Să delegăm sarcini: De ce şi cum

IEHOVA a delegat sarcini cu mult înainte de crearea Pământului. De pildă, după ce l-a adus în existenţă pe Fiul său unic-născut, El l-a folosit ca „meşter iscusit“ la făurirea Universului (Prov. 8:22, 23, 30; Ioan 1:3). Apoi, când a creat primul cuplu uman, Iehova le-a spus ‘să umple pământul şi să-l supună’ (Gen. 1:28). După aceea, Creatorul le-a dat sarcina de a transforma pământul într-un paradis edenic. Este deci evident că încă de la începuturi în organizaţia lui Iehova s-au delegat sarcini.

Dar ce înseamnă a delega? De ce trebuie bătrânii creştini să înveţe să le delege sarcini altor membri ai congregaţiei? Şi cum pot face ei acest lucru?

Ce înseamnă a delega

„A delega“ înseamnă „a transmite cuiva dreptul de a acţiona ca reprezentant al unei persoane; a însărcina cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări“ (Micul dicţionar academic). Cu alte cuvinte, când se deleagă o sarcină, mai multe persoane vor colabora la realizarea unui obiectiv. Iar aceasta înseamnă că şi altora le va fi dată o măsură de autoritate.

 Fraţii care primesc unele îndatoriri în congregaţia creştină trebuie să se achite de ele. În plus, trebuie să prezinte progresele pe care le fac şi, de obicei, să se consulte cu cel ce le-a delegat sarcina respectivă. Însă principalul responsabil de acea muncă este bărbatul numit care le-a încredinţat-o. Acesta va urmări progresele înregistrate şi va da sfaturile necesare. Unii totuşi s-ar putea întreba: „De ce să delegi pe cineva să facă o muncă, dacă o poţi face chiar tu?“.

De ce să delegăm?

Să ne gândim spre exemplu la Iehova. El l-a creat pe Fiul său unic-născut şi l-a invitat să participe alături de el la terminarea lucrării de creaţie. Într-adevăr, „prin el au fost create toate celelalte lucruri din ceruri şi de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute“ (Col. 1:16). Creatorul ar fi putut face singur totul; dar a dorit ca şi Fiul său să simtă bucuria pe care o aduce realizarea unei lucrări (Prov. 8:31). Astfel, Fiul şi-a putut adânci cunoştinţa despre calităţile lui Dumnezeu. Într-un anumit sens, Tatăl s-a folosit de această ocazie ca să-şi instruiască Fiul.

Când a venit pe pământ, Isus Cristos a imitat modelul lăsat de Tatăl său: le-a delegat altora responsabilităţi. Şi-a instruit treptat discipolii. I-a trimis pe cei 12 apostoli, iar apoi alţi 70 de discipoli înaintea sa în lucrarea de predicare (Luca 9:1–6; 10:1–7). Astfel, când a ajuns în locurile respective, ei puseseră deja o bună temelie pe care Isus putea acum clădi. Înainte de a se ridica la cer, le-a încredinţat discipolilor pe care îi instruise responsabilităţi mai mari, inclusiv lucrarea de predicare mondială (Mat. 24:45–47; Fap. 1:8).

Delegarea şi instruirea altora au devenit semne distinctive ale congregaţiei creştine. Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „Aceste lucruri să le încredinţezi unor oameni fideli, care, la rândul lor, vor fi calificaţi să-i înveţe pe alţii“ (2 Tim. 2:2). Prin urmare, fraţii cu experienţă trebuie să-i instruiască pe cei care îi vor învăţa la rândul lor pe alţii.

Delegându-le altor fraţi o parte din sarcina de care trebuie să se achite, un bătrân creştin le poate da şi lor bucuria de a preda şi a păstori. Conştienţi fiind că omul are capacităţi limitate, bătrânii au chiar mai multe motive să le ceară altora ajutorul la îndeplinirea responsabilităţilor din congregaţie. Biblia spune: „Înţelepciunea este cu cei modeşti“ (Prov. 11:2). A fi modest înseamnă printre altele a-ţi recunoaşte propriile limite. Dacă încerci să faci totul singur, te-ai putea istovi şi nu-i vei mai acorda familiei timpul de care are atâta nevoie. Este deci o dovadă de înţelepciune să le încredinţezi altora responsabilităţi. Să ne gândim de pildă la coordonatorul corpului de bătrâni. El le-ar putea încredinţa altor bătrâni sarcina de a face revizia contabilă. Verificând formularele, şi aceştia se pot familiariza cu situaţia financiară a congregaţiei.

