Cum să găseşti bucurie în viaţa de celibatar

„S-AU căsătorit şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.“ Multe poveşti se încheie cu aceste cuvinte. Filmele şi romanele de dragoste transmit deseori un mesaj asemănător, şi anume că pentru a fi cu adevărat fericit trebuie să te căsătoreşti. În plus, în multe ţări se exercită presiuni asupra tinerilor ca să se căsătorească. Iată ce a spus o tânără pe nume Debby, când avea 25 de ani: „Cei din jur te fac să crezi că, pentru o fată, unicul scop în viaţă este căsătoria şi că viaţa adevărată începe numai după acest eveniment“.

O persoană spirituală însă nu vede lucrurile într-un mod atât de rigid. Este adevărat, la israeliţi căsătoria era ceva normal şi de aşteptat, dar Biblia vorbeşte şi despre femei şi bărbaţi celibatari care au avut o viaţă plină de satisfacţii. În prezent, unele persoane aleg să rămână celibatare, în timp ce multe altele rămân celibatare din cauza împrejurărilor. Oricare ar fi situaţia, se naşte o întrebare: Cum poate cineva să găsească bucurie în viaţa de celibatar?

Să ne gândim la Isus. Nici el nu s-a căsătorit, lucru de înţeles având în vedere misiunea care i-a fost încredinţată. El le-a spus discipolilor că şi unii dintre continuatorii săi aveau „să primească“ celibatul (Mat. 19:10–12). Isus a arătat astfel că, pentru a găsi bucurie, un celibatar trebuie să accepte acest mod de viaţă la nivelul minţii şi al inimii.

Se aplică sfatul lui Isus numai la persoanele care au ales să nu se căsătorească pentru a se concentra în mod deplin asupra îndatoririlor teocratice? (1 Cor. 7:34, 35) Nu neapărat. Să ne gândim la situaţia unui frate sau a unei surori care doreşte să se căsătorească, dar care încă nu şi-a găsit un partener de viaţă. Iată ce spune Ana, o soră necăsătorită, care are peste 30 de ani: „De curând am avut surpriza ca un coleg de serviciu care nu este Martor să mă ceară în căsătorie. M-am simţit flatată într-un fel, dar imediat mi-am reprimat acest sentiment, deoarece vreau să mă căsătoresc numai cu cineva care mă va ajuta să mă apropii mai mult de Iehova“.

Dorinţa de a se căsători „în Domnul“ le ajută pe multe surori aflate în situaţia Anei să nu se căsătorească cu cineva care nu este Martor * (1 Cor. 7:39; 2 Cor. 6:14). Respectând sfatul dat de Dumnezeu, acestea decid să rămână celibatare pentru un timp. Cum îşi pot păstra ele bucuria?

Învaţă să apreciezi aspectele pozitive

În cazul multora, celibatul nu este ceea ce şi-au dorit. Ce anume îi poate ajuta să accepte această situaţie? Atitudinea lor. Carmen, o soră necăsătorită care are peste 40 de ani, spune: „Mă bucur de ceea ce am şi nu visez la ceea ce nu am“. Desigur, vor exista momente când o persoană celibatară se va simţi singură sau tristă. Însă ea ştie că mulţi alţi membri ai familiei noastre mondiale se  confruntă cu o situaţie asemănătoare. Acest gând o va încuraja să persevereze, fiind sigură că Iehova Dumnezeu o va ajuta, ca pe alţi slujitori ai lui, să găsească bucurie în viaţa de celibatar şi să depăşească dificultăţile (1 Pet. 5:9, 10).

Mulţi fraţi şi surori au descoperit o latură pozitivă a celibatului. Iată ce spune Estera, o soră necăsătorită, care are 35 de ani: „Cred că secretul fericirii este acela de a te bucura de aspectele pozitive ale situaţiei în care te afli“. Iar Carmen adaugă: „Indiferent dacă mă voi căsători sau nu, atât timp cât voi pune pe primul plan interesele Regatului, Iehova nu-mi va refuza niciun lucru bun“ (Ps. 84:11). „Poate că viaţa mea nu este cum mi-am dorit, dar sunt fericită şi aşa voi fi în continuare.“

Exemple biblice de persoane celibatare

Fiica lui Iefta nu intenţionase să rămână celibatară. Însă jurământul tatălui ei a obligat-o să slujească la sanctuar încă din tinereţe. Fără îndoială că această însărcinare venită pe neaşteptate nu a corespuns sentimentelor ei fireşti. Când a înţeles că nu se va căsători şi nu va avea o familie, ea a plâns două luni. Însă şi-a acceptat noua situaţie şi a slujit cu bucurie la sanctuar pentru tot restul vieţii. Femeile israelite îi aduceau laude în fiecare an pentru spiritul ei de sacrificiu (Jud. 11:36–40).

