Viaţa veşnică pe pământ, o speranţă redescoperită

„Daniel, ţine ascunse aceste cuvinte . . . până la timpul sfârşitului. Mulţi vor umbla încoace şi încolo şi adevărata cunoştinţă va creşte.“ (DAN. 12:4)

1, 2. Ce întrebări vor fi analizate în acest articol?

MILIOANE de oameni speră să trăiască veşnic pe pământ deoarece au înţeles că Biblia promite acest lucru (Rev. 7:9, 17). La începutul istoriei umane, Dumnezeu a dezvăluit că l-a creat pe om ca să trăiască pentru totdeauna, nu doar câţiva ani şi apoi să moară (Gen. 1:26–28).

² Poporul Israel spera să redobândească, la un moment dat, perfecţiunea pierdută de Adam. Scripturile greceşti creştine arată ce mijloc va folosi Dumnezeu pentru ca oamenii să poată trăi veşnic în paradis pe pământ. Aşadar, de ce a trebuit să fie redescoperită această speranţă? Cum a fost ea revelată şi apoi împărtăşită la milioane de oameni?

O speranţă care a fost ascunsă

3. De ce nu este surprinzător că speranţa vieţii veşnice pe pământ a fost ascunsă?

³ Isus a prezis că învăţăturile sale aveau să fie denaturate de profeţi falşi şi că majoritatea oamenilor aveau să fie induşi în eroare (Mat. 24:11). Apostolul Petru i-a avertizat pe creştini că ‘în mijlocul lor vor fi învăţători falşi’ (2 Pet. 2:1). De asemenea, apostolul Pavel a vorbit despre „un timp când [oamenii] nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, potrivit dorinţelor lor, îşi vor strânge învăţători care să le gâdile urechile“ (2 Tim. 4:3, 4). Satan îi induce în eroare pe oameni şi se foloseşte de creştinătatea apostată ca să ascundă minunatul adevăr despre scopul lui Dumnezeu privitor la om şi pământ. (Citeşte 2 Corinteni 4:3, 4.)

4. Ce speranţă resping conducătorii creştinătăţii?

⁴ Scripturile arată că Regatul lui Dumnezeu este un guvern ceresc care „va zdrobi şi va pune capăt“ tuturor guvernelor omeneşti (Dan. 2:44). În timpul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos, Satan va fi închis în abis, morţii vor fi înviaţi, iar omenirea va fi restabilită la starea de perfecţiune (Rev. 20:1–3, 6, 12; 21:1–4). Însă conducătorii apostaţi ai creştinătăţii predau alte învăţături. De exemplu, Origene din Alexandria (secolul al III-lea), unul dintre Părinţii Bisericii, i-a condamnat pe cei care credeau că Mileniul va aduce binecuvântări pe pământ. Potrivit unei enciclopedii, teologul catolic Augustin din Hipona (354–430 e.n.) „a ţinut cu tărie la convingerea că nu va exista niciun Mileniu“ (The Catholic Encyclopedia). *

5, 6. De ce Origene şi Augustin nu credeau în Domnia de O Mie de Ani?

⁵ De ce Origene şi Augustin nu credeau în Domnia de O Mie de Ani? Origene a preluat din tradiţia greacă ideea nemuririi sufletului. Profund influenţat de ideile lui Platon despre suflet, Origene „a adăugat doctrinei creştine întreaga dramă cosmică a sufletului, pe care a preluat-o de la Platon“, a remarcat teologul Werner Jaeger. Prin urmare, Origene a transferat, ca să spunem aşa, binecuvântările  Domniei de O Mie de Ani din domeniul pământesc în cel spiritual.

⁶ Augustin s-a convertit la „creştinism“ când avea 33 de ani. El fusese înainte neoplatonician, adică adept al unei versiuni a filozofiei lui Platon, dezvoltată de Plotin în secolul al III-lea. Gândirea lui Augustin a rămas neoplatonică şi după convertire. O enciclopedie afirmă: „Mintea [lui Augustin] a fost creuzetul în care religia Noului Testament a fuzionat în mod deplin cu tradiţia platonică a filozofiei greceşti“ (The New Encyclopædia Britannica). Potrivit unei lucrări, Augustin a afirmat că descrierea Domniei de O Mie de Ani din Revelaţia capitolul 20 este o simplă „explicaţie alegorică“ (The Catholic Encyclopedia). În aceeaşi lucrare se spune: „Această explicaţie . . . a fost ulterior adoptată de teologii din Occident, iar milenarismul în forma sa originară n-a mai avut susţinători“.

