„Voi sunteţi prietenii mei“

„Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ce vă poruncesc.“ (IOAN 15:14)

1, 2. a) Din ce medii proveneau prietenii lui Isus? b) De ce este vital să fim prieteni cu Isus?

BĂRBAŢII aflaţi într-o cameră din Ierusalim împreună cu Isus proveneau din diverse medii sociale. Fraţii de corp Petru şi Andrei fuseseră pescari. Înainte de a deveni apostol al lui Isus, Matei a fost încasator de impozite, o meserie detestată în acea vreme. După cât se pare, unii dintre ei, de pildă Iacov şi Ioan, îl cunoşteau pe Isus din copilărie. Alţii, cum era cazul lui Natanael, îl cunoşteau doar de câţiva ani (Ioan 1:43–50). Însă toţi cei prezenţi în acea noapte memorabilă de Paşte erau convinşi că Isus era Fiul lui Dumnezeu, promisul Mesia (Ioan 6:68, 69). El le-a spus: „V-am numit prieteni, pentru că toate lucrurile pe care le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute“ (Ioan 15:15). Ce mult au însemnat cuvintele lui Isus pentru apostolii săi fideli!

² Aceste cuvinte li se aplică în primul rând creştinilor unşi de azi, dar şi însoţitorilor acestora, „alte oi“ (Ioan 10:16). Indiferent din ce mediu provenim, putem avea onoarea de a fi prieteni ai lui Isus. Prietenia cu el este de importanţă vitală pentru noi, deoarece, dacă suntem prieteni cu Isus, suntem şi prieteni cu Iehova. De fapt, nu ne putem apropia de Dumnezeu dacă nu ne apropiem mai întâi de Cristos. (Citeşte Ioan 14:6, 21.) Dar ce trebuie să facem ca să devenim şi să rămânem prieteni cu Isus? Înainte de a analiza acest subiect important, să vedem cum s-a dovedit Isus un prieten bun şi cum au răspuns discipolii la prietenia sa.

Isus, un prieten bun

3. Ce reputaţie avea Isus?

³ „Bogatul are mulţi prieteni“, a scris înţeleptul rege Solomon (Prov. 14:20). Această afirmaţie descrie înclinaţia oamenilor imperfecţi de a se împrieteni cu persoanele de la care pot obţine mai mult decât sunt nevoiţi să ofere. Isus nu a manifestat o astfel de tendinţă. El nu a fost influenţat de starea materială sau de poziţia socială a cuiva. El chiar a simţit iubire faţă de un tânăr conducător bogat, pe care l-a invitat să-l urmeze. Totuşi, Isus l-a îndemnat să le dea săracilor tot ce avea (Mar. 10:17–22; Luca 18:18, 23). Isus era cunoscut drept prietenul oamenilor umili şi dispreţuiţi, nu al celor bogaţi şi proeminenţi (Mat. 11:19).

4. Care erau câteva defecte ale prietenilor lui Isus?

⁴ Bineînţeles, prietenii lui Isus aveau defecte. De exemplu, Petru nu a privit întotdeauna lucrurile într-un mod spiritual (Mat. 16:21–23). Iacov şi Ioan au manifestat dorinţa greşită de a dobândi glorie şi i-au cerut lui Isus să le dea poziţii înalte în Regat, iar ceilalţi apostoli s-au mâniat din acest motiv. De fapt, între apostoli s-au iscat deseori neînţelegeri din cauza dorinţei de a stabili cine era mai mare. Totuşi, Isus nu s-a mâniat pe prietenii săi, ci le-a corectat cu răbdare modul de gândire (Mat. 20:20–28).

5, 6. a) De ce a rămas Isus prieten cu majoritatea apostolilor? b) De ce a rupt Isus prietenia cu Iuda?

⁵ Deşi erau oameni imperfecţi, Isus a rămas prieten cu ei. Aceasta nu înseamnă că Isus era exagerat de indulgent sau că nu le vedea defectele. Dimpotrivă, el s-a concentrat asupra  calităţilor şi a intenţiilor bune ale acestora. Odată, Petru, Iacov şi Ioan au adormit în loc să fie alături de Isus într-un moment foarte dificil din viaţa sa. Pe bună dreptate, Isus a fost dezamăgit de atitudinea lor. Dar, cunoscându-le motivaţiile bune, el le-a spus: „Spiritul este înflăcărat, dar carnea este slabă“ (Mat. 26:41).

