Predica de pe munte: Vă influenţează rugăciunile?

„Când Isus a terminat de spus aceste cuvinte, mulţimile au rămas uluite de modul său de a-i învăţa.“ (MAT. 7:28)

1, 2. De ce au rămas mulţimile uimite când l-au auzit pe Isus predând?

CUM ar trebui să privim cuvintele lui Isus Cristos, Fiul unic-născut al lui Dumnezeu? Ar trebui să le recunoaştem valoarea şi să le aplicăm în viaţă. Nu încape îndoială, el i-a învăţat pe oameni ca nimeni altul. Prin modul său de predare în Predica de pe munte, el a uimit mulţimile. (Citeşte Matei 7:28, 29.)

² Fiul lui Dumnezeu n-a predat cum predau scribii, care îşi bazau stufoasele discursuri pe învăţăturile oamenilor imperfecţi. Cristos îi învăţa pe oameni „ca unul cu autoritate“ deoarece învăţăturile sale erau de la Dumnezeu (Ioan 12:50). Să vedem aşadar cum ar trebui Predica de pe munte să ne influenţeze rugăciunile.

Să nu ne rugăm ca ipocriţii

3. Ce idee a transmis Isus în Matei 6:5?

³ Rugăciunea este parte importantă a închinării adevărate. Trebuie să ne rugăm des lui Iehova. Dar rugăciunile trebuie să ne fie influenţate de cuvintele lui Isus din Predica de pe munte. El ne-a îndemnat: „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca ipocriţii, căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile drumurilor mari, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat deja răsplata din plin“ (Mat. 6:5).

4–6. a) De ce le plăcea fariseilor să se roage „stând în picioare în sinagogi şi la colţurile drumurilor mari“? b) În ce sens „şi-au luat deja răsplata din plin“ acei ipocriţi?

⁴ Discipolii lui Isus nu trebuiau să-i imite pe ‘ipocriţi’, cum erau fariseii, care se considerau drepţi şi pozau în oameni pioşi (Mat. 23:13–32). Acestor ipocriţi le plăcea să se roage „stând în picioare în sinagogi şi la colţurile drumurilor mari“. De ce? „Ca să fie văzuţi de oameni“. În secolul I, evreii obişnuiau să se roage împreună, ca o congregaţie, în timp ce se aduceau ofrande arse la templu (pe la nouă dimineaţa şi pe la trei după-amiaza). Mulţi locuitori ai Ierusalimului se rugau împreună în curţile templului. Cât despre evreii cucernici care nu locuiau în Ierusalim, adesea ei se rugau de două ori pe zi „stând în picioare în sinagogi“ (compară cu Luca 18:11, 13).

⁵ Întrucât majoritatea oamenilor nu erau în preajma templului sau la sinagogi în  timpul rugăciunilor, ei se rugau oriunde s-ar fi aflat în acel moment. Unii făceau în aşa fel încât ceasul de rugăciune să-i găsească „la colţurile drumurilor mari“. Voiau ‘să fie văzuţi de oamenii’ care treceau pe acolo. Făceau paradă de pioşenie, ‘rosteau rugăciuni lungi de ochii lumii’, voiau cu orice preţ să-i impresioneze pe ceilalţi (Luca 20:47). Noi să nu avem o asemenea atitudine!

⁶ Isus a spus că acei ipocriţi „şi-au luat deja răsplata din plin“. Îşi doreau cu ardoare recunoaştere şi laude de la oameni, şi cu atât aveau să se aleagă. Asta urma să le fie „răsplata“, căci Iehova nu avea să răspundă la rugăciunile lor ipocrite. Dar Dumnezeu urma să răspundă la rugăciunile adevăraţilor discipoli ai lui Cristos. Isus a arătat clar acest lucru în următoarele sale cuvinte.

7. La ce s-a referit Isus când ne-a îndemnat să ne rugăm ‘în camera noastră’?

⁷ „Dar tu, când te rogi, intră în camera ta şi, după ce închizi uşa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns. Atunci Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.“ (Mat. 6:6) Îndemnându-ne să ne rugăm în camera noastră, cu uşa închisă, Isus nu a dezaprobat rugăciunile rostite în numele congregaţiei, ci rugăciunile pe care cineva le spune în public cu scopul de a primi laude sau de a îndrepta atenţia asupra sa. Dacă avem privilegiul de a-i reprezenta în rugăciune pe colaboratorii în credinţă, să nu uităm aceste lucruri! Să ţinem seama şi de îndemnurile date de Isus în continuare.

