Să păstrăm acelaşi mod de gândire ca al lui Cristos

„Să aveţi între voi acelaşi mod de gândire pe care îl avea Cristos Isus.“ (ROM. 15:5)

1. De ce trebuie să ne însuşim modul de gândire al lui Cristos?

„VENIŢI la mine“, a spus Isus Cristos. „Învăţaţi de la mine, căci eu sunt blând şi am o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre.“ (Mat. 11:28, 29) Cât de bine reflectă această invitaţie plină de iubire modul de gândire al lui Isus! Niciun om n-ar putea fi un model mai bun pentru noi. Deşi era Fiul lui Dumnezeu şi avea mare putere şi autoritate, Isus a manifestat empatie şi compasiune, îndeosebi faţă de cei aflaţi în nevoie.

2. Ce aspecte ale modului de gândire al lui Isus vom analiza în continuare?

² În acest articol şi în următoarele două vom vedea cum putem să ne însuşim şi să păstrăm modul de gândire al lui Isus şi cum putem să demonstrăm în viaţa de zi cu zi că avem „mintea lui Cristos“ (1 Cor. 2:16). În cele ce urmează ne vom concentra asupra a cinci aspecte ale modului de gândire al lui Isus: blândeţea şi umilinţa, bunătatea, ascultarea de Dumnezeu, curajul şi iubirea loială.

Să învăţăm blândeţea de la Cristos

3. a) Ce lecţie de umilinţă i-a învăţat Isus pe discipolii săi? b) Cum a reacţionat Isus când discipolii au dat dovadă de slăbiciune?

³ Isus, Fiul perfect al lui Dumnezeu, a fost dispus să vină pe pământ pentru a sluji în mijlocul oamenilor imperfecţi şi păcătoşi. Unii dintre ei chiar aveau să-l omoare. Cu toate acestea, Isus şi-a păstrat bucuria şi a manifestat întotdeauna stăpânire de sine (1 Pet. 2:21–23). Dacă ‘privim ţintă’ la exemplul său, şi noi ne vom păstra bucuria şi stăpânirea de sine când avem de suferit din cauza greşelilor şi a imperfecţiunilor altora (Evr. 12:2). Isus şi-a invitat discipolii să intre cu el în jug şi să înveţe de la el (Mat. 11:29). Ce puteau ei să înveţe? Isus era blând şi răbdător cu discipolii chiar şi când aceştia greşeau. În noaptea dinaintea morţii sale, el le-a spălat picioarele, învăţându-i astfel ce înseamnă a avea „o inimă umilă“. A fost o lecţie pe care apostolii n-au uitat-o niciodată. (Citeşte Ioan 13:14–17.) Tot în acea noapte, când Petru, Iacov şi Ioan n-au rămas treji ca să vegheze, Isus a arătat multă înţelegere faţă de slăbiciunea lor. „Simon, dormi?“, a întrebat el. „Vegheaţi şi rugaţi-vă neîncetat, ca să nu cădeţi în ispită! Spiritul este înflăcărat, dar carnea este slabă.“ (Mar. 14:32–38)

4, 5. Cum ne ajută exemplul lui Isus când avem de suferit din cauza defectelor altora?

⁴ Cum reacţionăm când un colaborator în credinţă manifestă un spirit de concurenţă, se supără repede ori nu aplică cu promptitudine sfaturile bătrânilor sau ale ‘sclavului fidel şi prevăzător’? (Mat. 24:45–47) Poate că astfel de trăsături carnale ni se par ceva normal la oamenii din lumea lui Satan, dar, când e vorba de fraţii noştri, poate că ni se par inacceptabile. Dacă ne irităm repede din cauza defectelor fraţilor, ar trebui să ne întrebăm: Cum aş putea reflecta mai bine „mintea lui Cristos“? Să nu uităm că Isus nu s-a supărat pe discipolii săi nici când aceştia s-au dovedit într-o oarecare măsură slabi din punct de vedere spiritual.

⁵ Să ne gândim, de pildă, la ceea ce s-a întâmplat când Isus i-a spus lui Petru să coboare  din barcă şi să vină pe apă la el. La început, Petru a reuşit să facă lucrul acesta. Apoi, văzând vijelia, a început să se scufunde. S-a mâniat Isus şi i-a spus: „Aşa-ţi trebuie! Să-ţi fie învăţătură de minte!“? Nu, ci „întinzându-şi imediat mâna, Isus l-a apucat şi i-a zis: «Puţin credinciosule, de ce te-ai lăsat pradă îndoielii?»“ (Mat. 14:28–31). Ce lecţie putem învăţa din acest episod? Dacă ni se pare că unui frate îi lipseşte credinţa, n-am putea să ne întindem mâna, figurativ vorbind, şi să-l ajutăm să se întărească pe plan spiritual?