⁶ Isus însă a rupt prietenia cu Iuda Iscariot. Chiar dacă acesta a încercat să lase impresia că îi este prieten, Isus şi-a dat seama că Iuda nu mai avea motivaţii corecte. Făcându-se prieten cu lumea, Iuda a devenit duşman al lui Dumnezeu (Iac. 4:4). De fapt, când şi-a declarat prietenia faţă de ceilalţi 11 apostoli fideli, Isus îl îndepărtase deja pe Iuda (Ioan 13:21–35).

7, 8. Cum şi-a arătat Isus iubirea faţă de prietenii săi?

⁷ Isus nu s-a concentrat asupra defectelor pe care le aveau prietenii săi, ci a acţionat numai spre binele lor. De exemplu, el l-a rugat pe Iehova să-i susţină când se vor confrunta cu încercări. (Citeşte Ioan 17:11.) Isus a arătat consideraţie faţă de limitele lor fizice (Mar. 6:30–32). Mai mult, Isus nu doar le-a spus ce gândea el, ci chiar a dorit mereu să afle şi să înţeleagă gândurile şi sentimentele lor (Mat. 16:13–16; 17:24–26).

⁸ Isus a trăit şi a murit pentru prietenii săi. E adevărat, el ştia că trebuia să moară pentru a satisface în mod legitim cerinţele justiţiei divine (Mat. 26:27, 28; Evr. 9:22, 28). Totuşi, Isus şi-a dat viaţa din iubire. El a spus: „Nimeni nu are iubire mai mare decât aceea în care cineva îşi dă sufletul pentru prietenii săi“ (Ioan 15:13).

Cum au răspuns discipolii la prietenia lui Isus?

9, 10. Cum au reacţionat oamenii la generozitatea lui Isus?

⁹ Isus şi-a pus la dispoziţie cu generozitate timpul şi lucrurile materiale, fiind plin de afecţiune faţă de cei din jur. De aceea, oamenii i-au căutat compania şi s-au simţit îndemnaţi să facă ceva pentru el (Luca 8:1–3). Isus a spus din proprie experienţă: „Fiţi darnici şi vi se va da. Vi se va turna în poală o măsură bună, îndesată, scuturată şi care dă pe dinafară. Căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura înapoi“ (Luca 6:38).

¹⁰ Cum era de aşteptat, unii oameni au încercat să se împrietenească cu Isus doar din interes. Aceşti prieteni falşi l-au abandonat când au înţeles greşit unele cuvinte ale sale. În loc să aibă încredere în Isus, ei au tras concluzii greşite şi i-au întors spatele. Apostolii însă i-au rămas loiali. Deşi prietenia lor cu Isus a fost deseori pusă la încercare, ei au  făcut tot posibilul să fie alături de el în orice situaţie. (Citeşte Ioan 6:26, 56, 60, 66–68.) În ultima noapte a vieţii sale pământeşti, Isus şi-a exprimat aprecierea faţă de ei spunându-le: „Voi sunteţi cei care aţi rămas întotdeauna cu mine în încercările mele“ (Luca 22:28).

11, 12. a) Cum i-a asigurat Isus pe discipoli de prietenia lui? b) Cum au reacţionat discipolii?

¹¹ La puţin timp după ce Isus i-a lăudat pentru loialitatea lor, discipolii l-au abandonat. Din ce cauză? Deoarece au permis fricii de oameni să fie mai puternică decât iubirea lor pentru Cristos. Dar şi de această dată, Isus i-a iertat. După moartea şi învierea sa, el i-a asigurat din nou de prietenia lui. Mai mult, Isus le-a încredinţat o misiune sacră: să facă discipoli „din oamenii tuturor naţiunilor“ şi să-i fie martori „până în cea mai îndepărtată parte a pământului“ (Mat. 28:19; Fap. 1:8). Cum au reacţionat discipolii?

