Salt la conţinut

Salt la cuprins

Apreciezi ce a făcut Iehova pentru a te elibera?

Apreciezi ce a făcut Iehova pentru a te elibera?

Apreciezi ce a făcut Iehova pentru a te elibera?

„Binecuvântat să fie Iehova, Dumnezeul lui Israel, fiindcă şi-a îndreptat atenţia spre poporul său şi i-a adus eliberarea.“ (LUCA 1:68)

1, 2. a) Cât de gravă este starea în care se află omenirea? Ilustraţi. b) Ce întrebări vom analiza în continuare?

IMAGINEAZĂ-ŢI că zaci într-un pat de spital. Tu şi ceilalţi bolnavi suferiţi de o boală incurabilă. Afli însă că un medic încearcă din răsputeri să găsească un tratament. Sufletul ţi se umple de speranţă! Aştepţi în fiecare zi noutăţi, vrei să ştii dacă s-au mai făcut progrese. Într-o bună zi primeşti vestea cea mare: medicul a descoperit un tratament pentru boala ta! Dar pentru aceasta, el a trebuit să facă mari sacrificii. Cuvintele nu pot descrie recunoştinţa şi respectul pe care le ai faţă de acel om! Datorită lui, tu şi ceilalţi bolnavi veţi trăi!

2 Deşi dramatic, acest scenariu corespunde unei realităţi cu care se confruntă întreaga omenire. De fapt, fiecare dintre noi se află într-o stare mult mai gravă decât cea descrisă anterior. Cu toţii avem mare nevoie să fim salvaţi sau eliberaţi! (Citeşte Romani 7:24.) Iehova şi Fiul său au făcut mari sacrificii ca să ne elibereze. Dar de ce avem nevoie de eliberare? Ce preţ a plătit Isus ca să ne elibereze? Dar Iehova? Cum putem arăta că preţuim eliberarea divină?

De ce avem nevoie de eliberare?

3. De ce poate fi comparat păcatul cu o epidemie?

3 Gripa spaniolă din 1918 a ucis zeci de milioane de oameni, devenind astfel una dintre cele mai ucigătoare epidemii din istoria omenirii. Totuşi, alte boli sunt şi mai periculoase, deoarece ucid mai multe dintre persoanele infectate. * Dar ştiaţi că păcatul poate fi comparat cu o epidemie? În Romani 5:12 se spune: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit“. Aşadar, această epidemie afectează întreaga omenire, întrucât toţi oamenii păcătuiesc. (Citeşte Romani 3:23.) Care este rata mortalităţii? Din nefericire, sută la sută, pentru că „toţi oamenii“ mor!

4. a) Cum consideră mulţi durata de viaţă a omului? b) Cu ce perspectivă am fost creaţi?

4 În general, oamenii nu privesc păcatul şi moartea cu prea mare seriozitate. E adevărat, pe mulţi îi înspăimântă gândul că ar putea muri „înainte de vreme“. Dar, în acelaşi timp, ei consideră că o persoană care a murit de bătrâneţe a avut parte de o moarte „naturală“. Astfel, oamenii pierd prea uşor din vedere perspectiva cu care am fost creaţi. Durata noastră de viaţă este infinit mai mică decât cea pe care a stabilit-o Creatorul nostru. De fapt, din punctul de vedere al lui Iehova, niciun om nu a trăit măcar „o zi“ (2 Pet. 3:8). Cuvântul lui Dumnezeu spune că viaţa noastră este la fel de scurtă ca a unui fir de iarbă; omul nu este decât un abur (Ps. 39:5; 1 Pet. 1:24). Dar de ce nu trebuie să uităm această realitate crudă? Dacă înţelegem cât de gravă este „boala“ care ne afectează, vom preţui mai mult „tratamentul“, adică eliberarea de păcat şi de moarte.

