Să-i preţuim pe fraţii şi surorile noastre cu deficienţe auditive!

POPORUL de astăzi al lui Dumnezeu este o mare familie de fraţi şi surori de credinţă. Din această familie, cu istorie străveche, au făcut parte femei şi bărbaţi fideli, precum Samuel, David, Samson, Rahav, Moise, Avraam, Sara, Noe şi Abel. Însă printre slujitorii loiali ai lui Iehova sunt şi multe persoane cu deficienţe auditive. De exemplu, primii Martori ai lui Iehova din Mongolia au fost doi surzi, soţ şi soţie. De asemenea, ca urmare a integrităţii fraţilor noştri surzi din Rusia, am obţinut o victorie juridică la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În timpurile moderne, „sclavul fidel şi prevăzător“ a furnizat publicaţii în limbajul semnelor, a înfiinţat congregaţii şi a organizat congrese pentru cei cu deficienţe de auz (Mat. 24:45). Toate acestea le sunt de un real folos fraţilor surzi. * Dar v-aţi întrebat vreodată cum au reuşit ei să înveţe despre adevăratul Dumnezeu şi să facă progrese spirituale înainte de a beneficia de aceste măsuri? Sau v-aţi gândit ce aţi putea face pentru a ajuta persoanele cu surditate din zona voastră?

Când hrana spirituală nu era disponibilă în limba lor

I-aţi putea întreba pe unii fraţi surzi mai în vârstă cum l-au cunoscut pe Dumnezeu. Probabil vă vor relata ce au simţit când au aflat că Dumnezeu are un nume. Acest singur adevăr le-a schimbat viaţa şi i-a ajutat să persevereze ani de zile până când au fost disponibile videocasete şi DVD-uri în limbajul semnelor, cu ajutorul cărora au înţeles învăţăturile biblice mai profunde. Probabil vă vor spune cum era când întrunirile creştine nu se ţineau sau nu se traduceau în limbajul mimico-gestual. Cineva stătea lângă ei şi le scria câteva idei pe o foaie pentru a-i ajuta să înţeleagă ce se spunea. Un frate surd a învăţat în acest fel adevărurile biblice timp de şapte ani până când, în cele din urmă, programul întrunirilor a început să fie tradus în limbajul semnelor.

Martori surzi mai în vârstă îşi amintesc cum era să le predice oamenilor care aud. Aveau într-o mână un cartonaş pe care era scrisă o prezentare simplă din casă în casă, iar în cealaltă mână ţineau ultimele numere ale revistelor Treziţi-vă! şi Turnul de veghe. Era o adevărată luptă să conducă un studiu biblic cu o altă persoană surdă folosind doar publicaţii tipărite, pe care oricum nu le înţelegeau prea bine. Ei îşi amintesc probabil de sentimentele de neputinţă ce-i copleşeau când nu puteau continua discuţia despre adevărurile spirituale întrucât nu erau înţeleşi. Ei ştiu, de asemenea, cum este să ai o iubire profundă pentru Iehova şi totuşi să nu fii sigur cum trebuie să acţionezi, deoarece nu eşti sigur dacă ceea ce ai înţeles este corect.

În pofida tuturor acestor obstacole, fraţii şi surorile cu deficienţe auditive au ţinut cu tărie la integritatea lor (Iov 2:3). Ei l-au aşteptat pe Iehova cu o „dorinţă fierbinte“ (Ps. 37:7). Iar Iehova îi binecuvântează acum într-o măsură mult mai mare decât şi-au imaginat ei vreodată.

Să ne gândim la eforturile pe care le făcea un frate surd, care este soţ şi tată. El ţinea cu regularitate studiul biblic în familie, chiar dacă nu erau disponibile publicaţii în limbajul semnelor.  Fiul său îşi aminteşte: „Tatălui meu nu-i era deloc uşor să ţină studiul în familie, deoarece nu avea la dispoziţie decât publicaţii tipărite. Adesea, el nu înţelegea bine textul, şi nici noi, copiii, nu-l ajutam prea mult. Ba îl corectam imediat când nu explica ceva bine. Cu toate acestea, el ţinea cu regularitate studiul în familie. Pentru el era atât de important ca noi să învăţăm ceva despre Iehova, încât trecea peste sentimentele de stânjeneală pe care le încerca uneori din cauza limitelor sale în înţelegerea limbii scrise“.

Să ne gândim şi la Richard, un frate de peste 70 de ani, orb şi surd, care locuieşte în Brooklyn, New York. Richard este bine cunoscut pentru regularitatea cu care participă la întrunirile creştine. Pentru a asista la acestea, ia singur metroul şi numără staţiile ca să ştie unde să coboare. Într-o iarnă a fost un viscol cumplit, iar întrunirile au fost anulate. Toţi din congregaţie au fost informaţi, dar s-a întâmplat ca Richard să nu fie anunţat. Când fraţii şi-au dat seama de acest lucru şi l-au căutat, l-au găsit în faţa Sălii Regatului, aşteptând cu răbdare ca uşile să fie deschise. Când a fost întrebat de ce ieşise afară pe un astfel de viscol, Richard a răspuns: „Îl iubesc pe Iehova“.

