Eşti ‘înrădăcinat şi tare pe temelie’?

AI VĂZUT vreodată un copac mare izbit de vânturi năprasnice? Deşi este lovit cu putere, el rămâne în picioare. De ce? Datorită rădăcinilor sale viguroase, adânc înfipte în pământ. Şi noi putem fi asemenea unui astfel de copac. Când suntem loviţi de vânturile năprasnice ale încercărilor, putem rămâne în picioare dacă suntem „înrădăcinaţi şi tari pe temelie“ (Ef. 3:14–17). Ce este această temelie?

Potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, ‘Cristos Isus însuşi este piatra unghiulară de temelie’ a congregaţiei creştine (Ef. 2:20; 1 Cor. 3:11). În calitate de creştini, suntem îndemnaţi ‘să continuăm să umblăm în unitate cu el, înrădăcinaţi şi zidiţi în el şi întăriţi în credinţă’. Astfel, vom putea face faţă tuturor atacurilor îndreptate împotriva credinţei noastre, inclusiv atacurilor ce îmbracă forma ‘argumentelor convingătoare’ care au la bază ‘amăgirea deşartă’ a oamenilor (Col. 2:4–8).

„Lăţimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea“

Cum putem deveni „înrădăcinaţi“ şi „întăriţi în credinţă“? O modalitate importantă prin care ne putem înfige rădăcinile adânc în pământ, ca să spunem aşa, este să studiem cu sârguinţă Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Iehova doreşte ‘să înţelegem pe deplin împreună cu toţi sfinţii care este lăţimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea’ adevărului (Ef. 3:18). De aceea, niciun creştin n-ar trebui să se mulţumească cu o înţelegere superficială a adevărului, adică doar cu o cunoaştere a ‘lucrurilor elementare’ din Cuvântul lui Dumnezeu (Evr. 5:12; 6:1). Dimpotrivă, fiecare dintre noi trebuie să fie dornic să aprofundeze adevărurile biblice (Prov. 2:1–5).

Bineînţeles, asta nu înseamnă că un bagaj mare de cunoştinţe este tot ce avem nevoie pentru a fi „înrădăcinaţi şi tari“ în adevăr. În fond, şi Satan cunoaşte ce spune Biblia. Avem nevoie de ceva mai mult. Avem nevoie ‘să cunoaştem iubirea lui Cristos, care întrece cunoştinţa’ (Ef. 3:19). Totuşi, când studiem având ca motivaţie iubirea pentru Iehova şi pentru Cuvântul său, faptul de a dobândi tot mai multă cunoştinţă exactă din Biblie ne întăreşte credinţa (Col. 2:2).

 Verifică-ţi cunoştinţele

În cele ce urmează, te invităm să verifici cât de bine cunoşti câteva dintre adevărurile vitale din Cuvântul lui Dumnezeu. Poate că această verificare a cunoştinţelor te va stimula să ai un studiu personal al Bibliei şi mai profund. De exemplu, citeşte primele versete ale Scrisorii lui Pavel către efeseni. (Vezi chenarul  „Către efeseni“.) Apoi întreabă-te: Înţeleg semnificaţia expresiilor din acest pasaj biblic care sunt scrise cu litere cursive în chenar? Să le analizăm pe rând.

Aleşi „înainte de întemeierea lumii“

Pavel le-a scris colaboratorilor săi în credinţă: „[Dumnezeu] ne-a ales dinainte să ne adopte ca fii prin Isus Cristos“. Într-adevăr, Iehova a stabilit să adopte unii oameni în familia sa cerească perfectă. Aceşti fii adoptaţi ai lui Dumnezeu aveau să domnească în calitate de regi şi preoţi cu Cristos (Rom. 8:19–23; Rev. 5:9, 10). Când a contestat prima dată suveranitatea lui Iehova, Satan a insinuat că omul era o creaţie cu defect. Cât de potrivit a fost, aşadar, că Iehova i-a ales tocmai pe unii membri ai familiei umane să contribuie la eliminarea în cele din urmă a răului din univers, inclusiv a sursei răului, Satan Diavolul! Însă Iehova nu a ales dinainte fiecare persoană ce avea să fie adoptată ca fiu al său, ci doar a stabilit că va exista un grup, sau o clasă, de oameni care va domni cu Cristos în cer (Rev. 14:3, 4).

La ce s-a referit Pavel când le-a scris colaboratorilor creştini că au fost aleşi, ca grup,  „înainte de întemeierea lumii“? El nu s-a referit la perioada de dinainte de crearea pământului sau a omului. Dacă ar fi fost aleşi atunci, s-ar fi nesocotit însăşi ideea de dreptate. Cum ar fi putut Adam şi Eva să fie consideraţi răspunzători pentru acţiunile lor dacă Dumnezeu ar fi stabilit înainte de a-i crea că vor păcătui? Aşadar, întrebarea este: Când a stabilit Dumnezeu modul în care avea să îndrepte situaţia apărută când Adam şi Eva i s-au alăturat lui Satan în răzvrătirea lui? Iehova s-a gândit la o soluţie după ce primii noştri părinţi s-au răzvrătit, dar înainte să vină în existenţă o lume imperfectă, totuşi răscumpărabilă.

