Biblia ajunge în Madagascar

SITUAT la aproximativ 400 de kilometri de coasta sud-estică a Africii, Madagascarul este a patra insulă din lume ca mărime. Populaţia malgaşă este de mult timp familiarizată cu numele Iehova, întrucât în această limbă există de peste 170 de ani Biblii, care conţin numele divin. Însă, pentru a traduce Biblia în malgaşă, a fost nevoie de perseverenţă şi dăruire.

Primele eforturi de a traduce Biblia în această limbă datează din 1813, când Sir Robert Farquhar, guvernatorul britanic din Mauritius, a pus bazele unui proiect de traducere a Evangheliilor în malgaşă. Ulterior, el i-a propus regelui Madagascarului, Radama I, să cheme misionari de la Societatea Misionară Londoneză.

În 18 august 1818, doi misionari din Ţara Galilor, David Jones şi Thomas Bevan, au sosit în oraşul-port Toamasina, din Mauritius. Locuitorii din Toamasina erau foarte religioşi. Viaţa lor de zi cu zi gravita în jurul cultului strămoşilor şi al tradiţiilor. Populaţia malgaşă vorbea o limbă expresivă, de origine malaiopolineziană.

La puţin timp după ce au înfiinţat o mică şcoală, Jones şi Bevan şi-au adus familiile din Mauritius în Toamasina. Însă, din nefericire, întregul grup a fost lovit de malarie. În decembrie 1818, soţia şi copilul lui Jones au decedat. După două luni, boala i-a răpus şi pe membrii familiei Bevan. Singurul supravieţuitor a fost David Jones.

În pofida tragediei suferite, Jones era hotărât să le pună la dispoziţie malgaşilor Cuvântul lui Dumnezeu. După o perioadă de recuperare petrecută pe insulele Mauritius, Jones a început să înveţe malgaşa, o limbă nu tocmai uşoară. La puţin timp după aceea a început munca de pregătire a traducerii Evangheliei după Ioan.

În octombrie 1820, Jones s-a întors în Madagascar, în capitala ţării, Antananarivo, iar după puţin timp a înfiinţat o şcoală condusă de misionari. Condiţiile erau precare deoarece nu existau manuale, tablă sau bănci. Programa însă era foarte bine concepută, iar copiii erau nerăbdători să înveţe.

După aproape şapte luni în care a muncit singur, Jones a primit un nou partener în locul lui Bevan: un misionar pe nume David Griffiths. Cei doi s-au dedicat traducerii Bibliei în malgaşă.

Începe traducerea Bibliei

La începutul anilor ’20 ai secolului al XIX-lea, singura formă scrisă a limbii malgaşe era cea cu caractere arabe, numită soraba. Doar un mic număr de oameni ştiau să citească. De aceea, misionarii au discutat cu regele Radama I, care le-a acordat permisiunea de a adopta alfabetul latin şi de a-l folosi în locul sorabei.

Traducerea a început la 10 septembrie 1823. Jones a început să traducă Geneza şi Matei, iar Griffiths, Exodul şi Luca. Pe lângă  munca de traducere pe care o efectuau cu mult zel, ei predau la şcoală atât dimineaţa, cât şi după-amiaza. De asemenea, pregăteau şi ţineau servicii religioase în trei limbi. Cu toate acestea, munca de traducere avea întâietate.

Cu ajutorul a 12 studenţi, cei doi misionari au tradus în întregime Scripturile greceşti şi multe cărţi din Scripturile ebraice în doar un an şi jumătate. Anul următor a fost încheiată o primă traducere a întregii Biblii. Bineînţeles, traducerea necesita unele corectări sau îmbunătăţiri. De aceea, doi lingvişti din Anglia, David Johns şi Joseph Freeman, au fost trimişi să dea o mână de ajutor.

O mulţime de obstacole

Când traducerea în malgaşă a fost finalizată, Societatea Misionară Londoneză l-a trimis pe Charles Hovenden să înfiinţeze prima tipografie din Madagascar. Hovenden a sosit la 21 noiembrie 1826. Din nefericire însă, şi el s-a îmbolnăvit de malarie şi a murit la numai o lună de la sosire. Nimeni în afară de el nu ştia cum să folosească presa. Anul următor, James Cameron, un negustor priceput din Scoţia, a reuşit să asambleze presa cu ajutorul unui manual pe care l-a găsit printre componentele presei. După multe încercări şi eşecuri, în 4 decembrie 1827, Cameron a reuşit să tipărească o parte din Geneza, capitolul 1. *

Problemele au continuat să apară după moartea regelui Radama I, în 27 iulie 1828. Acesta fusese un mare susţinător al proiectului de traducere. David Jones spusese despre el: „Este foarte amabil şi prietenos. Promovează educaţia şi preţuieşte instruirea poporului său în artele civilizaţiei mai mult decât aurul şi argintul“. După moartea regelui, l-a tron i-a succedat soţia sa, Ranavalona I, care nu a susţinut, la fel ca soţul ei, munca de traducere a Bibliei.