5. Ce am pierdut din cauza păcatului comis de Adam şi de Eva?

5 Putem înţelege mai bine consecinţele grave ale păcatului comis de primii noştri părinţi doar dacă ne gândim la ce am pierdut din cauza lor. Omenirea a pierdut perfecţiunea, de care se bucurau la început Adam şi Eva. Ei aveau o minte perfectă şi un corp perfect, astfel că puteau alege să-şi ţină sub control gândirea, sentimentele şi acţiunile. Puteau să-şi dezvolte minunatele calităţi cu care au fost înzestraţi. Din nefericire, ei au dispreţuit darul atât de preţios al perfecţiunii şi au ales să păcătuiască împotriva lui Iehova. Care au fost consecinţele? Cei doi le-au transmis tuturor urmaşilor păcatul, provocând astfel o „epidemie“ mortală. Toţi oamenii au pierdut viaţa minunată prevăzută de Dumnezeu (Gen. 3:16–19). Adam şi Eva au primit pedeapsa pe care o meritau. Dar nouă, Iehova ne-a dat speranţa că, într-o bună zi, vom fi eliberaţi de păcat şi de moarte (Ps. 103:10).

Preţul plătit de Isus

6, 7. a) Cum a arătat Iehova că eliberarea omenirii pretindea un mare sacrificiu? b) Ce au indicat jertfele aduse de Abel şi de patriarhi?

6 Iehova ştia că eliberarea urmaşilor lui Adam pretindea un mare sacrificiu. Din profeţia consemnată în Geneza 3:15 aflăm că Iehova urma să ofere o ‘sămânţă’, sau un eliberator. Acelui eliberator avea să-i fie zdrobit călcâiul, adică el trebuia să sufere mult. Apoi însă avea să-l distrugă pe Satan. Dar ce trebuia să îndure Alesul lui Iehova?

7 Pentru a elibera omenirea, el trebuia să ofere o ispăşire, prin care efectele păcatului să fie anulate, iar oamenii să aibă posibilitatea să se împace cu Dumnezeu. Ce implica acest lucru? Existau indicii că era nevoie de o jertfă. De pildă, Iehova a privit cu aprobare jertfa de animale adusă de Abel, primul om fidel. Mai târziu, şi patriarhii Noe, Avraam, Iacob şi Iov au adus jertfe de animale, care au fost plăcute în ochii lui Dumnezeu (Gen. 4:4; 8:20, 21; 22:13; 31:54; Iov 1:5). De asemenea, Legea mozaică îi făcea pe israeliţi şi mai conştienţi de importanţa jertfelor.

8. Ce acţiuni simbolice îndeplinea marele preot în Ziua Ispăşirii?

8 Printre cele mai importante jertfe cerute de Lege erau cele aduse cu ocazia Zilei Ispăşirii, o sărbătoare anuală. Marele preot îndeplinea o serie de acţiuni simbolice. El îi aducea lui Iehova jertfe pentru ispăşirea păcatelor, mai întâi pentru ale clasei preoţeşti, iar apoi pentru ale triburilor nepreoţeşti. După aceea, marele preot intra în Sfânta Sfintelor, unde numai el avea dreptul să intre şi doar în această zi. Lua din sângele animalelor jertfite şi stropea cu el în faţa arcei legământului. Deasupra Arcei apărea uneori un nor strălucitor, care simboliza prezenţa lui Iehova Dumnezeu (Ex. 25:22; Lev. 16:1–30).

9. a) Pe cine prefigura marele preot în Ziua Ispăşirii, şi ce simbolizau jertfele aduse de el? b) Ce a prefigurat intrarea marelui preot în Sfânta Sfintelor?

9 Sub inspiraţie divină, Pavel a dezvăluit semnificaţia acţiunilor simbolice din Ziua Ispăşirii. El a arătat că marele preot îl prefigura pe Mesia, adică pe Isus Cristos, iar jertfele simbolizau moartea de jertfă a acestuia (Evr. 9:11–14). Jertfa perfectă a lui Cristos urma să ofere o ispăşire corespunzătoare atât pentru clasa preoţească a celor 144 000 de fraţi unşi cu spirit ai lui Cristos, cât şi pentru „alte oi“ (Ioan 10:16). Intrarea marelui preot în Sfânta Sfintelor prefigura momentul când Isus urma să intre în cer ca să-i prezinte lui Iehova valoarea jertfei de răscumpărare (Evr. 9:24, 25).

10. Potrivit profeţiilor biblice, prin ce urma să treacă Mesia?

10 Aşadar, pentru eliberarea oamenilor trebuia plătit un preţ foarte mare: Mesia trebuia să-şi dea viaţa ca jertfă! În Scripturile ebraice, profeţii au dezvăluit acest adevăr în termeni foarte clari. De pildă, Daniel a spus că „Mesia, Conducătorul“, avea să fie „nimicit“ ca „să se facă ispăşire pentru nelegiuire“ (Dan. 9:24–26). De asemenea, Isaia a profeţit că Mesia urma să fie respins, persecutat şi „străpuns“, adică executat, pentru iertarea păcatelor omenirii (Is. 53:4, 5, 7).