În Israel existau eunuci, bărbaţi care nu puteau deveni membri cu drepturi depline ai congregaţiei lui Israel şi nici nu puteau să se căsătorească şi să aibă copii. Biblia nu ne spune cum au ajuns aceştia eunuci, dar este lesne de-nţeles că, fiind în această situaţie, erau trişti şi dezamăgiţi (Deut. 23:1). Iehova însă le-a înţeles sentimentele şi i-a lăudat pentru că respectau din tot sufletul legământul său. În timpul lui Isaia, Iehova le-a spus că vor avea „un monument“ şi „un nume pe timp indefinit“ în casa lui. Cu alte cuvinte, aceşti eunuci fideli au primit speranţa sigură că vor trăi veşnic sub domnia mesianică a lui Isus. Aşadar, Iehova avea să-i păstreze în memoria sa (Is. 56:3–5).

Biblia vorbeşte despre un alt slujitor al lui Iehova care a rămas celibatar: profetul Ieremia. Situaţia lui a fost complet diferită. Având în vedere timpurile critice în care trăia şi însărcinarea primită, Dumnezeu i-a spus: „Să nu-ţi iei soţie şi să nu ai fii şi fiice în locul acesta“ (Ier. 16:1–4). Biblia nu dezvăluie sentimentele pe care le-a încercat Ieremia în urma primirii acestor instrucţiuni, însă ne asigură că el a fost un om care şi-a găsit plăcerea în cuvântul lui Iehova (Ier. 15:16). Mai târziu, Ieremia a avut de suferit în timpul îngrozitorului asediu al Ierusalimului, care a durat 18 luni. Fără îndoială, el a înţeles atunci cât de înţeleaptă a fost decizia sa de a rămâne celibatar conform poruncii lui Iehova (Plâng. 4:4, 10).

Modalităţi de a-ţi îmbogăţi viaţa

Personajele biblice menţionate anterior au fost necăsătorite, dar s-au bucurat de sprijinul lui Iehova şi s-au dedicat serviciului divin. Şi astăzi, o activitate plină de sens ne poate îmbogăţi mult viaţa. Biblia a prezis că femeile care anunţă vestea bună vor deveni „o mare armată“ (Ps. 68:11). În rândurile acestei mulţimi sunt şi mii de surori necăsătorite. Întrucât serviciul lor sacru a dat rod, multe dintre  ele sunt binecuvântate cu fiice şi fii spirituali (Mar. 10:29, 30; 1 Tes. 2:7, 8).

Loli, o soră necăsătorită care face pionierat de 14 ani, spune: „Pionieratul este un mod de viaţă care îmi aduce multe satisfacţii. Am un program plin de activităţi, care mă ajută să nu mă simt singură. La sfârşitul fiecărei zile sunt mulţumită deoarece văd că prin lucrarea de predicare îi ajut realmente pe oameni. Simt o mare bucurie!“.

Multe surori care au învăţat o limbă străină şi-au extins serviciul predicându-le oamenilor care vorbesc limba respectivă. Iată ce spune Ana, menţionată anterior: „În oraşul meu locuiesc mii de străini“. Ea le depune mărturie vorbitorilor de limbă franceză. „Învăţarea unei limbi care mă ajută să comunic cu mulţi dintre ei mi-a deschis un nou domeniu de activitate, astfel că lucrarea de predicare a devenit pentru mine foarte interesantă.“

Întrucât a fi necăsătorit înseamnă deseori a avea mai puţine obligaţii familiale, unele surori au profitat de situaţia lor pentru a sluji unde este nevoie de mai mulţi vestitori. Iată ce spune Lidiana, o soră necăsătorită care are 35 de ani şi care a slujit în câteva ţări unde este nevoie de vestitori: „Sunt convinsă de un lucru: Cu cât te implici mai mult în serviciul pentru Iehova, cu atât este mai uşor să-ţi faci prieteni şi să te simţi iubit. Am legat prietenii strânse cu multe persoane care provin din diferite medii şi care au naţionalităţi diferite, iar aceşti prieteni îmi îmbogăţesc viaţa“.

