Să dăm dovadă de bune maniere ca slujitori ai lui Dumnezeu

„Fiţi . . . imitatori ai lui Dumnezeu.“ (EF. 5:1)

1, 2. a) De ce sunt importante bunele maniere? b) Ce vom analiza în acest articol?

„PUTEM renunţa la multe lucruri, dar nu şi la bunele maniere. Politeţea este necesară oricând şi oriunde“, a scris Sue Fox, autoarea unor cărţi despre bunele maniere. Când oamenii au obiceiul să fie politicoşi, problemele dintre ei se diminuează şi de multe ori sunt aplanate. Dar la fel de adevărat este şi că lipsa manierelor duce la conflicte, resentimente şi supărare.

² Dar cum stau lucrurile în congregaţia creştină? Membrii congregaţiei sunt, în general, manieraţi. Cu toate acestea, trebuie să avem grijă să nu ne lăsăm influenţaţi de modul de comportare lipsit de respect ce caracterizează lumea din prezent. Aşadar, să vedem cum se aplică principiile biblice în materie de bune maniere. Aplicarea lor ne ajută să ne ferim de influenţele lumii şi îi atrage pe oameni la închinarea adevărată. Pentru a înţelege ce înseamnă  a avea bune maniere, să analizăm exemplul lui Iehova Dumnezeu şi al Fiului său.

Iehova şi Fiul său, exemple în ce priveşte bunele maniere

3. Ce exemplu ne dă Iehova Dumnezeu în ce priveşte bunele maniere?

³ Iehova Dumnezeu este exemplul perfect în ce priveşte bunele maniere. Deşi ocupă cea mai înaltă poziţie în univers, aceea de Suveran, el îi tratează pe oameni cu multă amabilitate şi respect. De exemplu, când le-a vorbit lui Avraam şi lui Moise, Iehova a folosit un termen ebraic tradus deseori prin „te rog“ (Gen. 13:14; Ex. 4:6). Dar cum îi tratează Iehova pe slujitorii săi când greşesc? În contrast izbitor cu unii oameni care izbucnesc de mâniei când alţii nu se ridică la înălţimea aşteptărilor lor, Iehova este „îndurător şi binevoitor, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare şi fidelitate“ (Ps. 86:15).

4. Cum putem urma exemplul lui Iehova când alţii vorbesc cu noi?

⁴ Dumnezeu dă dovadă de bune maniere şi prin modul în care îi ascultă pe oameni. Când Avraam a pus unele întrebări privitoare la locuitorii Sodomei, Iehova i-a răspuns cu răbdare la fiecare dintre ele (Gen. 18:23–32). El n-a considerat că este o pierdere de timp să asculte ceea ce-l frământa pe Avraam. Totodată, Iehova ascultă rugăciunile slujitorilor săi şi implorările păcătoşilor ce se căiesc. (Citeşte Psalmul 51:11, 17.) N-ar trebui oare să-i urmăm exemplul ascultând când alţii ne vorbesc?

5. Cum ne putem îmbunătăţi relaţiile cu alţii manifestând respect asemenea lui Isus?

⁵ Printre multele lucruri pe care Isus Cristos le-a învăţat de la Tatăl său a fost şi manifestarea respectului. Deşi serviciul său pentru Iehova îl solicita intens, consumându-i uneori mult timp şi energie, Isus a fost întotdeauna răbdător şi amabil. El era gata să-i ajute pe leproşi, pe orbi, nevoiţi să cerşească, şi pe alţi oameni necăjiţi. Nu îi ignora, chiar dacă veneau la el într-un moment nepotrivit, fără să-l anunţe dinainte. Deseori se oprea din activitate pentru a-i ajuta pe aceşti oameni deznădăjduiţi. Isus era plin de consideraţie faţă de cei ce credeau în el (Mar. 5:30–34; Luca 18:35–41). În calitate de creştini, noi urmăm exemplul său fiind amabili şi gata oricând să dăm o mână de ajutor. Conduita noastră nu va trece neobservată de rude, de vecini şi de alţii. Mai mult, îl glorifică pe Iehova şi ne produce bucurie.

6. Cum a manifestat Isus căldură faţă de alţii, şi cum putem să-i urmăm exemplul?

⁶ Isus a manifestat respect faţă de alţii şi adresându-li-se pe nume. Nu aşa făceau însă conducătorii religioşi iudei, care îi considerau ‘blestemaţi’ pe cei ce nu cunoşteau Legea şi îi tratau ca atare (Ioan 7:49). Fiul lui Dumnezeu le acorda demnitate oamenilor. El le-a spus pe nume Martei, Mariei, lui Zacheu şi multor altora (Luca 10:41, 42; 19:5). În prezent, deşi împrejurările şi normele specifice fiecărei culturi ar putea impune un anumit mod de adresare, slujitorii lui Iehova se străduiesc să manifeste căldură unii faţă de alţii. * Ei nu permit ca diferenţele sociale să-i împiedice să le arate colaboratorilor în credinţă şi semenilor respectul cuvenit. (Citeşte Iacov 2:1–4.)