6. Ce i-a învăţat Isus pe apostoli cu privire la faptul de a căuta glorie?

⁶ Petru a fost implicat şi în permanenta dispută a apostolilor cu privire la cine era cel mai mare între ei. Odată, Iacov şi Ioan au cerut să stea unul la dreapta şi altul la stânga lui Isus în Regatul său. Când au auzit lucrul acesta, Petru şi ceilalţi apostoli s-au mâniat. Isus ştia că discipolii erau, probabil, influenţaţi de mentalitatea societăţii în care crescuseră. Chemându-i la el, le-a zis: „Voi ştiţi: conducătorii naţiunilor stăpânesc peste ele şi cei mari exercită autoritate asupra lor. Între voi nu va fi aşa, ci oricine vrea să fie mare între voi trebuie să fie slujitorul vostru şi oricine vrea să fie primul între voi trebuie să fie sclavul vostru“. Apoi, Isus a îndreptat atenţia spre propriul exemplu: „Nici Fiul omului n-a venit ca să i se slujească, ci să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare pentru mulţi“ (Mat. 20:20–28).

7. Cum poate contribui fiecare la unitatea congregaţiei?

⁷ Dacă medităm la exemplul de umilinţă al lui Isus, vom putea ‘să ne purtăm ca unii mici’ printre fraţii noştri (Luca 9:46–48). Lucrul acesta promovează unitatea. Iehova, asemenea tatălui unei mari familii, vrea să-şi vadă copiii ‘locuind împreună în unitate’, în bună înţelegere (Ps. 133:1). Isus s-a rugat Tatălui său ca toţi creştinii adevăraţi să fie uniţi, pentru ca „lumea să ştie“, a spus el, „că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit cum m-ai iubit pe mine“ (Ioan 17:23). Astfel, această unitate ne identifică drept continuatori ai lui Cristos. Însă nu ne putem bucura de unitate dacă nu privim imperfecţiunile altora aşa cum le-a privit Cristos. El a fost iertător şi ne-a învăţat că, numai dacă îi iertăm pe alţii, putem fi şi noi iertaţi. (Citeşte Matei 6:14, 15.)

8. Ce putem învăţa din exemplul celor ce îi slujesc lui Dumnezeu de mult timp?

⁸ Putem învăţa multe şi din exemplul de credinţă al celor care de mulţi ani calcă pe urmele lui Cristos. Asemenea lui Isus, aceşti slujitori ai lui Dumnezeu arată de obicei înţelegere faţă de imperfecţiunile altora. De-a lungul timpului, ei au văzut că faptul de a manifesta compasiune asemenea lui Cristos nu numai că ne ajută „să purtăm slăbiciunile celor ce nu sunt tari“, dar şi contribuie la unitate. În plus, exemplul lor îi încurajează pe toţi membrii congregaţiei să reflecte modul de gândire al lui Cristos. Ei le doresc fraţilor lor ceea ce le-a dorit apostolul Pavel creştinilor din Roma: „Dumnezeul care dă perseverenţă şi mângâiere să vă facă să aveţi între voi acelaşi mod de gândire pe care îl avea Cristos Isus, ca să-l glorificaţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru  Isus Cristos într-un singur gând şi cu o singură gură“ (Rom. 15:1, 5, 6). Într-adevăr, închinarea noastră adusă în unitate îl glorifică pe Iehova.

9. De ce avem nevoie de spiritul sfânt pentru a urma exemplul lui Isus?

⁹ Isus a asociat faptul de a avea „o inimă umilă“ cu blândeţea, care este un aspect al rodului spiritului sfânt al lui Dumnezeu. De aici înţelegem că, pentru a putea urma exemplul lui Isus, nu este suficient să studiem despre el. Avem nevoie şi de spiritul sfânt al lui Iehova. De aceea, să ne rugăm pentru spirit sfânt şi să ne străduim să cultivăm rodul lui: „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine“ (Gal. 5:22, 23). Dacă urmăm modelul de umilinţă şi blândeţe al lui Isus, îl vom bucura pe Tatăl nostru ceresc, Iehova.