8. În armonie cu Matei 6:7, ce fel de rugăciuni trebuie să evităm?

⁸ „Când vă rugaţi, să nu spuneţi aceleaşi lucruri la nesfârşit, cum fac oamenii naţiunilor, căci ei cred că vor fi ascultaţi pentru că folosesc multe cuvinte.“ (Mat. 6:7) Isus a făcut referire aici la obiceiul de a spune mereu aceleaşi lucruri. Asta nu înseamnă că nu ar trebui să repetăm niciodată nişte rugăminţi sau mulţumiri sincere în rugăciune. În noaptea dinaintea morţii sale, când s-a rugat în grădina Ghetsimani, Isus a spus de mai multe ori „aceleaşi cuvinte“ (Mar. 14:32–39).

9, 10. În ce sens nu trebuie să spunem rugăciuni repetitive?

⁹ Însă ar fi greşit să rostim mereu aceeaşi rugăciune, cum fac „oamenii naţiunilor“. Ei spun „la nesfârşit“ cuvinte învăţate pe de rost şi, în mare parte, inutile. Celor ce se închinau lui Baal nu le-a fost de niciun folos să invoce acest zeu fals „de dimineaţă până la amiază, zicând: «O, Baal, răspunde-ne!»“ (1 Regi 18:26). Şi azi, milioane de oameni spun rugăciuni lungi, în care folosesc „aceleaşi cuvinte“, şi cred „că vor fi ascultaţi“. Dar Isus ne-a ajutat să înţelegem că astfel de rugăciuni n-au nicio valoare în ochii lui Iehova.

¹⁰ Isus a mai spus: „Să nu fiţi ca ei, fiindcă Dumnezeu, Tatăl vostru, ştie de ce aveţi nevoie chiar înainte de a-i cere voi.“ (Mat. 6:8) Asemenea oamenilor din naţiuni, mulţi conducători religioşi evrei foloseau o mulţime de cuvinte în rugăciune. Rugăciunea făcută din inimă, care include laude, mulţumiri şi cereri, este parte importantă a închinării adevărate (Filip. 4:6). Dar ar fi greşit să spunem aceleaşi lucruri la nesfârşit gândindu-ne că trebuie neapărat să-i amintim lui Dumnezeu care sunt necesităţile noastre. Să nu uităm că ne adresăm Celui care ‘ştie de ce avem nevoie chiar înainte să-i cerem’.

11. Ce nu trebuie să uităm dacă avem privilegiul să-i reprezentăm pe alţii în rugăciune?

¹¹ Aşadar, Isus ne-a învăţat că pe Dumnezeu nu-l impresionează cuvintele pompoase sau rugăciunile cu multe cuvinte. Trebuie să înţelegem de asemenea că, atunci când rostim rugăciuni publice, nu ar trebui să încercăm să impresionăm. Totodată, să nu-i facem  pe cei prezenţi să se întrebe cât mai durează până vom spune „Amin“. Nu ar fi în spiritul învăţăturilor lui Isus despre rugăciune nici să ne folosim de acest moment ca să facem anunţuri sau ca să dăm sfaturi.

Isus ne-a învăţat cum să ne rugăm

12. Care este semnificaţia expresiei „să fie sfinţit numele tău“?

¹² Isus şi-a avertizat discipolii să nu folosească greşit măreţul privilegiu al rugăciunii, dar i-a învăţat şi cum să se roage. (Citeşte Matei 6:9–13.) Rugăciunea-model nu a fost dată ca să fie spusă pe de rost, la nesfârşit, ci ca să ne arate ce să includem în rugăciune. De pildă, la începutul ei, Isus i-a acordat întâietate lui Dumnezeu spunând: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău“ (Mat. 6:9). E potrivit să-l numim pe Iehova „Tatăl nostru“ deoarece el este Creatorul, care locuieşte „în ceruri“ (Deut. 32:6; 2 Cron. 6:21; Fap. 17:24, 28). Pronumele „nostru“ ne aminteşte că şi colaboratorii noştri în credinţă sunt în relaţii strânse cu Dumnezeu. Când spunem „să fie sfinţit numele tău“, îl rugăm pe Iehova să înlăture dezonoarea adusă numelui său de la răzvrătirea din Eden. Ca răspuns la această cerere, Iehova va înlătura răutatea de pe pământ, sfinţindu-şi astfel numele (Ezec. 36:23).

