a avea viaţă eternă ca supuşi pământeşti ai lui. Toate aceste binecuvântări sunt dovezi ale favorii, generozităţii şi bunăvoinţei lui Dumnezeu.

²⁴ În următoarele două articole de studiu vom analiza şi alte învăţături prezentate de Isus în Predica de pe munte şi vom vedea cum le putem aplica.

Cum aţi răspunde?

• De ce sunt fericiţi „cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“?

• De ce sunt fericiţi „cei blânzi“?

• De ce sunt fericiţi creştinii chiar dacă sunt persecutaţi?

• Ce fericire prezentată de Isus vă impresionează în mod deosebit?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Cele nouă fericiri prezentate de Isus sunt la fel de actuale azi ca şi în vremea sa

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

O modalitate remarcabilă de a manifesta îndurare este să le împărtăşim oamenilor adevărurile biblice