7. Ce credinţă falsă a subminat speranţa vieţii veşnice pe pământ? Explicaţi.

⁷ Speranţa vieţii veşnice pe pământ a fost subminată de o idee care a predominat în Babilonul antic şi care s-a răspândit în întreaga lume: ideea că omul are un suflet nemuritor ce locuieşte temporar într-un corp fizic. Când creştinătatea a adoptat această doctrină, teologii au răstălmăcit Scripturile pentru a da impresia că versetele care vorbesc despre speranţa cerească sugerează că toţi oamenii buni merg la cer. Potrivit acestei opinii, viaţa unui om pe pământ este doar temporară, un test prin care se stabileşte dacă este demn să trăiască în cer. Ceva asemănător s-a întâmplat şi cu speranţa iudeilor referitoare la viaţa veşnică pe pământ. Pe măsură ce iudeii au adoptat ideea nemuririi sufletului, speranţa lor iniţială de a trăi veşnic pe pământ s-a stins. Însă Biblia îl descrie pe om într-un mod cu totul diferit. Omul este o creatură fizică, nu un spirit. Iehova i-a spus lui Adam: „Ţărână eşti“! (Gen. 3:19) Locuinţa eternă a omenirii este pământul, nu cerul. (Citeşte Psalmul 104:5; 115:16.)

Adevărul străluceşte în întuneric

8. Ce au spus unii erudiţi din secolul al XVII-lea despre speranţa vieţii veşnice pe pământ?

⁸ Deşi majoritatea religiilor care se declară creştine nu includ printre învăţăturile lor speranţa vieţii veşnice pe pământ, Satan nu a reuşit întotdeauna să ascundă adevărul. De-a lungul timpului, câţiva cititori atenţi ai Bibliei au văzut străfulgerări de lumină spirituală. Ei au înţeles unele aspecte referitoare la modul în care Dumnezeu va restabili omenirea la perfecţiune (Ps. 97:11; Mat. 7:13, 14; 13:37–39). În secolul al XVII-lea, Biblia a fost tradusă şi tipărită pe scară largă, fiind astfel accesibilă maselor. În 1651, un erudit a scris că, aşa cum prin Adam oamenii „au pierdut Paradisul şi viaţa veşnică pe pământ“, tot aşa, prin Cristos, „oamenii vor putea trăi pe pământ; altfel, comparaţia n-ar fi potrivită“. (Citeşte 1 Corinteni 15:21, 22.) De asemenea, în poemele Paradisul pierdut şi Paradisul  regăsit, renumitul poet englez John Milton (1608–1674) a descris răsplata pe care cei fideli o vor primi într-un paradis pământesc. Deşi Milton a dedicat o mare parte din viaţă studierii Bibliei, el a recunoscut că adevărul biblic nu va fi pe deplin înţeles decât după venirea lui Cristos.

9, 10. a) Ce a scris Newton despre speranţa omenirii? b) De ce Newton considera că prezenţa lui Cristos urma să aibă loc într-un viitor îndepărtat?

⁹ Bine-cunoscutul matematician Sir Isaac Newton (1642–1727) a manifestat un viu interes faţă de Biblie. El a înţeles că cei sfinţi vor fi înviaţi la viaţă cerească şi vor domni în mod invizibil cu Cristos (Rev. 5:9, 10). Cu privire la supuşii Regatului, el a scris: „După ziua de judecată, pământul va continua să fie locuit de oameni. Dar nu doar pentru o mie de ani, ci pentru totdeauna“.

