Creaţia dezvăluie înţelepciunea lui Iehova

„Calităţile sale nevăzute . . . sunt percepute prin lucrurile făcute.“ (ROM. 1:20)

1. Ce efect are înţelepciunea lumii asupra multor oameni de azi?

OAMENII îi consideră în general înţelepţi pe cei care au un tezaur de cunoştinţe. Dar aşa-zişii intelectuali ai lumii nu le oferă semenilor o îndrumare demnă de încredere, nu-i ajută să găsească scopul vieţii. Iar cei ce se lasă influenţaţi de ideile lor ajung să fie „aruncaţi în toate părţile ca de valuri şi purtaţi încoace şi-ncolo de orice vânt de învăţătură“ (Ef. 4:14).

2, 3. a) De ce este Iehova „singurul înţelept“? b) Ce deosebire există între înţelepciunea divină şi cea a lumii?

² Lucrurile stau cu totul altfel în cazul celor ce dobândesc adevărata înţelepciune care provine de la Iehova Dumnezeu. Biblia ne dezvăluie că Iehova este „singurul înţelept“ (Rom. 16:27). El cunoaşte cum a venit în existenţă universul şi cum a evoluat până în prezent. Legile naturii pe care savanţii îşi fundamentează cercetările au fost stabilite de Iehova. Aşadar, pe Dumnezeu nu-l impresionează invenţiile sau „elevatele“ filozofii ale omului. „Înţelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu“, spune Cuvântul său (1 Cor. 3:19).

³ Biblia arată că Iehova le „dă înţelepciune“ slujitorilor săi (Prov. 2:6). Spre deosebire de filozofiile umane, înţelepciunea divină oferă o direcţie clară în viaţă. Temelia ei este cunoştinţa exactă, care ne ajută să luăm decizii corecte. (Citeşte Iacov 3:17.) Apostolul Pavel şi-a exprimat profunda admiraţie faţă de înţelepciunea fără limite a lui Iehova: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile sale şi cât de necuprinse căile sale!“ (Rom. 11:33). Întrucât Iehova, în marea-i înţelepciune, ştie mai bine decât oricine cum putem fi fericiţi, suntem convinşi că legile divine sunt spre folosul nostru (Prov. 3:5, 6).

Isus, un „meşter iscusit“

4. Cum putem discerne înţelepciunea lui Iehova?

⁴ Creaţia, până în cele mai mici detalii ale ei, ne dezvăluie faţete ale personalităţii lui Iehova, precum înţelepciunea şi alte calităţi neasemuite. (Citeşte Romani 1:20.) Cerurile înstelate, pământul pe care călcăm, tot ceea ce privim poartă pecetea iubirii şi înţelepciunii Făuritorului nostru. Nu trebuie decât să ne aplecăm asupra creaţiei, iar cunoştinţa despre Dumnezeu ni se va adânci (Ps. 19:1; Is. 40:26).

5, 6. a) Cine a participat alături de Iehova la lucrarea de creaţie? b) Ce vom analiza în continuare?

⁵ Când „a creat cerurile şi pământul“ Iehova nu era singur (Gen. 1:1). Cu mult înainte de crearea universului material, el l-a adus în existenţă pe Fiul său unic-născut, „întâiul . . . din toată creaţia“. Biblia revelează că Iehova a făcut prin intermediul lui „toate celelalte lucruri“ (Col. 1:15–17). Când a venit pe pământ, Fiul său a primit numele Isus. În Proverbele, capitolul 8, acest „meşter iscusit“ al lui Dumnezeu este  zugrăvit drept înţelepciunea personificată (Prov. 8:12, 22–31).

⁶ Este evident că întreaga creaţie ne descoperă atât înţelepciunea lui Iehova, cât şi a lui Isus, Meşterul său Iscusit. Să privim deci atent cele patru creaturi „înţelepte din instinct“, menţionate în Proverbele 30:24–28, şi să vedem ce putem învăţa de la ele. *

O lecţie de hărnicie

7, 8. Ce vă impresionează la furnică?

⁷ Putem învăţa multe chiar şi de la ‘cele mai mici creaturi de pe pământ’ şi din ceea ce fac ele. Să vorbim mai întâi despre furnică. (Citeşte Proverbele 30:24, 25.)

⁸ Unii cercetători estimează că există de cel puţin 200 000 de ori mai multe furnici decât oameni. Şi toate trudesc pe şi sub pământ. Trăiesc în colonii, unde găsim regină, masculi şi lucrătoare. Fiecare contribuie într-un fel sau altul la satisfacerea nevoilor coloniei. De pildă, furnica tăietoare de frunze, din America de Sud, este considerată grădinar priceput. Ea fertilizează solul, răsădeşte vechile culturi şi îşi pliveşte grădina aşa încât să obţină o producţie optimă. Oamenii de ştiinţă au descoperit că acest expert în ale grădinăritului nu-şi iroseşte energia, producând doar atâta hrană câtă are nevoie colonia. *

9, 10. Cum putem imita hărnicia furnicii?