13. a) Cum se va împlini rugămintea „să vină regatul tău“? b) Ce anume cerem de fapt când ne rugăm ca voinţa lui Dumnezeu să se facă pe pământ?

¹³ „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.“ (Mat. 6:10) Această cerere din rugăciunea-model ne aminteşte că „regatul“ este guvernul mesianic încredinţat lui Isus Cristos şi ‘sfinţilor’ înviaţi (Dan. 7:13, 14, 18; Is. 9:6, 7). Când ne rugăm „să vină“ regatul, cerem ca Regatul lui Dumnezeu să-i înlăture pe toţi împotrivitorii pământeşti ai guvernării divine, fapt ce va avea loc în curând. Întregul pământ va fi transformat într-un paradis al păcii, dreptăţii şi prosperităţii (Ps. 72:1–15; Dan. 2:44; 2 Pet. 3:13). Voinţa lui Dumnezeu se înfăptuieşte deja în cer. Când cerem ca ea să fie înfăptuită şi pe pământ, ne rugăm ca Dumnezeu să-şi împlinească scopul cu privire la pământ, inclusiv să-i distrugă pe duşmanii săi aşa cum a făcut în vechime. (Citeşte Psalmul 83:1, 2, 13–18.)

14. De ce este potrivit să-i cerem lui Dumnezeu ‘pâinea pentru ziua de azi’?

¹⁴ „Dă-ne astăzi pâinea noastră pentru ziua de azi.“ (Mat. 6:11; Luca 11:3) Isus ne-a învăţat aici să-i cerem lui Dumnezeu să ne dea  hrana „pentru ziua de azi“. Asta înseamnă să avem încredere în puterea lui Dumnezeu de a se îngriji de necesităţile noastre zilnice. Nu-i cerem mai mult decât avem nevoie. Această cerere ne aminteşte probabil că Dumnezeu le-a poruncit israeliţilor să strângă mană cât le trebuia în ziua respectivă (Ex. 16:4).

15. Ce idee transmite expresia „iartă-ne datoriile, aşa cum şi noi le-am iertat datornicilor noştri“?

¹⁵ Următoarea cerere din rugăciunea-model îndreaptă atenţia asupra unui lucru pe care trebuie să-l facem: „Şi iartă-ne datoriile, aşa cum şi noi le-am iertat datornicilor noştri“ (Mat. 6:12). Evanghelia după Luca arată că „datoriile“ înseamnă în acest context „păcatele“ (Luca 11:4). Ne putem aştepta să fim iertaţi de Iehova numai dacă i-am iertat şi noi pe cei care ne-au greşit. (Citeşte Matei 6:14, 15.) Aşadar, să iertăm cu mărinimie! (Ef. 4:32; Col. 3:13)

16. Cum ar trebui să înţelegem expresiile „nu ne duce în ispită“ şi „eliberează-ne de cel rău“?

¹⁶ „Nu ne duce în ispită, ci eliberează-ne de cel rău.“ (Mat. 6:13) Cum ar trebui să înţelegem aceste două cereri, între care există o strânsă legătură? Cert este că Iehova nu ne ispiteşte să păcătuim. (Citeşte Iacov 1:13.) „Ispititorul“ este, de fapt, „cel rău“, Satan (Mat. 4:3). Uneori Biblia spune că Dumnezeu face un anumit lucru când, de fapt, el doar îl permite (Rut 1:20, 21; Ecl. 11:5). Aşadar, când spunem în rugăciune „nu ne duce în ispită“, îl rugăm pe Iehova să nu permită să cădem când suntem ispitiţi. Iar când spunem „eliberează-ne de cel rău“, îl rugăm pe Iehova să nu-i permită lui Satan să ne doboare. Putem fi ferm convinşi că ‘Dumnezeu nu va lăsa să fim ispitiţi peste ceea ce putem îndura’. (Citeşte 1 Corinteni 10:13.)