¹⁰ Newton considera că prezenţa lui Cristos urma să aibă loc secole mai târziu. „Un motiv pentru care Newton vedea Regatul lui Dumnezeu atât de departe în viitor este pesimismul cauzat de apostazia trinitariană profund înrădăcinată din jurul său“, a spus istoricul Stephen Snobelen. Vestea bună era încă ascunsă, iar Newton nu vedea niciun grup de creştini care să o predice. El a scris: „Aceste profeţii ale lui Daniel şi Ioan [ultima fiind consemnată în cartea Revelaţia] nu vor fi înţelese înainte de timpul sfârşitului“. Newton a explicat: „«Apoi», spune Daniel, «mulţi vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa va creşte». Evanghelia trebuie predicată în toate naţiunile înainte de necazul cel mare şi de sfârşitul lumii. Mulţimea cu ramuri de palmier în mâini, care provine din toate naţiunile şi care iese din acest mare necaz, poate deveni o mulţime imposibil de numărat doar în urma predicării Evangheliei înainte de acest eveniment“ (Dan. 12:4; Mat. 24:14; Rev. 7:9, 10).

11. De ce în zilele lui Milton şi ale lui Newton speranţa vieţii veşnice pe pământ a rămas ascunsă pentru majoritatea oamenilor?

¹¹ În zilele lui Milton şi Newton, faptul de a exprima idei contrare doctrinei oficiale a Bisericii era un lucru foarte periculos. Prin urmare, multe dintre cercetările lor biblice au fost publicate doar post-mortem. Reforma din secolul al XVI-lea nu a reuşit să reformeze, ca să spunem aşa, doctrina nemuririi sufletului. Principalele biserici protestante au continuat să predea ideea lui Augustin, potrivit căreia Domnia de O Mie de Ani era de domeniul trecutului. Dar a crescut cunoştinţa în timpul sfârşitului?

„Adevărata cunoştinţă va creşte“

12. Când avea să crească adevărata cunoştinţă?

¹² Cu privire la „timpul sfârşitului“, Daniel a prezis o mare creştere spirituală. (Citeşte Daniel 12:3, 4, 9, 10.) Mai târziu, Isus a spus: „În acel timp, cei drepţi vor străluci ca soarele“ (Mat. 13:43). Cum a crescut adevărata cunoştinţă în timpul sfârşitului? Să analizăm câteva evenimente care au avut loc în deceniile dinaintea anului 1914, anul când a început timpul sfârşitului.

13. Ce a scris Russell după ce a analizat subiectul restabilirii la perfecţiune?

¹³ La sfârşitul secolului al XIX-lea, un grup de persoane sincere încercau să înţeleagă „modelul cuvintelor sănătoase“ (2 Tim. 1:13). Printre aceste persoane a fost şi Charles Taze Russell. În 1870, el şi alţi căutători ai adevărului au format un grup de studiere a Bibliei. În 1872, ei au analizat subiectul restabilirii la perfecţiune a omenirii. Ulterior, Russell a scris: „Până atunci nu am văzut distincţia clară între recompensa bisericii . . . şi recompensa celorlalţi oameni fideli“. Recompensa acestora din urmă va fi „redobândirea perfecţiunii umane de care se bucura cândva Adam, strămoşul lor“. Russell a recunoscut că fusese ajutat de alţii în studierea Bibliei. Cine erau aceştia?

14. a) Cum a înţeles Henry Dunn Faptele 3:21? b) Potrivit înţelegerii lui Dunn, cine va trăi veşnic pe pământ?

 ¹⁴ Un alt cercetător al Bibliei a fost Henry Dunn. El a scris cu privire la „timpurile de restabilire a tuturor lucrurilor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor săi profeţi din vechime“ (Fap. 3:21). Henry Dunn a înţeles că restabilirea includea redobândirea perfecţiunii pe pământ în timpul Domniei de O Mie de Ani. De asemenea, el a explicat că milioane de oameni vor fi înviaţi şi vor fi învăţaţi adevărul. Apoi, dacă vor manifesta credinţă în Cristos, vor trăi veşnic pe pământ.

