Am găsit un sens în viaţă

Relatare de Gaspar Martínez

Vă voi spune povestea unui băiat sărac de la ţară, care a plecat la oraş cu gând să facă avere. A devenit într-adevăr bogat, dar altfel decât şi-a închipuit. Acel băiat eram chiar eu.

AM CRESCUT într-un sat din Rioja, un ţinut arid din nordul Spaniei. La vârsta de zece ani a trebuit să abandonez şcoala. Aveam trei fraţi şi trei surori. Noi, copiii, ieşeam cu oile la păscut şi îi ajutam pe părinţi la muncile câmpului.

Din cauza sărăciei am ajuns să credem că lucrurile materiale contează cel mai mult în viaţă. Îi invidiam pe oamenii înstăriţi. Odată, episcopul a spus că în satul nostru sunt cei mai credincioşi oameni din toată dioceza lui. Dar nici nu-şi închipuia că, în timp, mulţi aveau să abandoneze religia catolică.

Caut ceva mai bun

M-am căsătorit cu Mercedes, o fată din sat. După puţin timp ni s-a născut un băieţel. În 1957 ne-am mutat în Logroño, un oraş din apropiere. În cele din urmă, toată familia s-a mutat aici. Mi-am dat seama că, fiind muncitor necalificat, aveam puţine şanse să găsesc un loc de muncă bine plătit ca să-mi întreţin familia. Mă întrebam unde puteam găsi îndrumare. Am intrat într-o bibliotecă şi am început să caut ceva, fără să ştiu însă ce.

Mai târziu am ascultat la radio o emisiune în care se oferea un curs biblic prin corespondenţă. M-am înscris şi eu, iar după terminarea cursului, câţiva evanghelişti au luat legătura cu mine. Am fost de câteva ori la biserica lor, dar am văzut acolo rivalitatea dintre unii membri proeminenţi. De aceea n-am mai mers la întrunirile lor. Eram convins că toate religiile sunt la fel.

Zăresc lumina adevărului

În 1964 am fost vizitaţi de un tânăr pe nume Eugenio. Era unul dintre Martorii lui Iehova, o religie despre care nu mai auzisem până atunci. Am fost mai mult decât încântat să vorbesc cu el despre Biblie. Credeam că am multe cunoştinţe biblice. Am menţionat şi eu câteva texte biblice, pe care le învăţasem la cursul prin corespondenţă. Am încercat să apăr anumite doctrine protestante, deşi în realitate nu credeam în ele.

 După două discuţii lungi a trebuit să recunosc că Eugenio mânuia Biblia cu iscusinţă. M-a uimit modul în care căuta versetele şi le explica, deşi avea mai puţină carte decât mine. Eugenio mi-a arătat din Biblie că trăim în zilele din urmă ale acestui sistem şi că Regatul lui Dumnezeu va transforma pământul într-un paradis. Toate acestea mi-au stârnit interesul (Ps. 37:11, 29; Is. 9:6, 7; Mat. 6:9, 10).

Am acceptat bucuros un studiu biblic şi am învăţat foarte multe lucruri noi, care mi-au atins inima. Un nou orizont se deschidea înaintea mea. Simţeam că am găsit ceea ce căutasem; aveam acum un sens în viaţă. Nu mai eram preocupat să obţin o poziţie socială mai bună, iar problemele legate de muncă au trecut pe un loc secundar. Dacă boala şi chiar moartea urmau să fie învinse, cu atât mai mult toate celelalte probleme urmau să fie rezolvate! (Is. 33:24; 35:5, 6; Rev. 21:4)

Plin de entuziasm, le-am vorbit rudelor mele despre ce învăţam. Le-am explicat promisiunea lui Dumnezeu de a transforma pământul într-un paradis, în care cei loiali vor trăi pentru totdeauna.

Soţia mea şi multe rude acceptă adevărul

La scurt timp, eu şi alte 12 rude ale mele am început să ne întâlnim în fiecare duminică după-amiază acasă la un unchi. Discutam două, trei ore despre promisiunile Bibliei. Văzând un interes atât de mare faţă de lucrurile spirituale, Eugenio s-a hotărât să studieze cu fiecare familie.

Mai aveam şi alte rude în Durango, un orăşel aflat la o distanţă de 120 de kilometri, unde nu erau Martori. Prin urmare, după trei luni mi-am luat câteva zile libere ca să le vizitez şi să le vorbesc despre credinţa mea. M-am întâlnit în fiecare seară cu aproximativ zece rude şi le-am depus mărturie până la primele ore ale dimineţii. Toţi au fost încântaţi de cele auzite. Înainte de plecare, le-am lăsat literatură şi câteva Biblii. Am continuat să ţin legătura cu ei.