Ce poţi face tu?

Locuiesc în zona ta persoane cu deficienţe auditive? Ai putea învăţa câte ceva în limbajul semnelor pentru a comunica cu ele? Persoanele surde sunt de obicei foarte amabile şi răbdătoare când îi învaţă pe alţii limba lor. Poate vei întâlni o persoană surdă în lucrarea de predicare sau informal. Ce poţi face? Încearcă să comunici. Foloseşte gesturi, imagini, desenează sau scrie pe hârtie. Chiar dacă persoana respectivă îţi dă de înţeles că nu este interesată de adevăr, spune-i unui Martor surd despre vizita ta sau unuia care cunoaşte limbajul mimico-gestual. Pentru o persoană cu deficienţe de auz mesajul ar putea fi mai atrăgător dacă este prezentat în limbajul semnelor.

Poate că înveţi limbajul semnelor şi participi la întruniri într-o congregaţie de surzi. Ce poţi face pentru a comunica mai eficient în această limbă şi pentru a o înţelege mai bine? Deşi în congregaţia ta poate mai sunt şi alţi vestitori care aud, încearcă să foloseşti limbajul semnelor chiar şi atunci când li te adresezi lor. Astfel te vei obişnui să gândeşti în această limbă. Uneori vei fi tentat să vorbeşti, deoarece îţi este mai uşor. Dar aşa cum trebuie să perseverezi pentru a vorbi fluent o limbă străină, tot aşa trebuie să perseverezi pentru a comunica eficient în limbajul mimico-gestual.

Continuând să depui eforturi asidue pentru a folosi limbajul semnelor dovedeşti iubire şi respect pentru fraţii şi surorile cu deficienţe auditive. Gândeşte-te la sentimentele de frustrare de care surzii au parte în fiecare zi la locul de muncă sau la şcoală din cauză că nu pot să-i înţeleagă pe cei din jur. Un frate surd a spus: „Zi de zi sunt înconjurat de oameni care vorbesc. Adesea mă simt singur şi marginalizat.  Iar aceste sentimente devin uneori atât de puternice, încât ajung la exasperare şi chiar mă umplu de mânie. Cuvintele nu pot exprima pe deplin ce simt“. Având în vedere toate acestea, ar trebui să facem tot ce ne stă în putinţă ca întrunirile noastre să fie oaze ale comunicării şi prieteniei, în care surorile şi fraţii noştri surzi se pot hrăni din punct de vedere spiritual (Ioan 13:34, 35).

Să ne gândim, de asemenea, la multele grupe de fraţi surzi care se întrunesc împreună cu congregaţiile obişnuite. Programul spiritual este tradus pentru ei în limbajul semnelor. Pentru a înţelege mai bine ceea ce se prezintă, membrii surzi ai congregaţiei se aşează pe locurile din faţă de la Sala Regatului. Astfel, ei îl pot vedea atât pe vorbitor, cât şi pe interpret. Experienţa a dovedit că ceilalţi fraţi se obişnuiesc repede cu acest aranjament, iar faptul că programul este tradus în limbajul mimico-gestual nu constituie o distragere pentru ei. La fel se procedează şi la congrese. Membrii congregaţiei care îşi dau toată silinţa să traducă pe înţelesul celor surzi, aşa cum s-ar exprima aceştia, merită laude sincere.

Poate că faci parte dintr-o congregaţie care sprijină o grupă de limbajul semnelor sau în care există un număr mic de persoane surde pentru care sunt traduse întrunirile. Ce ai putea face pentru fraţii surzi? Invită-i la tine acasă. Dacă e posibil, învaţă câte ceva în limbajul semnelor. Deşi nu va fi uşor să comunicaţi, nu te descuraja! Veţi găsi o cale să vă înţelegeţi. Mai târziu îţi vei aminti cu plăcere de astfel de momente, în care ai arătat iubire (1 Ioan 4:8). Fraţii noştri cu deficienţe auditive au multe de oferit. Sunt buni parteneri de discuţie, sunt perspicace şi au un extraordinar simţ al umorului. Un frate, ai cărui părinţi sunt surzi, spune: „Am trăit toată viaţă printre surzi, iar aceştia mi-au oferit mai mult decât le-aş putea dărui eu vreodată. Putem învăţa multe de la surorile şi fraţii noştri cu deficienţe auditive!“.

Iehova îi iubeşte pe închinătorii săi loiali, inclusiv pe cei care sunt surzi. Datorită credinţei şi perseverenţei lor, aceştia sunt membrii valoroşi ai organizaţiei lui Iehova. Aşadar, să-i preţuim pe fraţii şi surorile noastre cu deficienţe auditive!

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Când este prezentat în limbajul semnelor, mesajul despre Regat poate fi mai atrăgător pentru o persoană surdă

[Legenda fotografiilor de la pagina 32]

Întrunirile noastre trebuie să fie oaze de încurajare spirituală pentru fraţii noştri cu deficienţe auditive