„După bogăţia bunătăţii sale nemeritate“

De ce a spus Pavel că măsurile menţionate în primele versete din Efeseni au fost luate potrivit ‘bogăţiei bunătăţii nemeritate’ a lui Dumnezeu? Deoarece a vrut să sublinieze ideea că Iehova nu era obligat să răscumpere omenirea decăzută.

Din cauza naturii noastre păcătoase, niciunul dintre noi nu poate obţine răscumpărarea prin merite proprii. Totuşi, în marea sa iubire pentru familia umană, Iehova a luat măsuri speciale ca să ne salveze. Dată fiind starea noastră imperfectă şi păcătoasă, răscumpărarea este într-adevăr, aşa cum a spus Pavel, o dovadă de bunătate nemeritată.

Secretul sacru al scopului lui Dumnezeu

Dumnezeu nu a dezvăluit de la început cum avea să îndrepte răul cauzat de Satan. Era un ‘secret sacru’ (Ef. 3:4, 5). Mai târziu, odată cu înfiinţarea congregaţiei creştine, Iehova a dezvăluit detalii despre modul în care avea să-şi împlinească scopul iniţial cu privire la pământ şi omenire. „La împlinirea timpurilor fixate“, a explicat Pavel, Dumnezeu a iniţiat „o administrare“, un sistem de administrare a lucrurilor în vederea unificării tuturor creaturilor sale inteligente.

Prima etapă a acestei unificări a început la Penticosta din 33 e.n., când Iehova a început să-i adune pe cei ce aveau să domnească împreună cu Cristos în cer (Fap. 1:13–15; 2:1–4). A doua etapă avea să fie strângerea celor ce vor trăi în paradis pe pământ sub guvernarea Regatului mesianic, condus de Cristos (Rev. 7:14–17; 21:1–5). Termenul „administrare“ nu se referă la Regatul mesianic, întrucât acest Regat nu a fost instaurat decât în 1914. Administrarea se referă la modul în care Dumnezeu gestionează, sau organizează, lucrurile pentru a-şi împlini scopul de a restabili unitatea universală.

‘Fiţi oameni maturi în ce priveşte capacitatea de înţelegere’

Cu siguranţă, bunele obiceiuri de studiu te vor ajuta să înţelegi pe deplin „lăţimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea“ adevărului. Totuşi, nu uita că Satan ar putea profita de stilul de viaţă alert din prezent pentru a ne strica aceste obiceiuri. Nu-i permite să-ţi facă un asemenea rău! Foloseşte-ţi ‘priceperea’ pe care ţi-a dat-o Dumnezeu ca să devii ‘un om matur în ce priveşte capacitatea de înţelegere’ (1 Ioan 5:20; 1 Cor. 14:20). Asigură-te că înţelegi de ce crezi ceea ce crezi şi că eşti întotdeauna gata să prezinţi „motivul speranţei“ tale (1 Pet. 3:15).

Imaginează-ţi că erai de faţă când s-a citit prima oară Scrisoarea lui Pavel către efeseni. Nu s-ar fi aprins în tine dorinţa de a creşte „în cunoaşterea exactă a Fiului lui Dumnezeu“? (Ef. 4:13, 14) Bineînţeles că da! De aceea, permite cuvintelor inspirate ale lui Pavel să te stimuleze în acelaşi fel astăzi. Iubirea profundă pentru Iehova şi cunoştinţa exactă din Cuvântul său te vor ajuta să fii bine ‘înrădăcinat şi tare pe temelie’, care este Cristos. Astfel, vei putea rămâne în picioare indiferent ce vânturi năprasnice ar putea stârni Satan împotriva ta până când Iehova va pune capăt acestei lumi rele (Ps. 1:1–3; Ier. 17:7, 8).

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 27]

 „Către efeseni“

„Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, căci ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cereşti, în unitate cu Cristos, aşa cum ne-a ales în unitate cu el înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea lui, în iubire. Căci el ne-a ales dinainte să ne adopte ca fii prin Isus Cristos, după buna sa plăcere şi după voinţa sa, spre lauda glorioasei sale bunătăţi nemeritate, pe care ne-a dat-o cu bunăvoinţă prin cel iubit de el. Prin el avem eliberarea prin răscumpărare, datorită sângelui său, da, iertarea greşelilor noastre, după bogăţia bunătăţii sale nemeritate. El ne-a dat-o cu generozitate împreună cu toată înţelepciunea şi judecata sănătoasă, făcându-ne cunoscut secretul sacru al voinţei sale. Acesta este potrivit bunei sale plăceri pe care a hotărât-o în sinea lui pentru o administrare care va avea loc la împlinirea timpurilor fixate, ca să adune din nou toate lucrurile în Cristos, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ.“ (Ef. 1:3–10)