Unde ar trebui să fii când va veni sfârşitul?

CE SE va întâmpla cu oamenii drepţi la Armaghedon, când Iehova Dumnezeu va pune capăt sistemului rău din prezent? La această întrebare găsim răspuns în Proverbele 2:21, 22: „Cei drepţi vor locui pe pământ şi cei ireproşabili vor rămâne pe el. Dar cei răi vor fi nimiciţi de pe pământ, iar cei neloiali vor fi smulşi de pe el“.

Cum vor fi salvaţi cei drepţi la Armaghedon? Va exista un loc de refugiu pentru ei? Unde ar trebui să fie aceştia când va veni sfârşitul? În continuare vom analiza patru relatări biblice despre modul în care au fost salvaţi unii oameni drepţi din vechime.

Locul a fost important

Biblia arată cum au fost salvaţi patriarhii Noe şi Lot. Iată ce se spune în 2 Petru 2:5–7: ‘Dumnezeu nu s-a reţinut să pedepsească o lume veche, ci l-a păstrat pe Noe, un predicator al dreptăţii, împreună cu alţi şapte, când a adus potopul peste o lume de oameni lipsiţi de pietate, şi, prefăcând în cenuşă oraşele Sodoma şi Gomora, le-a condamnat, dându-le celor lipsiţi de pietate un exemplu cu privire la lucrurile viitoare, şi l-a eliberat pe dreptul Lot, care era foarte mâhnit de conduita libertină a oamenilor care sfidau legea’.

Cum a supravieţuit Noe Potopului? Dumnezeu i-a spus acestui om drept: „A venit timpul să nimicesc orice carne, căci pământul s-a umplut de violenţă din cauza lor, şi iată că îi voi nimici împreună cu pământul. Fă-ţi o arcă din lemn de copac răşinos“ (Gen. 6:13, 14). Noe a construit arca întocmai cum i-a poruncit Iehova. Cu şapte zile înainte de începerea Potopului, Iehova i-a poruncit să aducă animalele în arcă, apoi să intre şi el împreună cu familia lui. În a şaptea zi, uşa arcei a fost închisă „şi ploaia torenţială a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi“ (Gen. 7:1–4, 11, 12, 16). Noe şi familia lui „au fost salvaţi prin apă“ (1 Pet. 3:20). Aşadar, ei au supravieţuit pentru că au intrat în arcă. Era singurul loc de pe pământ unde puteau fi în siguranţă (Gen. 7:19, 20).

În cazul lui Lot, instrucţiunile primite au fost întrucâtva diferite. Doi îngeri i-au indicat locul în care nu trebuia să fie. Iată ce i-au zis ei lui Lot: „Pe toţi cei ce sunt ai tăi în oraş [în Sodoma] scoate-i din locul acesta! Căci vom distruge locul acesta“. Prin urmare, pentru a scăpa cu viaţă, ei trebuiau ‘să fugă în regiunea muntoasă’ (Gen. 19:12, 13, 17).

Situaţiile prin care au trecut Noe şi Lot dovedesc că „Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii cu devoţiune sfântă, dar să-i păstreze pe oamenii nedrepţi pentru ziua de judecată“ (2 Pet. 2:9). În ambele cazuri, locul în care s-au aflat cei doi a fost important. Pentru a fi salvat, Noe a trebuit să intre în arcă. Lot însă a trebuit să iasă din Sodoma. Dar îi poate salva Iehova pe cei drepţi indiferent de locul în care se află ei? Să analizăm încă două relatări biblice.

Este locul întotdeauna important?

În zilele lui Moise, înainte ca Iehova să lovească Egiptul cu cea de-a zecea plagă, El le-a poruncit israeliţilor să stropească partea de sus a uşii, precum şi cei doi uşori ai caselor lor cu sângele animalului sacrificat de Paşte. De ce? Pentru ca atunci când avea să-i lovească pe egipteni, Iehova ‘să vadă sângele  pe partea de sus a uşii şi pe cei doi uşori, să treacă pe deasupra intrării şi să nu lase să intre nimicirea în casele israeliţilor şi să-i lovească’. În noaptea aceea, „Iehova i-a lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al faraonului, care stătea pe tronul lui, până la întâiul născut al deţinutului din groapa închisorii şi până la toţi întâii născuţi ai animalelor“. Din această relatare înţelegem că întâii născuţi ai israeliţilor au fost salvaţi fără să fie necesar să meargă într-un loc anume (Ex. 12:22, 23, 29).

Să analizăm acum cea de-a doua relatare. Israeliţii sunt pe punctul de a cuceri Ţara Promisă. Rahav, o prostituată care locuieşte în Ierihon, îi ascunde pe cei doi spioni israeliţi şi le spune că locuitorii oraşului sunt îngroziţi de israeliţii care se apropie. Înţelegând că Ierihonul va fi distrus, Rahav îi pune pe cei doi spioni să jure că o vor cruţa atât pe ea, cât şi pe ceilalţi membri ai familiei ei. Cei doi îi spun să-şi strângă toată familia în casa ei, aflată chiar în zidul oraşului. De asemenea, o avertizează că oricine va ieşi din casă va avea acelaşi sfârşit ca toţi ceilalţi locuitori (Ios. 2:8–13, 15, 18, 19). Ulterior însă, Iehova îi spune lui Iosua că „zidul oraşului va cădea la pământ“ (Ios. 6:5). Prin urmare, casa lui Rahav pare să fie acum în pericol, deşi spionii au asigurat-o că va fi în siguranţă. Cum va fi salvată Rahav şi familia ei?