Isus a manifestat bunătate

10. Cum a dovedit Isus bunătate?

¹⁰ Şi bunătatea este un aspect al rodului spiritului sfânt. Isus a manifestat întotdeauna bunătate faţă de ceilalţi. Toţi cei care l-au căutat cu sinceritate au simţit că el ‘i-a primit cu drag’. (Citeşte Luca 9:11.) Ce învăţăm din exemplul de bunătate al lui Isus? Un om bun este prietenos, blând, înţelegător şi amabil, aşa cum a fost Isus. Lui îi era milă de oameni ‘pentru că erau jupuiţi şi aruncaţi încoace şi-ncolo ca nişte oi fără păstor’ (Mat. 9:35, 36).

11, 12. a) Daţi un exemplu care să arate cum a manifestat Isus compasiune. b) Ce învăţăm din acest exemplu?

¹¹ Mila şi compasiunea l-au îndemnat pe Isus să-i ajute pe oameni. Să luăm un exemplu. O femeie avea de 12 ani o scurgere de sânge. Potrivit Legii mozaice, ea era necurată din punct de vedere ceremonial şi la fel devenea oricine o atingea (Lev. 15:25–27). Femeia era conştientă de lucrul acesta. Totuşi, ştiind ce fel de persoană era Isus şi cum se purta cu alţii, a îndrăznit să vină la el, fiind convinsă că Isus putea şi dorea să o vindece. Ea îşi spunea: „Dacă îi voi atinge fie şi numai veşmintele, mă voi vindeca“. Adunându-şi curajul, femeia l-a atins şi imediat a simţit că s-a vindecat.

¹² Isus şi-a dat seama că cineva l-a atins şi s-a uitat în jur să vadă cine făcuse lucrul acesta. Temându-se probabil că va fi mustrată pentru că încălcase Legea, femeia a căzut la picioarele lui şi i-a mărturisit totul. A mustrat-o Isus pe acea femeie, care suferise atât de mult? Nicidecum! „Fiică“, i-a spus el ca s-o liniştească, „credinţa ta te-a vindecat. Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta chinuitoare“ (Mar. 5:25–34). Câtă mângâiere trebuie să-i fi adus femeii aceste cuvinte pline de bunătate!

13. a) Cum se deosebea atitudinea lui Isus de cea a fariseilor? b) Cum s-a purtat Isus cu copiii?

¹³ Spre deosebire de fariseii insensibili, Cristos nu şi-a folosit niciodată autoritatea pentru a pune poveri pe umerii oamenilor (Mat. 23:4). Dimpotrivă, el i-a învăţat cu bunătate şi răbdare căile lui Iehova. Isus a fost întotdeauna bun şi iubitor cu continuatorii săi, un adevărat prieten (Prov. 17:17; Ioan 15:11–15). Chiar şi copiii se simţeau bine în prezenţa lui şi, evident, şi el se simţea bine cu ei. Isus n-a fost niciodată prea ocupat pentru a petrece timp cu cei mici. Cu o anumită ocazie, discipolii săi — care încă aveau o părere prea înaltă despre ei înşişi, asemenea conducătorilor religioşi din vremea aceea — au încercat să-i oprească pe oameni să-i aducă pe  copii la Isus ca să-i atingă. Isus n-a fost de acord cu ceea ce au făcut discipolii şi le-a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine! Nu încercaţi să-i opriţi, căci regatul lui Dumnezeu este al celor ca ei“. Apoi, folosind copiii drept exemplu, el i-a învăţat pe discipoli o lecţie importantă: „Adevărat vă spun că cine nu primeşte regatul lui Dumnezeu ca un copilaş nu va intra în el“ (Mar. 10:13–15).

14. Ce învaţă copiii când li se arată interes sincer?

¹⁴ Să ne gândim ce aveau să simtă acei copii ani mai târziu, când, deveniţi adulţi, aveau să-şi aducă aminte că Isus Cristos ‘i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat’ (Mar. 10:16). Şi copiii de astăzi îşi vor aminti cu drag de bătrânii şi de ceilalţi creştini care manifestă interes sincer faţă de ei. Dar, şi mai important, aceşti copii învaţă încă de mici că spiritul lui Iehova acţionează asupra poporului său.

Să manifestăm bunătate într-o lume rea

15. De ce nu ar trebui să ne surprindă faptul că, în prezent, bunătatea este o calitate rară?

¹⁵ Mulţi oameni consideră că n-au timp să arate bunătate faţă de alţii. Prin urmare, slujitorii lui Iehova trebuie să înfrunte zi de zi spiritul lumii la şcoală, la locul de muncă, în predicare, pe stradă etc. Atitudinile răuvoitoare ne-ar putea întrista, însă n-ar trebui să ne surprindă. Iehova l-a inspirat pe Pavel să ne avertizeze că în „zilele din urmă“ adevăraţii creştini vor trăi în mijlocul unor oameni „iubitori de sine, . . . fără afecţiune naturală“ (2 Tim. 3:1–3).

