Iubirea lui Cristos ne îndeamnă să iubim

„Şi, fiindcă i-a iubit pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit.“ (IOAN 13:1)

1, 2. a) De ce este remarcabilă iubirea lui Isus? b) Ce vom analiza în acest articol?

ISUS ne-a lăsat exemplul perfect de iubire. El a dovedit iubire prin tot ce a făcut: prin felul în care s-a purtat şi a vorbit, prin învăţăturile sale şi prin moartea sa de jertfă. Până la sfârşitul vieţii lui pe pământ, Isus a arătat iubire faţă de oamenii pe care i-a întâlnit, şi în special faţă de discipolii săi.

² Exemplul remarcabil de iubire al lui Isus trebuie să fie urmat de toţi continuatorii săi. Astfel, ne simţim motivaţi să arătăm şi noi o iubire ca a lui Cristos atât faţă de fraţii şi surorile noastre de credinţă, cât şi faţă de ceilalţi oameni. În acest articol vom vedea cum pot bătrânii creştini să manifeste iubire asemenea lui Isus faţă de cei care comit păcate, chiar păcate grave. Vom vedea totodată cum îi îndeamnă iubirea lui Isus pe creştini să le vină în ajutor celor care suferă din cauza dificultăţilor economice, a dezastrelor naturale sau a bolilor.

3. Ce atitudine a manifestat Isus faţă de Petru în pofida greşelilor grave ale acestuia?

³ În noaptea dinaintea morţii lui Isus, chiar unul dintre apostolii săi, Petru, l-a renegat de trei ori (Mar. 14:66–72). Totuşi, aşa cum prezisese Isus, Petru ‘s-a întors’. Isus l-a iertat şi i-a încredinţat mari responsabilităţi (Luca 22:32; Fap. 2:14; 8:14–17; 10:44, 45). Ce învăţăm din atitudinea lui Isus faţă de cei care fac greşeli grave?

Să avem aceeaşi atitudine ca a lui Cristos faţă de cei care păcătuiesc

4. Ce situaţie pretinde în mod deosebit să manifestăm aceeaşi atitudine ca a lui Cristos?

⁴ Există multe situaţii care pretind din partea noastră să manifestăm aceeaşi atitudine ca a lui Cristos. O situaţie deosebit de dureroasă este cea în care un membru al familiei sau un membru al congregaţiei păcătuieşte grav. Din nefericire, pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul acestui sistem, lumea se degradează tot mai mult din punct de vedere moral. Atitudinea greşită sau indiferentă faţă de normele morale pe care o promovează spiritul lumii îi poate influenţa pe tineri şi pe vârstnici deopotrivă, slăbindu-le hotărârea de a umbla pe calea îngustă. În secolul întâi, unii au trebuit să fie excluşi din congregaţia creştină, iar alţii mustraţi. La fel se întâmplă şi astăzi (1 Cor. 5:11–13; 1 Tim. 5:20). Dar chiar şi în astfel de cazuri bătrânii trebuie să manifeste iubire asemenea lui Cristos. Acest lucru poate avea un efect profund asupra celui care a păcătuit.

5. Cum ar trebui bătrânii să reflecte atitudinea lui Cristos faţă de cei ce au păcătuit?

⁵ La fel ca Isus, bătrânii trebuie să susţină în orice situaţie normele drepte ale lui Dumnezeu. Când fac acest lucru, ei reflectă blândeţea, bunătatea şi iubirea lui Iehova. Bineînţeles, lor nu le este greu ‘să-l îndrepte în spiritul blândeţii’ pe cel ce se căieşte sincer, care are „inima frântă“ şi „spiritul zdrobit“ (Ps. 34:18; Gal. 6:1). Dar cum ar trebui ei să-l trateze pe cel care are o atitudine sfidătoare şi nu regretă ce a făcut?

6. Ce trebuie să evite bătrânii când discută cu cei care au păcătuit, şi de ce?

⁶ Când cel ce a păcătuit respinge sfaturile din Scripturi sau încearcă să dea vina pe alţii pentru păcatul lui, bătrânii şi alţi creştini ar  putea fi revoltaţi. Ştiind cât rău a făcut deja persoana respectivă, ei ar putea fi tentaţi să-şi exprime indignarea faţă de acţiunile şi atitudinea ei. Totuşi, mânia este dăunătoare şi nu reflectă „mintea lui Cristos“ (1 Cor. 2:16). (Citeşte Iacov 1:19, 20.) Isus a fost foarte direct când i-a avertizat pe unii din vremea sa, dar niciodată nu le-a adresat vorbe răutăcioase, care să-i rănească (1 Pet. 2:23). Dimpotrivă, el le-a arătat păcătoşilor că, dacă se căiau, se puteau întoarce la Iehova şi puteau primi din nou favoarea Sa. De fapt, unul dintre motivele principale pentru care Isus a venit în lume a fost „ca să salveze păcătoşi“ (1 Tim. 1:15).