15. Ce a înţeles George Storrs cu privire la înviere?

¹⁵ Un alt cercetător al Bibliei a fost George Storrs, editor al revistei Bible Examiner, care apărea la Brooklyn (New York). În 1870, Storrs a ajuns la concluzia că cei nedrepţi vor fi înviaţi şi li se va oferi posibilitatea să trăiască veşnic. De asemenea, el a înţeles din Scripturi că un om înviat care respinge această perspectivă „va sfârşi în moarte, chiar dacă «păcătosul va avea o sută de ani»“ (Is. 65:20).

16. Prin ce se deosebeau Studenţii în Biblie de creştinătate?

¹⁶ Russell a înţeles din Biblie că sosise timpul să răspândească vestea bună. Prin urmare, în 1879 a început să publice revista Turnul de veghere al Sionului şi Mesagerul prezenţei lui Cristos, intitulată în prezent Turnul de veghe anunţă Regatul lui Iehova. La început, puţini oameni înţelegeau adevărul despre speranţa vieţii veşnice. Dar în scurt timp, mai multe grupuri de Studenţi în Biblie din diferite ţări primeau şi studiau Turnul de veghe. Convingerea că milioane de oameni vor trăi veşnic pe pământ şi doar puţini vor merge la cer îi deosebea pe Studenţii în Biblie de creştinătate.

17. Cum a devenit abundentă adevărata cunoştinţă?

¹⁷ Prezisul ‘timp al sfârşitului’ a început în 1914. Adevărata cunoştinţă referitoare la speranţa dată omenirii a devenit abundentă! (Dan. 12:4) În 1913, predicile lui Russell se  tipăreau deja în 2 000 de ziare şi erau citite de 15 000 000 de persoane. Până la sfârşitul anului 1914, peste 9 000 000 de persoane de pe trei continente vizionaseră „Foto-Drama Creaţiunii“, un program alcătuit din imagini filmate şi diapozitive, în care se arăta ce este Domnia de O Mie de Ani a lui Cristos. Din 1918 până în 1925, cuvântarea „Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată“ a fost prezentată în peste 30 de limbi. În această cuvântare era explicată speranţa vieţii veşnice pe pământ. În 1934, Martorii lui Iehova au înţeles că oamenii care sperau să trăiască pentru totdeauna pe pământ trebuiau să fie botezaţi. Această înţelegere le-a reînnoit zelul pentru predicarea veştii bune despre Regat. În prezent, milioane de oameni îi sunt recunoscători lui Iehova pentru perspectiva de a trăi veşnic pe pământ.

‘Libertate glorioasă’

18, 19. Cum este descrisă în Isaia 65:21–25 viaţa de care se va bucura poporul lui Dumnezeu?

¹⁸ Profetul Isaia a fost inspirat să descrie viaţa de care se va bucura pe pământ poporul lui Dumnezeu. (Citeşte Isaia 65:21–25.) Unii copaci care existau acum 2 700 de ani, când Isaia şi-a consemnat profeţia, există şi azi. Vă puteţi imagina trăind atât de mult, fără să vă pierdeţi vigoarea şi fără să vă îmbolnăviţi?

¹⁹ În prezent, viaţa nu este decât un drum scurt între leagăn şi mormânt. Însă, în paradis, oamenii se vor bucura la nesfârşit de o viaţă minunată ce le va oferi ocazii nenumărate de a construi, de a planta şi de a învăţa. Prieteniile pe care le vor lega atunci se vor întări la infinit. Da, ‘copiii lui Dumnezeu’ se vor bucura de ‘libertate glorioasă’! (Rom. 8:21)

[Notă de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• Cum a fost ascunsă speranţa vieţii veşnice pe pământ?

• Ce au înţeles în secolul al XVII-lea unii cititori ai Bibliei?

• Cum s-a înţeles mai bine speranţa vieţii veşnice pe măsură ce se apropia anul 1914?

• Cum a devenit abundentă cunoştinţa despre speranţa vieţii veşnice?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 13]

Poetul John Milton (stânga) şi matematicianul Isaac Newton (dreapta) cunoşteau speranţa vieţii veşnice pe pământ

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Primii Studenţi în Biblie au înţeles din Scripturi că era timpul să facă de cunoscut în lumea întreagă speranţa vieţii veşnice