7. Cum ne ajută principiile biblice să fim respectuoşi cu oamenii de pretutindeni?

⁷ Prin modul binevoitor în care îi tratează pe oamenii din toate naţiunile şi din toate grupurile etnice, Dumnezeu şi Fiul său le acordă demnitate acestora şi îi atrag pe cei cu o dispoziţie corectă la închinarea adevărată. Desigur, bunele maniere diferă de la o regiune la alta. De aceea, noi nu ne conducem după un set de reguli stricte, ci, urmând principiile biblice, ne străduim să fim flexibili pentru a le arăta respect oamenilor de pretutindeni. Să vedem în continuare cum ne ajută bunele maniere să fim mai eficienţi în serviciul creştin.

 Salutaţi-i pe oameni! Vorbiţi cu ei!

8, 9. a) Ce obicei ar putea dovedi lipsă de respect? b) De ce trebuie să ţinem cont de cuvintele lui Isus consemnate în Matei 5:47?

⁸ În multe locuri, din cauza ritmului trepidant al vieţii, adesea oamenii trec unul pe lângă altul fără măcar să se salute. Bineînţeles, nici nu avem cum să-i salutăm pe toţi cei care trec pe lângă noi pe un trotuar aglomerat. Totuşi, în multe alte situaţii este potrivit şi chiar de dorit să-i salutăm pe alţii. Ce se poate spune despre tine? Ai obiceiul să saluţi? Sau treci adesea pe lângă oameni fără să schiţezi un zâmbet sau să le adresezi un cuvânt? Fără a fi rău intenţionat, cineva ar putea ajunge să cultive un obicei care, în realitate, dovedeşte lipsă de respect.

⁹ Isus ne-a atras atenţia asupra următorului aspect: „Dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Nu fac la fel şi oamenii naţiunilor?“ (Mat. 5:47). Un specialist în comunicare, Donald Weiss, a scris: „Oamenii se supără când alţii trec pe lângă ei şi nu-i bagă în seamă. Nu există nicio scuză suficient de bună pentru a-i împăca pe cei ce-au fost ignoraţi. Aşadar, soluţia este simplă: Salutaţi-i pe oameni! Vorbiţi cu ei!“. Dacă nu vom adopta o atitudine rece şi distantă în relaţiile cu semenii, vom avea rezultate bune.

10. Cum ne pot ajuta bunele maniere să fim eficienţi în serviciul creştin? (Vezi chenarul  „Începe cu un zâmbet călduros“.)

¹⁰ Tom şi Carol, un cuplu de creştini care locuieşte într-un oraş mare din nordul Statelor Unite, consideră conversaţiile plăcute cu vecinii un aspect al serviciului creştin. Făcând referire la Iacov 3:18, Tom spune: „Ne străduim să fim prietenoşi şi în relaţii paşnice cu oamenii. Îi abordăm pe cei pe care-i vedem în faţa caselor lor şi pe cei care lucrează în zonă. Le zâmbim şi îi salutăm. Discutăm despre subiecte care-i interesează: despre copiii lor, despre căţelul lor, despre casa lor sau despre locul lor de muncă. Cu timpul, ei ajung să ne considere prieteni“. Carol adaugă: „Când ne întâlnim din nou, le spunem numele nostru şi îl aflăm pe al lor. Le spunem ce facem în zonă, însă nu lungim discuţia. În cele din urmă, le putem depune mărturie“. Tom şi Carol au câştigat încrederea multora dintre vecinii lor. Mulţi au acceptat publicaţii bazate pe Biblie, iar câţiva  au dorit să afle mai multe despre adevărul biblic.

Fiţi politicoşi în situaţii neplăcute

11, 12. De ce ne putem aştepta ca unii să se poarte urât cu noi când predicăm vestea bună, şi cum ar trebui să reacţionăm?