7, 8. Ce atitudine trebuie să manifeste bătrânii când se ocupă de un caz judiciar?

⁷ Cum ar trebui exemplul pe care l-a dat Isus în această privinţă să ne influenţeze atitudinea faţă de cei ce trebuie să fie disciplinaţi de congregaţie? Să ne amintim că măsura biblică privitoare la acţiunile judiciare în congregaţie are în vedere ocrotirea turmei şi îi poate determina pe cei ce au păcătuit să se căiască (2 Cor. 2:6–8). Este trist că unii nu se căiesc şi trebuie să fie excluşi, dar este încurajator să ştim că mulţi dintre ei se întorc mai târziu la Iehova şi la congregaţia sa. Când bătrânii manifestă aceeaşi atitudine ca a lui Cristos, ei îi ajută pe cei care au păcătuit să se căiască şi să se întoarcă în cele din urmă în congregaţie. În viitor, unii dintre cei excluşi probabil că nu-şi vor mai aminti toate sfaturile biblice pe care le-au primit de la bătrâni, dar cu siguranţă îşi vor aminti că aceştia le-au respectat demnitatea şi i-au tratat cu iubire.

⁸ Prin urmare, bătrânii trebuie să manifeste „rodul spiritului“, îndeosebi acea iubire ca a lui Cristos, chiar şi când cei care păcătuiesc nu acceptă sfaturile ce li se dau pe baza Bibliei (Gal. 5:22, 23). Ei nu ar trebui niciodată să se grăbească să-l excludă din congregaţie pe cel ce a păcătuit. Dimpotrivă, bătrânii trebuie să arate că vor ca aceia care au păcătuit să se întoarcă la Iehova. Mai târziu, când un păcătos se va căi, aşa cum de altfel fac mulţi, acesta le va fi profund recunoscător atât lui Iehova, cât  şi ‘oamenilor ca daruri’ care l-au ajutat să se întoarcă în congregaţie (Ef. 4:8, 11, 12).

Să manifestăm aceeaşi iubire ca a lui Cristos în timpul sfârşitului

9. Daţi un exemplu care să arate iubirea lui Isus pentru discipolii săi.

⁹ În Evanghelia după Luca găsim o dovadă remarcabilă a iubirii lui Isus. Ştiind că, după un timp, soldaţii romani vor asedia Ierusalimul, care fusese condamnat, şi că nimeni nu va mai putea să fugă, Isus şi-a avertizat plin de iubire discipolii: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, să ştiţi că pustiirea lui s-a apropiat“. Ce trebuiau ei să facă? Isus le-a dat din timp instrucţiuni clare şi concrete: „Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din oraş să iasă din el şi cei de la ţară să nu intre în el, fiindcă acestea sunt zilele în care se va face dreptate, pentru ca toate lucrurile scrise să se împlinească“ (Luca 21:20–22). În 66 e.n., când armatele romane au înconjurat Ierusalimul şi apoi s-au retras, cei ascultători au urmat aceste instrucţiuni.

10, 11. Cum ne ajută meditarea la fuga creştinilor din Ierusalim să ne pregătim pentru ‘marele necaz’?

¹⁰ În timpul fugii lor din Ierusalim, creştinii au trebuit să arate iubire unii faţă de alţii, aşa cum Cristos arătase iubire faţă de ei. Cu siguranţă că au trebuit să împartă unii cu alţii ce aveau. Dar profeţia lui Isus nu s-a referit doar la distrugerea acelui oraş antic; ea are o împlinire şi mai mare. Isus a prezis: „Atunci va fi un necaz mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum, nu, şi nici nu va mai fi“ (Mat. 24:17, 18, 21). Înainte şi în timpul ‘marelui necaz’ ce va veni şi noi ne-am putea confrunta cu greutăţi şi lipsuri. Faptul de a avea modul de gândire al lui Cristos ne va ajuta să rezistăm în acele încercări.