11. Cum şi-a arătat Isus dorinţa de a se jertfi pentru eliberarea noastră?

11 Fiul unic-născut al lui Dumnezeu ştia înainte să vină pe pământ că trebuia să plătească un preţ foarte mare pentru eliberarea noastră. Tatăl său i-a spus că urma să sufere foarte mult şi chiar să fie ucis. A dat el înapoi sau s-a răzvrătit când a aflat aceste lucruri? Nicidecum, ci s-a lăsat îndrumat de Iehova (Is. 50:4–6). Când a venit pe pământ, Isus a continuat să îndeplinească voinţa Tatălui său. Care a fost motivaţia lui? „Îl iubesc pe Tatăl“, a spus el. Cu aceeaşi ocazie, Isus a adăugat: „Nimeni nu are iubire mai mare decât aceea în care cineva îşi dă sufletul pentru prietenii săi“ (Ioan 14:31; 15:13). Aşadar, eliberarea noastră se datorează, în mare parte, iubirii lui Isus, care şi-a dat viaţa umană perfectă de dragul omenirii.

Preţul plătit de Iehova

12. a) Cui îi datorăm în primul rând răscumpărarea? b) De ce a oferit Dumnezeu răscumpărarea?

12 Cel care a stabilit că eliberarea omenirii trebuia să se facă printr-o jertfă de răscumpărare nu a fost Isus. Iehova însuşi a ales modul în care omenirea avea să fie eliberată. De fapt, apostolul Pavel a arătat că altarul de la templu, pe care erau aduse jertfele, simboliza voinţa lui Iehova (Evr. 10:10). Aşadar, în primul rând lui Iehova îi datorăm eliberarea prin jertfa lui Cristos (Luca 1:68). Răscumpărarea este o expresie a voinţei perfecte a lui Dumnezeu şi a iubirii sale nemărginite pentru omenire. (Citeşte Ioan 3:16.)

13, 14. Cum ne ajută exemplul lui Avraam să preţuim ce a făcut Iehova pentru noi?

13 Este foarte dificil să înţelegem cât de mare a fost preţul plătit de Iehova pentru oferirea răscumpărării. Totuşi, o relatare biblică ne poate ajuta să înţelegem mai bine ce a însemnat pentru El să-şi exprime iubirea în acest mod. Iehova i-a cerut lui Avraam cel mai greu lucru posibil: să-şi sacrifice propriul fiu. Iehova ştia că Avraam ‘îl iubea mult pe Isaac, pe singurul său fiu’ (Gen. 22:2). Însă Avraam a considerat că voinţa divină era mai importantă decât propria iubire pentru Isaac. El ştia că avea să-şi vadă din nou fiul în viaţă numai prin intermediul unei învieri. Era absolut convins că Dumnezeu l-ar fi înviat pe Isaac. Prin urmare, s-a supus voinţei divine, fiind dispus să-şi sacrifice fiul. Însă Iehova nu i-a permis lui Avraam să facă ceva ce El însuşi avea să facă într-o bună zi. De aceea, Iehova a trimis un înger care l-a împiedicat pe Avraam să-l jertfească pe Isaac. Pavel a spus că, în mod simbolic, Iehova l-a înviat pe fiul lui Avraam (Evr. 11:19).

14 Vă puteţi imagina câtă durere era în sufletul lui Avraam în timp ce se pregătea să-şi jertfească fiul? Această relatare ne ajută să înţelegem mai bine ce a simţit Iehova când a permis ca ‘Fiul său cel iubit’ să fie ucis (Mat. 3:17). Cu siguranţă, durerea lui Iehova a fost şi mai mare. El fusese în compania Fiului său milioane, poate chiar miliarde de ani. De asemenea, Fiul lucrase bucuros alături de El ca „meşter iscusit“ şi Purtător de cuvânt, sau „Cuvântul“ (Prov. 8:22, 30, 31; Ioan 1:1). Nici nu ne putem imagina ce a însemnat pentru Iehova să-şi vadă Fiul chinuit, batjocorit şi executat ca un criminal! Într-adevăr, Iehova a plătit un preţ foarte mare pentru a ne elibera. Dar cum putem dovedi că preţuim ce a făcut Iehova pentru noi?