16. Cum putem manifesta bunătate asemenea lui Cristos în congregaţie?

¹⁶ Însă în congregaţia creştină domneşte o atmosferă înviorătoare, total diferită de ceea ce găsim în lume. Urmând exemplul lui Isus, fiecare dintre noi poate contribui la atmosfera plăcută din congregaţie. Ce putem face în mod concret? Mulţi fraţi au nevoie de ajutor şi de încurajare, deoarece se confruntă cu probleme de sănătate sau trec prin situaţii grele. În aceste ‘zile din urmă’ problemele s-au agravat, dar ele nu sunt nicidecum noi. Creştinii din timpurile biblice s-au confruntat şi ei cu probleme asemănătoare. Şi, aşa cum în trecut ajutorul fraţilor a fost de mare preţ, tot aşa este şi astăzi. De aceea, îndemnul apostolului Pavel este cât se poate de oportun: „Să le vorbiţi consolator sufletelor deprimate, să-i sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi îndelung răbdători faţă de toţi“ (1 Tes. 5:14). Cu alte cuvinte, suntem îndemnaţi să manifestăm bunătate asemenea lui Cristos.

17, 18. În ce moduri putem imita bunătatea lui Isus?

¹⁷ Creştinii au responsabilitatea de ‘a-i primi pe fraţi cu drag’, de a-i trata aşa cum i-ar fi tratat Isus. Trebuie să arătăm interes sincer atât faţă de cei pe care îi cunoaştem de mulţi ani, cât şi faţă de cei pe care îi întâlnim, poate, pentru prima dată (3 Ioan 5–8). În plus, asemenea  lui Isus, să luăm iniţiativa şi să arătăm compasiune faţă de alţii, fiind întotdeauna înviorători (Is. 32:2; Mat. 11:28–30).

¹⁸ Fiecare dintre noi poate manifesta bunătate prin acţiuni concrete care vădesc interes sincer faţă de fraţi. Căutaţi modalităţi de a-i ajuta! Luaţi iniţiativa! Faceţi tot ce vă stă în putinţă! „În iubire frăţească, fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii“, aşa cum a îndemnat Pavel. El a adăugat: „În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii“ (Rom. 12:10). Aceasta presupune să urmăm exemplul lui Cristos, tratându-i pe ceilalţi cu căldură şi bunătate, şi să învăţăm să manifestăm „iubire fără ipocrizie“ (2 Cor. 6:6). Pavel a descris această iubire astfel: „Iubirea este îndelung răbdătoare şi bună. Iubirea nu este geloasă, nu se laudă, nu se îngâmfă“ (1 Cor. 13:4). Să nu nutrim resentimente faţă de fraţii şi surorile noastre, ci mai degrabă să dăm ascultare îndemnului: „Fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă cu mărinimie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu, prin Cristos, v-a iertat cu mărinimie“ (Ef. 4:32).

19. Cum vor fi răsplătite eforturile noastre de a manifesta bunătate asemenea lui Cristos?

¹⁹ Eforturile noastre de a cultiva şi de a manifesta întotdeauna bunătate asemenea lui Cristos vor fi răsplătite din plin. Spiritul lui Iehova va putea acţiona liber în congregaţie, ajutându-ne pe fiecare să cultivăm rodul lui. În plus, când călcăm pe urmele lui Isus şi îi ajutăm şi pe alţii să facă la fel, închinarea noastră în unitate ne va aduce bucurie nouă şi, mai presus de toate, lui Dumnezeu. Aşadar, să ne străduim să reflectăm întotdeauna blândeţea şi bunătatea lui Isus în relaţiile cu semenii.

Puteţi explica?

• Cum a arătat Isus că ‘era blând şi avea o inimă umilă’?

• Cum a manifestat Isus bunătate?

• Cum putem arăta blândeţe şi bunătate asemenea lui Cristos în această lume imperfectă?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Când unui frate îi slăbeşte credinţa, aşa cum i s-a întâmplat lui Petru, eşti gata „să întinzi mâna“ şi să-l ajuţi, aşa cum a făcut Isus?

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Cum ai putea manifesta bunătate în congregaţie?