Cei cărora li se deleagă o responsabilitate pot prinde experienţă, iar cel ce deleagă poate remarca aptitudinile fraţilor cărora le-a încredinţat sarcina respectivă. Astfel, când stabilesc ce responsabilităţi sunt potrivite pentru unii fraţi, bătrânii ‘îi încearcă mai întâi ca să vadă dacă sunt corespunzători’ pentru privilegiul de slujitori auxiliari (1 Tim. 3:10).

De asemenea, când deleagă o responsabilitate, bătrânii îşi demonstrează încrederea în ceilalţi. Pavel l-a instruit pe Timotei în timp ce  a colaborat cu el în misionariat, iar între ei s-a creat o legătură puternică. Apostolul l-a numit „un adevărat fiu în credinţă“ (1 Tim. 1:2). Tot la fel, între Iehova şi Isus s-a dezvoltat o relaţie foarte strânsă când au colaborat la făurirea tuturor lucrurilor. Încredinţându-le sarcini altora, bătrânii pot cultiva o prietenie autentică cu ei.

De ce ezită unii să delege

Deşi ştiu că este util să delege responsabilităţi, unor bătrâni nu le este uşor să facă acest lucru. Cred poate că astfel nu mai au aceeaşi autoritate. Sau consideră că ei trebuie să fie întotdeauna la cârmă. Dar să nu uităm că, înainte de a urca la cer, Isus le-a dat discipolilor o însărcinare foarte grea, ştiind că ei vor înfăptui lucrări mai mari decât el (Mat. 28:19, 20; Ioan 14:12).

Unii bătrâni poate le-au încredinţat altora sarcini, dar nu au văzut rezultate prea bune. Gândesc probabil că ei pot face mai bine şi mai rapid o anumită muncă. Să reflectăm însă la exemplul lui Pavel. El ştia cât de important era să le delege responsabilităţi celorlalţi, dar era şi conştient că aceştia nu aveau să se ridice mereu la înălţimea aşteptărilor sale. În prima călătorie de misionar, Pavel l-a instruit pe tânărul său însoţitor, Marcu. Apostolul a fost foarte dezamăgit când Marcu şi-a părăsit repartiţia şi s-a întors acasă (Fap. 13:13; 15:37, 38). Dar asta nu l-a împiedicat să instruiască alţi fraţi. După cum am menţionat deja, Pavel l-a invitat pe tânărul Timotei să-l însoţească în misionariat. Şi, când Timotei a fost pregătit să primească responsabilităţi mai mari, Pavel l-a lăsat în Efes, dându-i autoritatea de a face numiri de supraveghetori şi slujitori auxiliari (1 Tim. 1:3; 3:1–10, 12, 13; 5:22).

În mod asemănător, bătrânii de azi nu trebuie să renunţe să-i instruiască pe fraţi din cauză că unul nu reacţionează bine. Este înţelept şi important să înveţe să aibă încredere în alţii şi să-i instruiască. Dar de ce factori trebuie să ţină cont bătrânii când deleagă responsabilităţi?

Cum să delegăm

Dacă doriţi să-i încredinţaţi o sarcină unui frate, gândiţi-vă la aptitudinile lui spirituale. Când în Ierusalim a fost nevoie de câţiva fraţi ca să distribuie zilnic hrana, apostolii au ales „şapte bărbaţi cu o bună mărturie, plini de spirit şi de înţelepciune“ (Fap. 6:3). Dacă îi încredinţaţi o responsabilitate cuiva care nu e de încredere, el ar putea pur şi simplu să nu se achite de ea. Prin urmare, începeţi cu lucruri mici. După ce le face bine, îi puteţi da sarcini mai mari.