Preţuieşti eliberarea?

15. Cum a dus la bun sfârşit Isus ispăşirea şi ce binecuvântări au urmat?

15 Isus a dus la bun sfârşit ispăşirea după ce a fost înviat şi a urcat la cer. El i-a prezentat lui Iehova valoarea jertfei sale, iar aceasta a adus mari binecuvântări. Astfel, a devenit posibilă iertarea completă a păcatelor: mai întâi, ale fraţilor unşi ai lui Cristos, iar apoi, ale „întregii lumi“. Datorită jertfei de răscumpărare, toţi oamenii care se căiesc şi devin continuatori ai lui Cristos se pot bucura de aprobarea lui Iehova (1 Ioan 2:2).

16. De ce trebuie să preţuim eliberarea pe care Iehova a făcut-o posibilă? Ilustraţi.

16 Să ne întoarcem la ilustrarea menţionată la începutul articolului. Să presupunem că medicul care descoperă tratamentul îţi spune ţie şi celorlalţi bolnavi: „Orice pacient care acceptă acest tratament şi urmează indicaţiile mele se va vindeca“. Dar, în mod surprinzător, majoritatea bolnavilor refuză tratamentul, spunând că ar trebui să facă prea multe eforturi, că e prea greu să respecte toate indicaţiile. În acest caz, tu ce faci? Bineînţeles, nu le urmezi exemplul, deoarece există dovezi convingătoare că acest tratament dă rezultate. De aceea, îl accepţi şi respecţi cu grijă recomandările medicului. Poate chiar le vorbeşti celorlalţi despre decizia ta. Fără îndoială, îţi exprimi recunoştinţa faţă de acel medic. Gândindu-ne acum la eliberarea noastră, cu cât mai mult ar trebui să ne arătăm recunoştinţa faţă de Iehova, cel care a făcut-o posibilă prin intermediul jertfei lui Isus! (Citeşte Romani 6:17, 18.)

17. Cum poţi arăta că îi eşti recunoscător lui Iehova pentru ceea ce a făcut ca să te elibereze?

17 Dacă preţuim ce au făcut Iehova şi Fiul său ca să ne elibereze de păcat şi de moarte, ne vom arăta recunoştinţa în mod concret (1 Ioan 5:3). Vom lupta cu tendinţa înnăscută de a păcătui. Nu vom comite păcate în mod voit şi nici nu vom duce o viaţă duplicitară, întrucât ar însemna că dispreţuim răscumpărarea. Dimpotrivă, ne vom arăta aprecierea străduindu-ne să rămânem curaţi în ochii lui Iehova (2 Pet. 3:14). Recunoştinţa ne va impulsiona să le vorbim şi altora despre eliberarea de păcat şi de moarte. Astfel, şi ei vor avea posibilitatea să fie în relaţii de prietenie cu Iehova şi să nutrească speranţa vieţii veşnice (1 Tim. 4:16). Suntem ferm convinşi că Iehova şi Fiul său merită fiecare clipă din timpul pe care îl dedicăm pentru a le aduce laude (Mar. 12:28–30). Şi ce perspectivă uimitoare avem: Să fim vindecaţi pe deplin de păcat! Să trăim aşa cum a prevăzut Dumnezeu, da, să avem viaţă veşnică în perfecţiune! Iar toate acestea sunt posibile datorită preţului plătit de Iehova pentru a ne elibera! (Rom. 8:21)

[Notă de subsol]

^ par. 3 Potrivit estimărilor, între 20 şi 50 la sută din populaţia lumii a fost infectată cu virusul gripei spaniole. După cât se pare, acest virus a ucis între 1 şi 10 la sută dintre persoanele infectate. În schimb, Ebola, un virus mult mai rar, a ucis în unele cazuri aproape 90 la sută dintre persoanele infectate.

Cum aţi răspunde?

• De ce avem mare nevoie de eliberare?

• Cum ne influenţează sacrificiul pe care Isus a fost dispus să-l facă?

• Cum consideri răscumpărarea, acest dar din partea lui Iehova?

• Ce eşti impulsionat să faci din recunoştinţă pentru eliberarea oferită de Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]

Cu ocazia Zilei Ispăşirii, marele preot îl prefigura pe Mesia

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

Dispoziţia lui Avraam de a-l jertfi pe fiul său a ilustrat sacrificiul mult mai mare pe care avea să-l facă Iehova