¹¹ Uneori, în lucrarea de predicare suntem trataţi în mod nepoliticos. Acest lucru nu ne surprinde, întrucât Cristos Isus şi-a avertizat discipolii: „Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi“ (Ioan 15:20). Ne-am putea aştepta la rezultate bune dacă răspundem cu aceeaşi monedă la comentariile denigratoare? Nicidecum. Aşadar, cum ar trebui să reacţionăm? Iată ce a scris apostolul Petru: „Sfinţiţi-l pe Cristos ca Domn în inima voastră, fiind întotdeauna gata să prezentaţi o apărare înaintea oricui vă cere motivul speranţei voastre, făcând însă aceasta cu blândeţe şi respect profund“ (1 Pet. 3:15). Dacă suntem politicoşi, răspunzând cu blândeţe şi respect, cei ce ne insultă şi-ar putea schimba atitudinea faţă de noi (Tit 2:7, 8).

¹² Dar ce putem face pentru a fi pregătiţi să reacţionăm într-un mod aprobat de Dumnezeu când suntem trataţi urât? Pavel ne-a sfătuit: „Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să-i răspundeţi fiecăruia“ (Col. 4:6). Dacă ne facem obiceiul să vorbim şi să ne purtăm politicos cu membrii familiei, cu colegii de şcoală sau de muncă, cu membrii congregaţiei şi cu vecinii, vom fi mai bine pregătiţi să reacţionăm la batjocuri şi insulte într-un mod demn de un creştin. (Citeşte Romani 12:17–21.)

13. Daţi un exemplu care să arate că, dacă suntem politicoşi, împotrivitorii îşi pot schimba atitudinea.

¹³ Dovedind bune maniere în situaţii neplăcute putem avea rezultate surprinzătoare. De exemplu, un Martor din Japonia a fost insultat de un locatar şi de musafirul acestuia. Fratele a plecat de la uşă în mod politicos şi a continuat să predice în teritoriu. La un moment dat, a observat că musafirul se oprise la o oarecare distanţă şi îl urmărea cu privirea. Când fratele s-a apropiat de el, acesta a spus: „Îmi pare rău pentru cele întâmplate. Chiar dacă v-am vorbit urât, am observat că aţi continuat să zâmbiţi. Ce-ar trebui să fac ca să fiu şi eu ca dumneavoastră?“. Acel om îşi pierduse orice  speranţă de a mai fi fericit, deoarece tocmai îi murise mama şi rămăsese şi fără loc de muncă. Martorul s-a oferit să studieze Biblia cu el, iar el a acceptat. Nu după mult timp, studiau de două ori pe săptămână.

Cea mai bună modalitate de a învăţa bunele maniere

14, 15. Cum şi-au educat slujitorii lui Iehova copiii în timpurile biblice?

¹⁴ În timpurile biblice, părinţii temători de Dumnezeu făceau tot posibilul să-şi înveţe copiii să se poarte politicos. De pildă, în Geneza 22:7 este prezentat modul plin de respect în care Avraam şi Isaac s-au adresat unul altuia. Buna educaţie primită de la părinţi a fost evidentă şi în cazul lui Iosif. În închisoare, el a vorbit politicos chiar şi cu ceilalţi deţinuţi (Gen. 40:8, 14). Din cuvintele pe care i le-a spus faraonului reiese că el învăţase cum să se adreseze unei persoane cu autoritate (Gen. 41:16, 33, 34).

¹⁵ Între Cele zece porunci date fiilor lui Israel era şi următoarea poruncă: „Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta ca să ai multe zile pe pământul pe care ţi-l dă Iehova, Dumnezeul tău“ (Ex. 20:12). O modalitate prin care copiii îşi onorau părinţii era aceea de a fi respectuoşi în familie. Fiica lui Iefta a manifestat un respect deosebit faţă de tatăl ei acţionând potrivit făgăduinţei pe care o făcuse el, chiar dacă aceasta a însemnat un mare sacrificiu pentru ea (Jud. 11:35–40).

16–18. a) Cum pot fi învăţaţi copiii bunele maniere? b) Ce foloase rezultă când copiii învaţă bunele maniere?

¹⁶ Este foarte important să ne învăţăm copiii să fie manieraţi. Pentru ca la vârsta adultă să se înţeleagă bine cu ceilalţi, copiii trebuie să fie învăţaţi câteva lucruri elementare: cum să salute musafirii, cum să răspundă la telefon, cum să mănânce la masă cu alţii, de ce este bine să ţină uşa altor persoane, să fie amabili cu cei în vârstă şi cu cei bolnavi şi să-i ajute pe cei ce au de dus bagaje grele. Totodată, ei trebuie ajutaţi să înţeleagă de ce din vocabularul lor nu trebuie să lipsească expresiile „te rog“, „mulţumesc“, „cu plăcere“, „mă scuzaţi“ sau întrebarea amabilă „Vă pot ajuta cu ceva?“.