‘Continuaţi să cereţi, să căutaţi şi să bateţi’

17, 18. Ce înseamnă ‘să continuăm să cerem, să căutăm şi să batem’?

¹⁷ Apostolul Pavel şi-a îndemnat colaboratorii: „Perseveraţi în rugăciune“ (Rom. 12:12). Iar Isus ne-a îndemnat cu tărie: „Continuaţi să cereţi şi vi se va da, continuaţi să căutaţi şi veţi găsi, continuaţi să bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere primeşte, oricine caută găseşte şi oricui bate i se va deschide“ (Mat. 7:7, 8). E potrivit ‘să continuăm să cerem’ orice este în armonie cu voinţa divină. În aceeaşi notă, apostolul Ioan a scris: „Aceasta este încrederea pe care o avem în El: că, indiferent ce am cere după voinţa sa, El ne ascultă“ (1 Ioan 5:14).

¹⁸ Când ne-a spus ‘să continuăm să cerem şi să căutăm’, Isus ne-a îndemnat să ne rugăm fierbinte şi neîncetat. Trebuie, de asemenea, ‘să continuăm să batem’ ca să intrăm în Regat şi să primim binecuvântările lui. Dar ce garanţie avem că Dumnezeu ne va răspunde la rugăciuni? Isus a arătat clar că cei ce îi rămân fideli lui Dumnezeu vor fi ascultaţi. El a spus că „oricine cere primeşte, oricine caută găseşte şi oricui bate i se va deschide“. Multe experienţe ale slujitorilor lui Iehova arată că El este într-adevăr „Ascultător al rugăciunii“ (Ps. 65:2).

19, 20. Potrivit cuvintelor lui Isus din Matei 7:9–11, cum se dovedeşte Iehova un Tată iubitor?

 ¹⁹ Isus l-a asemănat pe Iehova cu un Tată iubitor care le dă daruri bune copiilor săi. Imaginează-ţi că eşti de faţă când Isus spune: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă fiul său îi cere o pâine, îi dă o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, îi dă un şarpe? Dacă voi, deşi sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce i le cer!“ (Mat. 7:9–11).

²⁰ Isus spune că un tată pământesc care este „rău“, în sensul că a moştenit păcatul, îşi iubeşte copiii şi le dă daruri bune. Cu atât mai mult, iubitorul nostru Tată ceresc ne dă „daruri bune“, cum este spiritul sfânt (Luca 11:13). Spiritul sfânt ne poate întări să înfăptuim un serviciu plăcut lui Iehova, Dătătorul ‘oricărui dar bun şi al oricărui cadou perfect’ (Iac. 1:17).

Să ne lăsăm modelaţi de cuvintele lui Isus

21, 22. Prin ce se distinge Predica de pe munte, şi cum consideraţi aceste cuvinte ale lui Isus?

²¹ Predica de pe munte a fost cel mai remarcabil discurs ţinut vreodată pe pământ. Se distinge prin claritate şi prin profunzime spirituală. Aşa cum am văzut în aceste articole, sfaturile concrete date de Isus ne pot aduce multe foloase dacă le aplicăm. Cuvintele lui ne pot ajuta să ducem o viaţă mai bună acum şi ne dau speranţa unei vieţi fericite în viitor.

²² Am analizat doar câteva dintre nestematele spirituale prezentate de Isus în Predica de pe munte. Dar nu ne miră că ascultătorii lui ‘au rămas uluiţi de modul său de a-i învăţa’ (Mat. 7:28). Fără îndoială şi noi ne vom simţi la fel dacă ne vom umple mintea şi inima cu nepreţuitele cuvinte ale Marelui Învăţător, Isus Cristos.

Cum aţi răspunde?

• Ce a spus Isus despre rugăciunile ipocrite?

• De ce nu trebuie să spunem mereu aceleaşi lucruri în rugăciune?

• Care sunt câteva cereri din rugăciunea-model dată de Isus?

• Ce înseamnă ‘să continuăm să cerem, să căutăm şi să batem’?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Isus i-a condamnat pe ipocriţi, care se rugau doar ca să fie văzuţi şi auziţi de oameni

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

De ce este potrivit să ne rugăm pentru pâinea cea de toate zilele?