Când Martorii au sosit în acel orăşel, unde nu mai predicase nimeni până atunci, au găsit 18 persoane nerăbdătoare să studieze Biblia. Fraţii au început un studiu biblic cu fiecare familie.

Deşi accepta învăţăturile Bibliei, soţia mea nu a devenit imediat Martoră, din cauza fricii de oameni. Întrucât, pe atunci, lucrarea Martorilor lui Iehova era interzisă în Spania, ea se temea că cei doi copii ai noştri vor fi exmatriculaţi, iar prietenii şi rudele ne vor evita. Dar, când a văzut că toată familia acceptă adevărul, a vrut şi ea să studieze.

Pe parcursul a doi ani, 40 de rude au devenit Martore şi s-au botezat ca simbol al dedicării lor lui Iehova. Astfel au ajuns să aibă aceleaşi obiective în viaţă ca mine. Am simţit că am câştigat ceva cu adevărat valoros. Într-adevăr, am ajuns bogat, dar din punct de vedere spiritual!

Viaţa mi se îmbogăţeşte pe măsură ce înaintez în vârstă

În următorii 20 de ani m-am concentrat asupra creşterii celor doi fii ai noştri. De asemenea, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să sprijin congregaţia locală. Când eu şi soţia mea ne-am mutat în Logroño, nu erau decât 20 de Martori, deşi oraşul avea 100 000 de locuitori. Nu după mult timp am primit multe responsabilităţi în congregaţie.

La 56 de ani am rămas şomer, deoarece fabrica la care lucram s-a închis pe neaşteptate. Am profitat de această ocazie şi am început pionieratul regular, lucru pe care mi-l dorisem dintotdeauna. Pensia pe care o primeam era mică şi nu ne-a fost uşor să ne descurcăm pe plan material. De aceea,  Mercedes a trebuit să lucreze cu jumătate de normă. Însă niciodată nu ne-au lipsit cele necesare. Sunt încă pionier, iar soţia mea, care iubeşte mult lucrarea de predicare, reuşeşte uneori să facă pionierat auxiliar.

Cu câţiva ani în urmă, Mercedes îi ducea cu regularitate revistele noastre unei tinere pe nume Merche, care în copilărie studiase Biblia. Ea citea literatura noastră cu mult interes şi aprecia adevărul. În cele din urmă, această tânără a acceptat un studiu biblic şi a făcut progrese. Însă căsnicia ei era pe punctul de a se destrăma pentru că soţul ei, Vicente, era alcoolic, nu avea un loc de muncă stabil şi, prin urmare, nu-şi întreţinea familia.

La sugestia soţiei mele, Merche i-a propus lui Vicente să stea de vorbă cu mine. El a acceptat, iar după ce l-am vizitat de câteva ori a început un studiu biblic. Cu timpul a făcut schimbări. S-a abţinut de la băutură, mai întâi câteva zile, apoi o săptămână, iar în cele din urmă a renunţat de tot. Chiar şi înfăţişarea i s-a schimbat remarcabil, iar familia a devenit mai unită. Nu după mult timp, el şi soţia lui s-au botezat. Acum, împreună cu fiica lor, ajută congregaţia din Insulele Canare.

Privesc în urmă la o viaţă plină de sens

Deşi unele rude care au venit la adevăr nu mai sunt în viaţă, familia noastră a continuat să crească, iar Dumnezeu ne-a binecuvântat din abundenţă (Prov. 10:22). Cât de plăcut este să vezi că aproape toţi cei care au început să studieze Biblia acum 40 de ani, precum şi copiii şi nepoţii lor, continuă să-i servească lui Iehova cu loialitate!

Mulţi dintre aceştia sunt bătrâni de congregaţie, slujitori auxiliari şi pionieri. Fiul nostru cel mare şi soţia lui slujesc la Betelul din Spania. Când m-am botezat, în Spania erau aproximativ 3 000 de Martori. Acum suntem peste 100 000. Pionieratul îmi aduce o mare bucurie! Îi sunt foarte recunoscător lui Iehova pentru viaţa minunată pe care am petrecut-o în serviciul său. Deşi am puţină carte, slujesc din când în când ca locţiitor al supraveghetorului de circumscripţie.

În urmă cu câţiva ani am aflat că satul meu a rămas aproape pustiu. Sărăcia i-a constrâns pe săteni să plece în căutarea unei vieţi mai bune. Din fericire, mulţi dintre aceştia, printre care şi eu, s-au îmbogăţit pe plan spiritual. Am învăţat că viaţa are un sens şi că faptul de a-l sluji pe Iehova aduce o imensă bucurie.

[Legenda fotografiei de la pagina 32]

Aproape toate rudele fratelui Martínez care sunt la adevăr