La puţin timp după întronarea reginei, un vizitator din Anglia i-a cerut o audienţă, pentru a discuta despre lucrarea de traducere. Cererea i-a fost respinsă. Cu o altă ocazie, când misionarii i-au spus reginei că mai aveau multe să-i înveţe pe oameni, printre care greaca şi ebraica, regina a răspuns: „Nu mă interesează greaca şi ebraica. Vreau să ştiu dacă îi puteţi învăţa pe membrii poporului meu ceva mai util, de pildă, cum să facă săpun“. Dându-şi seama că ar putea fi forţaţi să plece înainte de a termina Biblia în malgaşă, Cameron a cerut un răgaz de o săptămână, timp în care să se gândească la propunerea reginei.

După o săptămână, Cameron le-a înmânat mesagerilor reginei două bucăţi mici de săpun, făcut din materiale locale. Prepararea săpunului, precum şi alte munci publice efectuate de meşteşugarii misionari au liniştit-o pentru o vreme pe regină. În tot acest timp, ei au tipărit întreaga Biblie, cu excepţia câtorva cărţi din Scripturile ebraice.

La început surpriză, apoi dezamăgire

Deşi iniţial refuzase sugestiile misionarilor, în mai 1831 regina a emis în mod surprinzător un decret, prin care le permitea supuşilor să treacă la creştinism. Acest decret însă a avut o viaţă scurtă. Potrivit unei lucrări de istorie, „numărul mare de botezuri i-a alarmat pe conservatorii de la curte. Aceştia au convins-o pe regină că serviciul comuniunii echivala cu un jurământ de susţinere a britanicilor“ (A History of Madagascar). Prin urmare, la sfârşitul anului 1831, după numai şase luni de la emitere, decretul a fost anulat.

Nestatornicia reginei şi influenţa tot mai mare a tradiţionaliştilor din guvern i-a stimulat  pe misionari să termine de tipărit Biblia. Scripturile greceşti creştine erau deja terminate şi mii de exemplare fuseseră puse în circulaţie. Cu toate acestea, la 1 martie 1835 a apărut un alt obstacol. Regina Ranavalona I a interzis creştinismul şi a poruncit ca toate cărţile creştine să fie predate autorităţilor.

Conform decretului reginei, niciun localnic nu avea voie să lucreze la tipografie. Astfel, munca a fost finalizată de câţiva misionari. După zile şi nopţi de muncă, în iunie 1835 s-a încheiat tipărirea întregii Biblii. Într-adevăr, atunci a luat naştere Biblia în malgaşă!

În pofida interdicţiei, Biblia a fost repede distribuită. Şaptezeci de exemplare ale Scripturilor au fost îngropate pentru a nu fi distruse. Această decizie s-a dovedit a fi foarte bună, deoarece, în mai puţin de un an, toţi misionarii, cu excepţia a doi, au trebuit să părăsească insula. Chiar şi aşa, Cuvântul lui Dumnezeu a continuat să se răspândească în Madagascar.

Dragostea malgaşilor pentru Biblie

Cât de bucuroşi au fost locuitorii Madagascarului pentru că puteau citi Cuvântul lui Dumnezeu în propria limbă! Deşi traducerea conţine inexactităţi, iar limbajul este învechit, rareori găseşti o casă în care să nu existe o Biblie. Mulţi malgaşi citesc din Biblie cu regularitate. Remarcabilă la această traducere este folosirea în multe locuri a numelui divin, Iehova, în Scripturile ebraice. În exemplarele originale, numele divin apare şi în Scripturile greceşti. De aceea, mulţi malgaşi cunosc numele lui Dumnezeu.

După ce a tipărit primele exemplare ale Scripturilor greceşti, tipograful, pe nume Baker, a văzut bucuria malgaşilor şi a exclamat: „Nu sunt profet, dar nu cred că din această ţară va fi înlăturat vreodată Cuvântul lui Dumnezeu“. Şi într-adevăr a avut dreptate! Nici malaria, nici provocarea de a învăţa o limbă dificilă, nici decretele potrivnice n-au putut împiedica răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în Madagascar!

În prezent, situaţia s-a îmbunătăţit în mare măsură. În 2008 s-au lansat Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi în limba malgaşă. Această traducere constituie un uriaş pas înainte, întrucât limbajul folosit este modern şi uşor de înţeles. Cu siguranţă, în prezent, Cuvântul lui Dumnezeu este foarte răspândit în Madagascar (Is. 40:8).

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

„Traducerea lumii noi“ în malgaşă onorează numele lui Dumnezeu, Iehova