Când soseşte timpul ca Ierihonul să fie cucerit, preoţii israeliţilor sună din corni, iar poporul începe să strige. Potrivit cu Iosua 6:20, „îndată ce poporul a auzit sunetul cornului şi a scos un strigăt puternic de luptă, zidul a căzut la pământ“. Niciun om nu are control asupra zidului care se năruie. Deşi întregul zid se prăbuşeşte, porţiunea din zid în care se află casa lui Rahav rămâne în mod miraculos în picioare. Iosua le ordonă celor doi spioni: „Intraţi în casa prostituatei şi scoateţi-i de acolo pe femeia aceea şi pe toţi ai ei, aşa cum i-aţi jurat“ (Ios. 6:22).

Ce a contat cel mai mult?

Ce putem învăţa din modul în care au fost salvaţi Noe, Lot, israeliţii din zilele lui Moise, precum şi Rahav? Cum ne ajută aceste relatări biblice să stabilim unde ar trebui să fim când va veni sfârşitul actualului sistem rău?

Este adevărat, Noe a fost salvat deoarece a intrat în arcă. Dar ce l-a determinat să facă acest lucru? Oare nu credinţa şi ascultarea? Biblia ne spune că „Noe a făcut potrivit cu tot ce-i poruncise Dumnezeu. A făcut întocmai“ (Gen. 6:22; Evr. 11:7). Dar ce se poate spune despre noi? Facem şi noi tot ce ne porunceşte  Dumnezeu? De asemenea, Biblia arată că Noe a fost „un predicator al dreptăţii“ (2 Pet. 2:5). Suntem noi zeloşi în lucrarea de predicare, asemenea lui Noe, chiar dacă mulţi oameni din teritoriu nu vor să asculte vestea bună?

Lot a scăpat de distrugere fugind din Sodoma. El a supravieţuit pentru că era un om drept în ochii lui Dumnezeu şi pentru că era dezgustat de conduita libertină a oamenilor nelegiuiţi din Sodoma şi Gomora. Suntem şi noi într-adevăr dezgustaţi de conduita libertină atât de răspândită astăzi? Sau ne-am obişnuit cu ea atât de mult, încât nu ne mai deranjează? Facem tot posibilul să fim găsiţi „fără pată, fără defect şi în pace“? (2 Pet. 3:14)

Aşa cum am observat, atât israeliţii aflaţi în Egipt, cât şi Rahav din Ierihon, au supravieţuit pentru că au rămas în casele lor. Aceasta a pretins credinţă şi ascultare (Evr. 11:28, 30, 31). Imaginează-ţi cu câtă atenţie trebuie să-şi fi privit părinţii israeliţi întâii născuţi când „un mare strigăt“ a izbucnit în fiecare dintre casele egiptenilor! (Ex. 12:30) De asemenea, imaginează-ţi cum Rahav şi familia ei stăteau ghemuiţi în timp ce auzeau zgomotul zidurilor care se prăbuşeau tot mai aproape de ei. Însă toţi au rămas în casă. Ce dovadă de credinţă şi de ascultare!

În curând, lumea rea a lui Satan va fi distrusă. Încă nu ştim cum îşi va ocroti Iehova poporul ‘în ziua mâniei sale’, o zi inspiratoare de teamă (Ţef. 2:3). Însă putem fi siguri că, indiferent de locul sau de situaţia în care ne vom afla în acel moment, supravieţuirea noastră va depinde de credinţa în Iehova şi de ascultarea de el. Dar, până atunci, ar trebui să cultivăm un punct de vedere corect faţă de ceea ce profeţia lui Isaia numeşte ‘încăperile unde vom fi în siguranţă’.

„Intră în încăperile tale unde vei fi în siguranţă“

În Isaia 26:20 se spune: „Du-te, poporul meu, intră în încăperile tale unde vei fi în siguranţă şi închide uşile după tine! Ascunde-te doar o clipă până va trece mânia!“. Această profeţie a avut probabil o primă împlinire în 539 î.e.n., când mezii şi perşii au cucerit Babilonul. Se pare că, după ce a intrat în Babilon, Cirus Persanul le-a poruncit locuitorilor să rămână în casele lor deoarece soldaţii săi primiseră ordin să-i execute pe toţi cei care erau găsiţi afară.

În zilele noastre, „încăperile“ menţionate în această profeţie ar putea fi cele peste 100 000 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova de pe întregul pământ. Aceste congregaţii au un rol important în prezent şi vor avea un rol important şi în viitor, în timpul ‘marelui necaz’ (Rev. 7:14). Slujitorii lui Iehova au primit porunca de a intra în „încăperile“ lor şi de a se ascunde „până va trece mânia“. Prin urmare, este vital să cultivăm şi să avem mereu un punct de vedere corect faţă de congregaţie, rămânând întotdeauna în mijlocul ei. Îndemnul apostolului Pavel trebuie privit cu toată seriozitatea: ‘Să ne interesăm unii de alţii ca să ne îndemnăm la iubire şi la fapte bune, fără să neglijăm întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alţii, şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedem că ziua se apropie!’ (Evr. 10:24, 25).

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 7]

Ce învăţăm din modul în care i-a salvat Dumnezeu pe unii dintre slujitorii săi?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Ce ar putea fi în prezent ‘încăperile în care suntem în siguranţă’?