⁹ „Du-te la furnică, leneşule, uită-te la căile ei şi fii înţelept. Deşi nu are nici comandant, nici supraveghetor, nici conducător, ea îşi pregăteşte hrana vara şi îşi face provizii la seceriş“, afirmă Biblia (Prov. 6:6–8). Aşadar, ce învăţăm de la furnici? Că pentru a da rod bun trebuie să fim foarte harnici. Iehova şi Isus sunt ei înşişi lucrători neobosiţi. „Tatăl meu a lucrat fără încetare până acum şi eu lucrez fără încetare“, a spus Isus (Ioan 5:17).

¹⁰ Noi vrem să le urmăm exemplul. Indiferent ce responsabilitate ni s-a încredinţat în poporul lui Dumnezeu, cu toţii trebuie ‘să avem întotdeauna multe de făcut în lucrarea Domnului’ (1 Cor. 15:58). Să acţionăm deci potrivit îndemnului apostolului Pavel: „Nu fiţi delăsători în activitatea voastră. Fiţi înflăcăraţi de spirit. Slujiţi-i lui Iehova ca sclavi“ (Rom. 12:11). Şi să fim convinşi că nu vom trudi în zadar deoarece Biblia ne asigură: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite  lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele său“ (Evr. 6:10).

Ocrotire spirituală

11. Menţionaţi câteva caracteristici ale viezurelui-de-stâncă.

¹¹ Viezurele-de-stâncă este altă micuţă creatură cu o lecţie mare pentru noi. (Citeşte Proverbele 30:26.) El seamănă întrucâtva cu un iepure, dar urechile-i sunt scurte şi rotunjite, iar picioarele, nu foarte lungi. Acest animăluţ, ce trăieşte în zone stâncoase, are o acuitate vizuală care îl ajută să se apere de prădători. Cum sesizează vreo primejdie, se şi ascunde în găurile şi crăpăturile stâncilor. Protecţia, dar şi căldura de care se bucură pe timp de iarnă, îi sunt asigurate şi de unitatea grupului din care face parte. *

12, 13. Ce învăţăm de la viezurele-de-stâncă?

¹² Ce învăţăm de la viezurele-de-stâncă? Să remarcăm că datorită bunei sale vederi nu cade uşor în gheara răpitorilor. În plus, dacă vede pericolul, se adăposteşte imediat. Şi noi trebuie să avem o vedere spirituală foarte bună ca să ne ferim de capcanele ce ne pândesc în lumea lui Satan. Apostolul Petru ne-a îndemnat: „Rămâneţi lucizi, vegheaţi! Vrăjmaşul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, căutând să devoreze pe cineva“ (1 Pet. 5:8). Ce exemplu remarcabil ne-a lăsat Isus în această privinţă! El a rămas treaz. Nicio încercare satanică de a-i ştirbi integritatea nu l-a clintit! (Mat. 4:1–11)

¹³ Putem rămâne treji căutând ocrotire spirituală la Iehova. Iată de ce nu trebuie să neglijăm studiul Cuvântului lui Dumnezeu şi asistarea la întrunirile creştine (Luca 4:4; Evr. 10:24, 25). Mai mult, aşa cum viezurii-de-stâncă sunt uniţi cu „tovarăşii“ lor, şi noi trebuie să rămânem alături de fraţii noştri ca „să ne încurajăm reciproc“ (Rom. 1:12). Făcând toate acestea, ne vom bucura de ocrotire divină şi vom putea spune la fel ca psalmistul David: „Iehova este stânca  mea, fortăreaţa mea şi Cel ce mă scapă. Dumnezeul meu este stânca mea. Mă voi refugia în el“ (Ps. 18:2).

Perseverenţă în ciuda opoziţiei

14. Descrieţi roiul de lăcuste.

¹⁴ Şi lăcusta are multe să ne înveţe. Poate că o singură lăcustă, de nici măcar cinci centimetri, nu ne impresionează prea mult. Dar un roi de lăcuste e o privelişte ieşită din comun. (Citeşte Proverbele 30:27.) Cu un apetit de nestăpânit, roiul poate devora în câteva clipe un ogor gata de secerat. Zgomotul pe care-l face se aseamănă cu huruitul unor care şi cu pârâitul unui foc ce mistuie miriştea, după cum spune Biblia (Ioel 2:3, 5). Ca să stăvilească puzderia de insecte, omul a încercat să le dea foc, dar fără niciun rezultat. De ce? Corpurile lăcustelor ucise sting focul, iar restul roiului îşi continuă înaintarea fără piedici. Chiar şi fără de rege sau conducător, un roi de lăcuste este ca o armată bine organizată ce trece peste orice obstacol (Ioel 2:25). *

15, 16. Care este asemănarea dintre slujitorii de azi ai lui Iehova şi un roi de lăcuste?