¹² Ei s-au dedicat întru totul lucrării de răspândire a mesajului despre Regat. Ajutaţi de spiritul sfânt al lui Iehova, au răspândit în scurtă vreme învăţăturile lui Isus în tot Ierusalimul (Fap. 5:27–29). Nici chiar ameninţarea cu moartea nu i-a împiedicat să respecte porunca lui Isus de a face discipoli. După numai câţiva ani de la primirea acestei porunci, apostolul Pavel a scris că vestea bună fusese predicată „în toată creaţia de sub cer“ (Col. 1:23). Aşadar, discipolii au dovedit că preţuiau prietenia cu Isus.

13. Cum s-au lăsat discipolii modelaţi de învăţăturile lui Isus?

¹³ Cei care au devenit discipoli şi-au modelat viaţa după învăţăturile lui Isus. Mulţi au trebuit să facă schimbări majore în conduita şi în personalitatea lor. Unii dintre noii discipoli fuseseră homosexuali, adulteri, beţivi sau hoţi (1 Cor. 6:9–11). Alţii au trebuit să-şi schimbe atitudinea faţă de cei de altă rasă (Fap. 10:25–28). Însă toţi aceştia au ascultat de Isus şi au făcut schimbări în viaţă, îmbrăcând astfel o nouă personalitate (Ef. 4:20–24). Ei au ajuns să cunoască „mintea lui Cristos“, adică au înţeles şi au imitat modul lui de a gândi şi de a acţiona (1 Cor. 2:16).

Prietenia cu Cristos în prezent

14. Ce a promis Isus că va face la ‘încheierea acestui sistem’?

¹⁴ Mulţi dintre creştinii din secolul I l-au cunoscut personal pe Isus sau l-au văzut după ce a înviat. Deşi n-am avut acest privilegiu, şi noi putem fi prieteni cu Cristos. Care este una dintre cerinţe? Ascultarea îndemnurilor date de clasa sclavului fidel şi prevăzător. Această clasă este alcătuită din fraţii unşi de spirit ai lui Isus care sunt încă pe pământ. Isus a promis că, la ‘încheierea acestui sistem’, el îl va numi pe acest sclav „peste toate bunurile sale“ (Mat. 24:3, 45–47). În prezent, majoritatea celor care vor să fie prieteni cu Cristos nu sunt membri ai clasei sclavului fidel. Modul în care reacţionează la îndrumarea clasei sclavului influenţează prietenia lor cu Cristos.

15. Ce anume stabileşte dacă o persoană va fi considerată ‘oaie’ sau ‘capră’?

¹⁵ (Citeşte Matei 25:31–40.) Isus i-a numit ‘fraţi ai săi’ pe cei care urmau să formeze clasa sclavului fidel. În ilustrarea despre separarea oilor de capre, Isus a arătat clar că  acordă o mare atenţie modului în care ne purtăm cu fraţii săi, deoarece tot ce facem pentru aceştia, facem în realitate pentru el. Isus chiar a spus că o persoană va fi considerată ‘oaie’ sau ‘capră’ în funcţie de modul în care s-a purtat cu ‘unul dintre cei mai mici fraţi ai săi’. Aşadar, principala modalitate prin care cei cu speranţă pământească îşi demonstrează dorinţa de a fi prieteni cu Cristos este aceea de a sprijini clasa sclavului fidel.

16, 17. Cum ne putem exprima prietenia faţă de fraţii lui Cristos?

¹⁶ Dacă speraţi să trăiţi pe pământ sub Regatul lui Dumnezeu, cum puteţi arăta că sunteţi prieteni cu fraţii lui Cristos? O primă modalitate este aceea de a participa din toată inima la lucrarea de predicare. Cristos le-a poruncit fraţilor săi să predice vestea bună pretutindeni (Mat. 24:14). Totuşi, fraţilor lui Cristos de pe pământ le-ar fi greu să se achite de această responsabilitate fără ajutorul ‘altor oi’. Într-adevăr, ori de câte ori iau parte la lucrarea de predicare, membrii clasei alte oi îi ajută pe fraţii lui Cristos să-şi îndeplinească misiunea primită. Atât Isus Cristos, cât şi clasa sclavului fidel apreciază mult această dovadă de prietenie.