¹¹ Atunci va fi în mod deosebit nevoie să urmăm exemplul lui Isus şi să arătăm iubire altruistă. Să observăm ce ne-a sfătuit în acest sens apostolul Pavel: „Fiecare dintre noi să-i placă aproapelui său în ceea ce este bine pentru zidirea acestuia. Căci nici Cristos nu şi-a plăcut lui însuşi . . . Iar Dumnezeul care dă perseverenţă şi mângâiere să vă facă să aveţi între voi acelaşi mod de gândire pe care îl avea Cristos Isus“ (Rom. 15:2, 3, 5).

12. Ce fel de iubire trebuie să cultivăm în prezent, şi de ce?

¹² Petru, care a simţit personal iubirea lui Isus, i-a îndemnat şi el pe creştini să cultive „o afecţiune frăţească neipocrită“ şi să arate ‘ascultare  de adevăr’. Creştinii trebuie ‘să se iubească profund unii pe alţii, din inimă’ (1 Pet. 1:22). Astăzi este nevoie mai mult ca oricând să cultivăm calităţi creştine. Deja se observă o intensificare a presiunilor exercitate asupra tuturor slujitorilor lui Dumnezeu. Nimeni nu ar trebui să-şi pună încrederea în vreunul dintre elementele acestei lumi vechi; criza economică mondială din prezent este o dovadă elocventă în acest sens. (Citeşte 1 Ioan 2:15–17.) Mai degrabă, pe măsură ce se apropie sfârşitul acestui sistem, trebuie să ne apropiem mai mult de Iehova şi unii de alţii, cultivând relaţii strânse de prietenie în cadrul congregaţiei. Pavel ne-a sfătuit: „În iubire frăţească, fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii. În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii“ (Rom. 12:10). Petru a subliniat şi el această idee, zicând: „Mai presus de toate, să aveţi o iubire profundă unii faţă de alţii, căci iubirea acoperă o mulţime de păcate“ (1 Pet. 4:8).

13–15. Cum au arătat unii fraţi aceeaşi iubire ca a lui Cristos în caz de dezastre naturale?

¹³ În întreaga lume, Martorii lui Iehova sunt cunoscuţi pentru iubirea lor transpusă în fapte. Un exemplu în acest sens sunt Martorii care şi-au oferit ajutorul după ce zone întinse din sudul Statelor Unite au fost devastate de furtunile şi uraganele din 2005. Stimulaţi de exemplul de iubire al lui Isus, peste 20 000 de fraţi s-au oferit ca voluntari, mulţi dintre ei părăsindu-şi locuinţa confortabilă şi locul de muncă sigur, pentru a-i ajuta pe fraţii lor aflaţi în nevoie.

¹⁴ Într-o zonă, valurile provocate de furtună au pătruns 80 km pe uscat, înaintând ca un zid de apă înalt de 10 m. O treime dintre locuinţele şi clădirile ce s-au aflat în calea apelor au fost distruse. Martori voluntari din diferite ţări, dintre care unii erau meseriaşi, au venit să dea o mână de ajutor. Şi-au adus scule şi materiale şi au fost dispuşi să facă orice muncă necesară. Două surori de corp, văduve, şi-au împachetat lucrurile şi le-au pus într-o camionetă, apoi au condus 3 000 km pentru a-i ajuta pe fraţi. Una dintre ele a rămas în zona calamitată, punându-se la dispoziţia comitetului de ajutorare local şi slujind ca pionieră regulară.

¹⁵ Peste 5 600 de case ale Martorilor şi ale altor persoane din zonă au fost reconstruite sau reparate. Ce au simţit Martorii locali văzând această dovadă extraordinară de iubire? O soră, a cărei locuinţă fusese distrusă, se mutase într-o mică rulotă ce avea plafonul spart şi plita stricată. Fraţii i-au construit o casă modestă, dar confortabilă. Când şi-a văzut noua căsuţă, sora a început să plângă de bucurie, fiindu-le profund recunoscătoare lui Iehova şi fraţilor. În numeroase cazuri, chiar şi după ce le-au fost reconstruite casele, mulţi Martori au rămas un an sau mai mult în locurile în care fuseseră cazaţi. De ce? Pentru a-şi pune noua locuinţă la dispoziţia fraţilor ce veniseră să dea o mână de  ajutor. Ce exemplu minunat sunt toţi aceşti fraţi, care au dovedit că au modul de gândire al lui Cristos!