¹⁵ Profetul Ioel a arătat că lucrarea slujitorilor lui Iehova se aseamănă cu cea a unui roi de lăcuste. El a spus: „Ei aleargă ca nişte bărbaţi puternici. Se urcă pe zid ca nişte bărbaţi de război. Fiecare merge pe calea lui şi nu se abate de la cărarea lui. Nu se îmbrâncesc unul pe altul. Merg fără oprire, ca un bărbat viguros pe drumul lui. Dacă vreunul cade printre săgeţi, ceilalţi nu se opresc din drum“ (Ioel 2:7, 8).

¹⁶ Cât de bine îi înfăţişează aceste cuvinte pe slujitorii de azi ai lui Dumnezeu! Niciun „zid“ nu le-a stăvilit lucrarea! Dimpotrivă, ei urmează exemplul  lui Isus, care, deşi dispreţuit de mulţi, şi-a continuat serviciul (Is. 53:3). Este adevărat, unii creştini ‘au căzut printre săgeţi’, murind pentru credinţa lor. Dar predicarea nu a încetat, iar numărul proclamatorilor Regatului continuă să crească. De cele mai multe ori, persecuţiile chiar au contribuit la răspândirea veştii bune printre oameni care altfel nu aveau cum să audă mesajul despre Regat (Fap. 8:1, 4). Perseverezi şi tu în predicare în pofida indiferenţei şi opoziţiei? (Evr. 10:39)

„Alipiţi-vă de ce este bine“

17. Ce este deosebit la picioruşele şopârlei gecko?

¹⁷ Micuţa şopârlă gecko pare să sfideze gravitaţia. (Citeşte Proverbele 30:28.) Cercetătorii sunt uimiţi de capacitatea acestei creaturi de a se căţăra pe ziduri şi chiar de a merge pe suprafaţa netedă a tavanului fără să cadă. Cum reuşeşte ea această performanţă? Nu, nu este înzestrată nici cu ventuze, nici cu lipici. Pe fiecare degeţel are nişte cute care, la rândul lor, sunt prevăzute cu mii de perişori. Fiecare perişor are sute de filamente cu vârful rotund. Forţele intermoleculare create de aceste filamente pot susţine mai mult decât greutatea şopârlei, chiar şi când ea aleargă cu capul în jos pe o suprafaţă netedă de sticlă! Savanţii susţin că materialele sintetice făcute după modelul picioruşului de gecko pot fi folosite ca adezivi. *

18. Cum putem rămâne ‘alipiţi de ce este bine’?

¹⁸ Ce învăţăm de la micuţa gecko? „Să aveţi oroare de rău, alipiţi-vă de ce este bine“, ne îndeamnă Biblia (Rom. 12:9). Influenţele nesănătoase din lumea lui Satan ne pot „dezlipi“ de ce este drept, de principiile sfinte. De pildă, hotărârea de a face binele ne poate slăbi dacă, la şcoală, la muncă sau prin divertismente rele, ne întovărăşim cu oameni care nu ţin cont de legile divine. Să nu cădem în această capcană! Cuvântul lui Dumnezeu avertizează: „Nu deveni înţelept în propriii tăi ochi“ (Prov. 3:7). Dimpotrivă, să dăm curs sfatului înţelept dat de Moise poporului lui Dumnezeu din timpurile străvechi: „De Iehova, Dumnezeul tău, să te temi. Lui să-i slujeşti, de el să te alipeşti“ (Deut. 10:20). Alipindu-ne de Iehova, ne vom asemăna cu Isus, descris în Biblie astfel: „Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea“ (Evr. 1:9).

Să învăţăm de la creaţie

19. a) Ce calităţi divine observi tu în creaţie? b) Ce foloase avem dacă ţinem cont de Sursa adevăratei înţelepciuni?

¹⁹ Calităţile lui Iehova sunt uşor de observat în creaţia sa din care putem învăţa multe. Cu cât o explorăm mai mult, cu atât suntem mai pătrunşi de înţelepciunea lui Dumnezeu. Să ţinem cont de Sursa adevăratei înţelepciuni! Aşa vom avea parte de fericire şi ocrotire atât acum, cât şi în viitor (Ecl. 7:12). Da, vom simţi din plin adevărul următoarelor cuvinte: „Fericit este omul care găseşte înţelepciunea şi omul care dobândeşte discernământ. Ea [înţelepciunea] este un pom al vieţii pentru cei ce o apucă şi cei ce o ţin strâns sunt numiţi fericiţi“ (Prov. 3:13, 18).

[Note de subsol]

Îţi aminteşti?

Ce învăţăm de la . . .

• furnică?

• viezurele-de-stâncă?

• lăcustă?

• şopârla gecko?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Eşti harnic asemenea furnicii tăietoare de frunze?

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Viezurii-de-stâncă sunt uniţi. Stai şi tu aproape de fraţii de credinţă?

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Creştinii perseverează asemenea lăcustelor

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

La fel ca o şopârlă gecko, creştinii se alipesc de ce este bine

[Provenienţa fotografiei]

Stockbyte/Getty Images