¹⁷ A doua modalitate prin care membrii clasei alte oi îi pot ajuta pe fraţii lui Cristos este aceea de a susţine financiar lucrarea de predicare. Isus şi-a îndemnat continuatorii să-şi facă prieteni prin intermediul „bogăţiilor nedrepte“ (Luca 16:9). Evident, aceasta nu înseamnă că putem cumpăra prietenia cu Isus sau cu Iehova. Folosindu-ne resursele materiale pentru a susţine interesele Regatului, ne dovedim prietenia şi iubirea nu numai prin cuvinte, ci şi „cu fapta şi cu adevărul“ (1 Ioan 3:16–18). Oferim acest sprijin financiar când luăm parte la lucrarea de predicare, când donăm bani pentru construirea şi întreţinerea locurilor de întrunire sau pentru promovarea lucrării de predicare la nivel mondial. Indiferent că suma pe care o donăm este mare sau mică, în mod sigur Iehova şi Isus apreciază faptul că ‘dăm cu bucurie’ (2 Cor. 9:7).

18. De ce ar trebui să respectăm îndrumările bazate pe Biblie ale bătrânilor de congregaţie?

¹⁸ A treia modalitate prin care ne demonstrăm prietenia faţă de Cristos este aceea de a respecta îndrumările oferite de bătrânii congregaţiei. Aceşti oameni sunt numiţi de spiritul sfânt, sub îndrumarea lui Cristos (Ef. 5:23). „Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră şi fiţi-le supuşi“, a scris apostolul Pavel (Evr. 13:17). Uneori poate că ne este greu să respectăm îndrumările bazate pe Biblie pe care ni le dau bătrânii. Din cauza imperfecţiunilor lor, am putea avea o atitudine nepotrivită faţă de sfaturile pe care ni le dau ei. Totuşi, lui Cristos, Capul congregaţiei, îi  face plăcere să-i folosească pe aceşti bărbaţi imperfecţi. Prin urmare, atitudinea pe care o avem faţă de autoritatea ce le-a fost încredinţată ne influenţează direct prietenia cu Cristos. Dacă trecem cu vederea defectele bătrânilor şi respectăm cu bucurie îndrumările lor, dovedim că îl iubim pe Cristos.

Unde putem găsi prieteni adevăraţi?

19, 20. a) Unde putem găsi prieteni adevăraţi? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁹ Isus ne poartă de grijă prin intermediul păstorilor iubitori. În plus, el ne oferă în congregaţie ‘mame, surori şi fraţi’. (Citeşte Marcu 10:29, 30.) Cum au reacţionat rudele tale când ai început să te asociezi cu membrii organizaţiei lui Iehova? Sperăm că te-au ajutat să te apropii de Dumnezeu şi de Cristos. Dar Isus a avertizat că, uneori, „duşmanii omului vor fi cei din casa lui“ (Mat. 10:36). Cât de încurajator este să ştim că putem găsi în congregaţie persoane care ne pot fi mai apropiate decât un frate de sânge! (Prov. 18:24)

²⁰ Din salutările pe care Pavel le menţionează în încheierea scrisorii adresate congregaţiei din Roma înţelegem că el şi-a făcut mulţi prieteni acolo (Rom. 16:8–16). Apostolul Ioan şi-a încheiat cea de-a treia scrisoare prin cuvintele: „Transmite salutările mele prietenilor, fiecăruia pe nume!“ (3 Ioan 14). Aşadar, şi Ioan a legat multe prietenii durabile. Asemenea lui Isus şi primilor săi discipoli, şi noi ne putem face prieteni adevăraţi printre surorile şi fraţii noştri spirituali. Articolul următor ne va arăta cum putem realiza acest lucru.

Cum veţi răspunde?

• Cum a dovedit Isus că a fost un prieten bun?

• Cum au răspuns discipolii la prietenia lui Isus?

• Cum putem dovedi că suntem prieteni cu Cristos?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Pe Isus l-a interesat ceea ce gândeau şi simţeau prietenii săi

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Cum putem arăta că vrem să fim prieteni cu Cristos?