¹⁷ Faptul de a ne învăţa copiii să fie manieraţi nu este o sarcină atât de dificilă. Cea mai bună metodă este aceea de a fi noi înşine un exemplu. Kurt, care are 25 de ani, povesteşte cum au învăţat el şi cei trei fraţi ai lui să fie politicoşi. El spune: „Îi auzeam pe părinţii noştri că vorbeau frumos unul cu altul şi vedeam că îi tratau cu răbdare şi consideraţie pe  alţii. La Sala Regatului, înainte şi după întruniri, tata mă lua cu el ca să vorbim cu fraţii şi surorile în vârstă. Auzeam cum îi saluta şi vedeam cât de mult îi respectă“. Kurt adaugă: „Cu timpul, mi-am însuşit aceste maniere. De fapt, ajungi să fii politicos în mod firesc. Nu este modul în care trebuie să te porţi, ci modul în care vrei să te porţi“.

¹⁸ Ce foloase pot avea copiii dacă părinţii îi învaţă bunele maniere? Vor putea să-şi facă prieteni, să păstreze bune relaţii cu alţii şi vor fi pregătiţi să colaboreze la locul de muncă cu şefii şi cu colegii. În plus, copiii bine-crescuţi, politicoşi şi manieraţi le vor aduce bucurie şi satisfacţie părinţilor. (Citeşte Proverbele 23:24, 25.)

Bunele maniere ne deosebesc de lume

19, 20. De ce trebuie să fim hotărâţi să fim imitatori ai Dumnezeului nostru binevoitor şi ai Fiului său?

¹⁹ „Fiţi deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi“, a scris Pavel (Ef. 5:1). A-i imita pe Iehova Dumnezeu şi pe Fiul său presupune a aplica principiile biblice, cum sunt cele pe care tocmai le-am analizat. Astfel, nu vom fi niciodată asemenea ipocriţilor, care sunt politicoşi doar pentru a câştiga favoarea unui superior sau pentru a obţine avantaje materiale (Iuda 16).

²⁰ În aceste ultime zile ale guvernării lui malefice, Satan caută cu înverşunare să distrugă normele stabilite de Iehova cu privire la conduita respectuoasă. Însă Diavolul nu va reuşi să-i facă pe adevăraţii creştini să renunţe la bunele maniere. Fiecare dintre noi trebuie să fie hotărât să fie imitator al Dumnezeului nostru binevoitor şi al Fiului său. Astfel, ne vom deosebi de cei ce aleg să fie lipsiţi de respect. Vorbirea şi conduita noastră vor aduce laude numelui lui Iehova, exemplul perfect în ce priveşte bunele maniere, şi îi vor atrage pe cei sinceri la adevărata închinare.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce învăţăm de la Iehova şi de la Fiul său în ce priveşte bunele maniere?

• De ce este bine să-i salutăm cu căldură pe oameni?

• Cum ne ajută bunele maniere să fim eficienţi în predicare?

• Cum pot părinţii să-şi înveţe copiii bunele maniere?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 27]

 Începe cu un zâmbet călduros

Mulţi ezită să înceapă o conversaţie cu un necunoscut. Dar, din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, Martorii lui Iehova fac eforturi sincere să înveţe să converseze pentru a le împărtăşi altora adevărurile biblice. Ce anume te-ar putea ajuta să faci îmbunătăţiri în acest domeniu?

În Filipeni 2:4 este enunţat un principiu valoros: „[Arătaţi] interes nu doar faţă de lucrurile personale, ci şi faţă de ale celorlalţi“. Să aplicăm aceste cuvinte la subiectul în discuţie: Când întâlneşti o persoană pentru prima dată, aceasta te consideră un străin. Cum ai putea să o ajuţi să se simtă în largul ei? Cu un zâmbet călduros şi un salut prietenesc. Însă acestea nu sunt de ajuns.

Când începi o conversaţie cu cineva, poate că îi întrerupi şirul gândurilor. Dacă încerci să-l atragi într-o discuţie despre ce ai tu în minte fără să ţii cont de ceea ce are el în minte, crezi că va reacţiona favorabil? Puţin probabil. De aceea, încearcă, dacă este posibil, să-ţi dai seama ce îl preocupă şi începe o conversaţie pornind de la acel lucru. Aşa a procedat şi Isus când a întâlnit o femeie la o fântână din Samaria (Ioan 4:7–26). Ea venise să scoată apă. Isus s-a folosit de această situaţie pentru a începe o conversaţie, pe care în scurt timp a transformat-o într-o înviorătoare discuţie spirituală.

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

O atitudine prietenoasă deschide calea spre o bună mărturie

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Trebuie să dăm dovadă întotdeauna de bune maniere