Să avem aceeaşi atitudine ca a lui Cristos faţă de cei bolnavi

16, 17. Cum putem arăta că avem atitudinea lui Cristos faţă de cei bolnavi?

¹⁶ Relativ puţini dintre noi au fost afectaţi de un dezastru natural. Dar aproape toţi suferim din cauza problemelor de sănătate, fie personale, fie ale membrilor familiei. Isus este un exemplu pentru noi şi în ce priveşte atitudinea faţă de cei bolnavi. Iubirea l-a făcut să simtă milă pentru ei. Când mulţimile şi-au adus bolnavii la el, Isus „i-a vindecat pe toţi suferinzii“ (Mat. 8:16; 14:14).

¹⁷ În prezent, creştinii nu au puterea miraculoasă a lui Isus de a vindeca, însă, asemenea lui Isus, manifestă compasiune faţă de cei bolnavi. Ca o dovadă în acest sens, bătrânii organizează şi supraveghează programul de vizitare şi ajutare a fraţilor bolnavi din congregaţie, în spiritul cuvintelor din Matei 25:39, 40. * (Citeşte.)

18. Cum au dovedit două surori o iubire autentică faţă de altă soră, şi cu ce rezultat?

¹⁸ Nu trebuie să fii bătrân de congregaţie ca să le faci bine altora. Să luăm cazul lui Charlene, în vârstă de 44 de ani, bolnavă de cancer, căreia i s-a spus că mai avea de trăit doar zece zile. Observând necesităţile ei şi efortul imens pe care soţul ei devotat trebuia să-l facă pentru a o îngriji, două surori de credinţă, Sharon şi Nicolette, s-au oferit să stea lângă Charlene zi şi noapte. Charlene a mai trăit nu zece zile, ci şase săptămâni, dar surorile au fost alături de ea până în ultima clipă. „E greu când ştii că cineva nu se va mai face bine“, spune Sharon. „Dar Iehova ne-a dat putere. Această experienţă ne-a apropiat mai mult de el, precum şi unii de alţii.“ Soţul lui Charlene spune: „Nu voi uita niciodată sprijinul practic şi plin de iubire pe care ni l-au acordat aceste două surori dragi. Altruismul şi atitudinea lor pozitivă au uşurat suferinţa scumpei mele Charlene, iar pe mine m-au ajutat să fac faţă epuizării fizice şi psihice. Le voi fi veşnic recunoscător. Spiritul lor de sacrificiu mi-a întărit credinţa în Iehova şi iubirea pentru întreaga comunitate a fraţilor“.

19, 20. a) Care sunt cele cinci aspecte ale modului de gândire al lui Cristos pe care le-am analizat? b) Ce sunteţi hotărâţi să faceţi?

¹⁹ În această serie de trei articole am analizat cinci aspecte ale modului de gândire al lui Isus şi am văzut cum putem să ne însuşim modul său de gândire şi de acţiune. ‘Să fim blânzi şi să avem o inimă umilă’, asemenea lui Isus (Mat. 11:29). Să ne străduim să îi tratăm pe alţii cu bunătate, în pofida imperfecţiunilor şi slăbiciunilor lor. Să ascultăm plini de curaj de toate cerinţele lui Iehova chiar şi când trecem prin încercări.

²⁰ Şi, nu în ultimul rând, să arătăm iubire faţă de toţi fraţii noştri „până la sfârşit“, aşa cum a arătat Cristos. O astfel de iubire ne identifică drept adevăraţi continuatori ai săi (Ioan 13:1, 34, 35). Da, „iubirea voastră frăţească să rămână!“ (Evr. 13:1). Perseveraţi! Folosiţi-vă viaţa pentru a-l lăuda pe Iehova şi pentru a-i ajuta pe alţii! Iehova vă va binecuvânta eforturile sincere.

[Notă de subsol]

Puteţi explica?

• Cum pot bătrânii să aibă aceeaşi atitudine ca a lui Cristos faţă de cei care au păcătuit?

• De ce este deosebit de important să imităm iubirea lui Cristos în acest timp al sfârşitului?

• Cum putem avea aceeaşi atitudine ca a lui Cristos faţă de cei bolnavi?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Bătrânii vor ca aceia care au păcătuit să se întoarcă la Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Cum au dovedit creştinii care au fugit din Ierusalim că aveau modul de gândire al lui Cristos?

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Martorii lui Iehova sunt cunoscuţi pentru iubirea lor transpusă în fapte