Să fim loiali ca Itai

„MARI şi minunate sunt lucrările tale, Iehova, Dumnezeu Atotputernic! Drepte şi adevărate sunt căile tale, Rege al eternităţii! Cine nu se va teme de tine, Iehova, şi nu va glorifica numele tău, pentru că numai tu eşti loial?“ Această cântare, intonată în ceruri de ‘cei care ieşiseră victorioşi asupra fiarei şi a imaginii ei’, îndreaptă atenţia spre loialitatea lui Dumnezeu (Rev. 15:2–4). Iehova vrea ca închinătorii lui să-l imite manifestând această calitate frumoasă (Ef. 4:24).

Pe de altă parte, Satan Diavolul recurge la orice pentru a-i face pe slujitorii de pe pământ ai lui Dumnezeu să piardă iubirea sa. Totuşi, atât în trecut, cât şi în prezent, mulţi i-au rămas loiali lui Dumnezeu chiar şi în situaţii foarte dificile. Îi suntem profund recunoscători lui Iehova deoarece preţuieşte loialitatea slujitorilor săi! Iată ce asigurare ne dă Biblia: „Iehova iubeşte dreptatea şi nu-i va părăsi pe cei loiali lui“ (Ps. 37:28). Pentru a ne ajuta să-i rămânem loiali, Iehova  a inclus în Cuvântul său relatări despre mulţi oameni care şi-au păstrat loialitatea, cum ar fi Itai, un războinic viteaz.

‘Străin şi exilat’

După cât se pare, Itai s-a născut în Gat, oraşul natal al uriaşului Goliat şi al altor filisteni, duşmani înverşunaţi ai Israelului. Biblia vorbeşte pentru prima oară despre Itai în contextul răzvrătirii lui Absalom împotriva regelui David. Itai şi cei 600 de filisteni care l-au urmat trăiau pe atunci în exil, aproape de Ierusalim.

Situaţia în care se aflau Itai şi oamenii săi i-a reamintit probabil lui David de timpul când şi el era fugar şi trăia în exil. Pe atunci, el împreună cu 600 de războinici israeliţi au fugit în ţara filistenilor şi s-au stabilit pe teritoriul lui Achiş, regele Gatului (1 Sam. 27:2, 3). Dar ce urmau să facă Itai şi oamenii săi în timpul revoltei lui Absalom, fiul lui David? Aveau trei posibilităţi: să treacă de partea lui Absalom, să rămână neutri sau să li se alăture lui David şi oamenilor săi.

Imaginaţi-vă următoarea scenă: David iese din Ierusalim şi se îndreaptă spre Muntele Măslinilor. Însă, înainte de a traversa valea Chedron, se opreşte la Bet-Merhac, locul unde se afla probabil ultima casă din Ierusalim (2 Sam. 15:17). Aici David îşi inspectează armata. Prin faţa sa trec atât israeliţii care i-au rămas loiali, cât şi alţi aliaţi: cheretiţii, peletiţii, precum şi gatiţii, adică Itai şi cei 600 de războinici ai săi (2 Sam. 15:18).

Plin de empatie, David îi spune lui Itai: „De ce să vii şi tu cu noi? Întoarce-te şi locuieşte cu regele [Absalom], căci eşti un străin, ba chiar eşti exilat din locul tău. Ieri ai venit şi astăzi să te fac să rătăceşti cu noi, să mergi când merg eu şi unde merg eu? Întoarce-te şi ia-i şi pe fraţii tăi înapoi cu tine şi Iehova să manifeste bunătate iubitoare şi fidelitate faţă de tine“ (2 Sam. 15:19, 20).

Itai însă, dând glas loialităţii sale faţă de David, răspunde: „Viu este Iehova şi viu este domnul şi regele meu că oriunde va fi domnul şi regele meu, fie pentru moarte, fie pentru viaţă, acolo va fi şi slujitorul tău!“ (2 Sam. 15:21). Cuvintele lui Itai îi amintesc, probabil, lui David de ceea ce a spus străbunica sa Rut cu o anumită ocazie (Rut 1:16, 17). Mişcat de răspunsul lui Itai, David îi dă voie să-l însoţească şi să traverseze valea Chedron. Atunci „Itai, gatitul, a trecut şi, de asemenea, toţi oamenii lui şi toţi copiii care erau cu el“ (2 Sam. 15:22).

„Pentru instruirea noastră“

„Tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră“, se spune în Romani 15:4. Prin urmare, ce învăţăm din exemplul lui Itai? Ce l-a determinat să-i fie loial lui David? Deşi era un filistean care trăia în exil printre israeliţi, Itai a înţeles că Iehova este Dumnezeul cel viu, iar David, unsul lui Iehova. Itai nu s-a lăsat influenţat de duşmănia dintre israeliţi şi filisteni. Pentru el, David nu era doar cel care îl ucisese pe viteazul Goliat şi pe mulţi alţi conaţionali ai săi (1 Sam. 18:6, 7). El ştia cât de mult îl iubea David pe Iehova şi, fără îndoială, a observat calităţile lui David. La rândul său, David îl preţuia foarte mult pe Itai. El chiar a pus sub conducerea lui Itai o treime din armata sa în timpul bătăliei împotriva armatei lui Absalom (2 Sam. 18:2).

În mod asemănător, şi noi trebuie să ne străduim să trecem peste diferenţele culturale, rasiale sau etnice. Prin urmare, să nu avem prejudecăţi sau o atitudine ostilă faţă de ceilalţi, ci, mai degrabă, să le observăm calităţile. Întrucât am ajuns să-l cunoaştem şi să-l iubim pe Iehova, putem depăşi aceste bariere, fapt ilustrat de prietenia care s-a legat între David şi Itai.

 În timp ce medităm la exemplul lui Itai, să ne întrebăm: Manifest şi eu o loialitate asemănătoare faţă de Isus Cristos, Mai Marele David? Dovedesc şi eu că sunt loial participând cu zel în lucrarea de predicare şi de facere de discipoli? (Mat. 24:14; 28:19, 20) Cât timp sunt dispus să perseverez pentru a-mi dovedi loialitatea?

Itai este un bun exemplu şi pentru capii de familie. Loialitatea lui şi decizia de a-l însoţi pe David, regele uns de Iehova, i-a influenţat pe oamenii săi. În mod similar, capii de familie ar putea lua unele decizii prin care, împreună cu familiile lor, să susţină într-o măsură mai mare închinarea adevărată. Totuşi, în unele cazuri este posibil ca familiile lor să treacă pentru un timp prin greutăţi. Biblia însă ne asigură că Iehova ‘se va purta loial cu cel loial’ (Ps. 18:25).

După ce consemnează episodul bătăliei dintre armata lui David şi a lui Absalom, Biblia nu ne oferă alte detalii despre Itai. Totuşi, din ceea ce spune ea despre Itai putem afla calităţile prin care s-a remarcat acest bărbat într-o perioadă grea din viaţa lui David. Menţionarea lui Itai printre personajele Bibliei reprezintă o dovadă în plus că Iehova îi apreciază şi îi răsplăteşte pe cei loiali (Evr. 6:10).