Dar trebuie să mai luaţi în calcul câţiva factori. Personalităţile şi aptitudinile diferă. Unii au mai multă experienţă, alţii mai puţină. Un frate cu un spirit prietenos, plăcut, poate sluji ca om de ordine, iar altul ordonat şi meticulos, ca asistent al secretarului congregaţiei. O soră cu simţ artistic ar putea face aranjamentul floral pentru Comemorare.

Când le încredinţaţi altora responsabilităţi, spuneţi-le clar ce se aşteaptă de la ei. Înainte ca Ioan Botezătorul să trimită mesageri la Isus, el le-a spus ce şi, mai exact, cum trebuiau să-l întrebe pe acesta (Luca 7:18–20). În schimb, când Isus le-a cerut discipolilor să strângă ce  mai rămăsese din mâncarea dată în mod miraculos oamenilor, i-a lăsat pe ei să decidă cum să facă asta (Ioan 6:12, 13). Multe lucruri depind de natura însărcinării primite şi de aptitudinile celui ce oferă ajutor. Atât cel ce deleagă o responsabilitate, cât şi cel ce o primeşte trebuie să ştie ce anume se va realiza în final. În plus, fratele delegat trebuie să ştie cât de des să-l informeze pe cel ce l-a delegat să facă o lucrare. Ei vor stabili şi câtă libertate va avea cel care o va realiza. Dacă munca trebuie făcută până la o anumită dată, fratele se va simţi mai motivat să o ducă la bun sfârşit când data este stabilită de comun acord, nu impusă.

Cel căruia i s-a dat o responsabilitate trebuie să dispună de tot ce are nevoie: bani, unelte şi ajutor. De folos este ca şi alţii să ştie despre această măsură. De pildă, Isus i-a dat lui Petru „cheile regatului cerurilor“ în prezenţa altor discipoli (Mat. 16:13–19). În mod asemănător, este bine ca uneori congregaţia să ştie cine are o anumită responsabilitate.

Dar trebuie să fiţi şi atenţi. Dacă veţi încerca să-i tot controlaţi pe cei cărora le-aţi încredinţat o sarcină, le-aţi putea transmite mesajul: „De fapt, n-am încredere în tine“. E limpede că uneori lucrurile nu vor merge aşa cum vă aşteptaţi. Totuşi, dacă fratele căruia i s-a dat o însărcinare are o oarecare libertate de mişcare, el va dobândi probabil încredere în sine şi experienţă. Fireşte, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să vă interesaţi de felul în care se ocupă de sarcina primită. Deşi l-a implicat şi pe Fiul său în procesul de creaţie, Iehova a participat în continuare la el. Dumnezeu i-a spus Meşterului său Iscusit: „Să facem om după chipul [nostru]“ (Gen. 1:26). Aşadar, prin cuvânt şi faptă, susţineţi lucrarea desfăşurată şi lăudaţi-l pe cel care o înfăptuieşte. O mică analiză a ceea ce s-a realizat îl poate ajuta. Nu ezitaţi să daţi alte sfaturi şi ajutor dacă munca nu este făcută corespunzător. Nu uitaţi: principala responsabilitate vă revine vouă, celor ce aţi delegat (Luca 12:48).

Mulţi fraţi au tras foloase când bătrânii le-au încredinţat responsabilităţi în congregaţie interesându-se realmente cum s-au achitat de ele. Într-adevăr, toţi bătrânii trebuie să înţeleagă de ce şi cum să delege sarcini, imitându-l astfel pe Iehova.

[Chenarul de la pagina 29]

CÂND DELEGI

• le dai şi altora posibilitatea de a simţi bucuria înfăptuirii unei lucrări

• poţi realiza mai multe

• dai dovadă de înţelepciune şi modestie

• îi instruieşti pe alţii

• dovedeşti că ai încredere în alţii

[Chenarul de la pagina 30]

CUM SĂ DELEGI

• Alege oameni potriviţi pentru o anumită sarcină

• Explică foarte bine ce au de făcut; comunică

• Spune clar la ce te aştepţi

• Pune la dispoziţie tot ce este necesar

• Urmăreşte cum progresează lucrarea şi exprimă-ţi încrederea în cel care o face

• Fii dispus să-ţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce s-a realizat

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

A delega înseamnă, printre altele, a încredinţa cuiva o sarcină şi a urmări progresul lucrării