Biblia vorbeşte despre un alt slujitor al lui Iehova, Filip evanghelizatorul. Acesta avea patru fiice necăsătorite care profeţeau (Fap. 21:8, 9). Ele trebuie să se fi dovedit la fel de zeloase în lucrare ca tatăl lor. Probabil că şi-au folosit darul de a profeţi în folosul creştinilor din Cezareea (1 Cor. 14:1, 3). Şi în zilele noastre, multe surori necăsătorite îi încurajează pe alţii prin prezenţa şi participarea cu regularitate la întrunirile creştine.

Pe de altă parte, Biblia o laudă pentru ospitalitate pe Lidia, o creştină din secolul I din Filipi (Fap. 16:14, 15, 40). După cât se pare, ea era necăsătorită sau văduvă. Întrucât era generoasă, ea a avut posibilitatea să se bucure de o asociere înviorătoare cu supraveghetori itineranţi ca Pavel, Sila şi Luca. Şi în prezent, persoanele care manifestă generozitate au parte de binecuvântări asemănătoare.

Satisfacerea nevoii de afecţiune

Pe lângă necesitatea de a efectua o activitate plină de sens care să ne umple viaţa, fiecare dintre noi simte nevoia de a primi iubire şi afecţiune. Dar cum pot persoanele necăsătorite să-şi satisfacă această necesitate? Cel care întotdeauna ne arată iubire, ne întăreşte şi ne ascultă este Iehova. Chiar şi regele David s-a simţit uneori „singur şi năpăstuit“, totuşi el ştia că putea apela întotdeauna la Iehova pentru sprijin (Ps. 25:16; 55:22). El a scris: „Dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi, Iehova însuşi m-ar primi“ (Ps. 27:10). Dumnezeu îşi invită slujitorii să se apropie de el şi să-i devină prieteni (Ps. 25:14; Iac. 2:23; 4:8).

Mai mult, în cadrul familiei noastre mondiale putem găsi mame, taţi, surori şi fraţi spirituali a căror iubire ne va îmbogăţi viaţa (Mat. 19:29; 1 Pet. 2:17). Multe surori celibatare imită cu bucurie exemplul Dorcăi, care ‘era bogată în fapte bune şi în daruri de îndurare’ (Fap. 9:36, 39). Loli, menţionată anterior, spune:  „În fiecare congregaţie în care am slujit, am căutat prietene adevărate care m-au sprijinit cu iubire când am fost descurajată. Pentru a întări aceste prietenii mă străduiesc să arăt şi eu iubire şi interes. Până acum am slujit în opt congregaţii şi întotdeauna am găsit prietene adevărate. Multe dintre ele nu sunt surori de vârsta mea; unele sunt în vârstă, iar altele sunt adolescente“. În fiecare congregaţie sunt persoane care au nevoie de afecţiune şi de companie. Dacă manifestăm un interes sincer faţă de ele, putem să le ajutăm foarte mult şi ne putem satisface propria dorinţă de a iubi şi de a primi iubire (Luca 6:38).

Dumnezeu nu va uita

Biblia arată că, având în vedere timpurile critice în care trăim, toţi slujitorii lui Iehova trebuie să facă sacrificii într-un fel sau altul (1 Cor. 7:29–31). Multe persoane rămân celibatare deoarece sunt hotărâte să respecte porunca divină de a se căsători „numai în Domnul“. Cu siguranţă, li se cuvine un respect deosebit (Mat. 19:12). Deşi fac acest sacrificiu demn de laudă, ele pot fi cu adevărat fericite.

Iată ce scrie Lidiana în acest sens: „Bucuria mea depinde de prietenia cu Iehova şi de felul în care îi slujesc lui. Cunosc persoane căsătorite care sunt fericite şi altele care nu sunt fericite. Am înţeles deci că fericirea nu depinde nicidecum de perspectiva de a mă căsători“. Aşa cum Isus a arătat clar, fericirea depinde în primul rând de faptul de a da şi de a sluji, ceva ce stă în puterea tuturor creştinilor (Ioan 13:14–17; Fap. 20:35).

Fără îndoială, principalul nostru motiv de bucurie este acela de a şti că Iehova ne va binecuvânta pentru orice sacrificiu pe care îl facem ca să înfăptuim voinţa sa. În paginile Bibliei găsim următoarea asigurare: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele său“ (Evr. 6:10).

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 25]

„Mă bucur de ceea ce am şi nu visez la ceea ce nu am.“ (Carmen)

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Loli şi Lidiana slujesc cu bucurie unde este nevoie de mai mulţi vestitori

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Dumnezeu îşi invită slujitorii să se apropie de el