Este evident progresul tău spiritual?

„Meditează la aceste lucruri, lasă-te absorbit de ele, pentru ca progresul tău să fie clar pentru toţi.“ (1 TIM. 4:15)

1, 2. a) Ce se cunoaşte despre tânărul Timotei? b) Ce schimbare s-a produs în viaţa lui Timotei când avea în jur de 20 de ani?

TIMOTEI s-a născut în provincia romană Galatia, pe teritoriul Turciei de azi. După moartea lui Isus, acolo s-au format mai multe congregaţii în decursul anilor. La un moment dat, tânărul Timotei împreună cu mama şi bunica lui au îmbrăţişat creştinismul, devenind membri activi ai unei congregaţii (2 Tim. 1:5; 3:14, 15). Cu siguranţă, viaţa de creştin în acel mediu îi aducea lui Timotei multe satisfacţii. După puţin timp, în viaţa lui s-a produs o schimbare.

² Acest lucru s-a întâmplat când Pavel a vizitat a doua oară congregaţiile din acea regiune. Pe atunci, Timotei avea în jur de 20 de ani. După cât se pare, Pavel a aflat în Listra că acest tânăr „avea o bună mărturie din partea fraţilor“ locali (Fap. 16:2). În mod sigur, Timotei dădea dovadă de maturitate, deşi nu era decât un tânăr. Sub îndrumarea spiritului sfânt, Pavel şi corpul de bătrâni ‘şi-au pus mâinile peste Timotei’, încredinţându-i ulterior responsabilităţi importante în congregaţie (1 Tim. 4:14; 2 Tim. 1:6).

3. Ce invitaţie deosebită a primit Timotei?

³ Timotei a primit invitaţia deosebită de a-l însoţi pe Pavel în călătoriile sale (Fap. 16:3). Cât de surprins şi de bucuros trebuie să fi fost Timotei! În anii care au urmat, el a călătorit împreună cu Pavel, iar uneori şi cu alţii, îndeplinind diferite însărcinări primite de la apostoli şi bătrâni. Lucrarea itinerantă la care au luat parte Pavel şi Timotei a contribuit foarte mult la zidirea spirituală a congregaţiilor. (Citeşte Faptele 16:4, 5.) Astfel, progresul spiritual al lui Timotei a ajuns să fie cunoscut de mulţi fraţi. După aproximativ zece ani de colaborare cu Timotei, Pavel le-a scris filipenilor: „N-am pe nimeni altcineva cu o atitudine ca a lui [Timotei], care să se îngrijească cu adevărat de voi. . . . Cunoaşteţi dovada pe care a dat-o el cu privire la sine, şi anume că, asemenea unui copil cu tatăl lui, a slujit ca sclav cu mine la răspândirea veştii bune“ (Filip. 2:20–22).

4. a) Ce responsabilitate importantă a primit Timotei? b) Ce întrebări se ridică în legătură cu sfatul lui Pavel consemnat în 1 Timotei 4:15?

⁴ Cam în aceeaşi perioadă când le-a scris filipenilor, Pavel i-a încredinţat lui Timotei responsabilitatea importantă de a numi bătrâni de congregaţie şi slujitori auxiliari (1 Tim. 3:1; 5:22). Reiese, aşadar, că Timotei devenise un supraveghetor demn de încredere. Totuşi, în scrisoarea sa, Pavel îl îndeamnă pe Timotei să depună eforturi pentru a face ca ‘progresul său să fie clar pentru toţi’ (1 Tim.  4:15). Dar nu făcuse deja Timotei progrese spirituale evidente? De ce i-a dat Pavel acest sfat? Ce foloase putem avea şi noi dacă ţinem seama de cuvintele lui Pavel?

Cultivă calităţi spirituale

5, 6. a) Ce ameninţa curăţenia spirituală a congregaţiei din Efes? b) Cum putea Timotei să apere curăţenia spirituală a congregaţiei?

⁵ Să analizăm acum contextul în care au fost scrise cuvintele din 1 Timotei 4:15. (Citeşte 1 Timotei 4:11–16.) Înainte de a-i trimite lui Timotei această scrisoare, Pavel a făcut o călătorie în Macedonia. El însă l-a rugat pe Timotei să rămână în Efes. Care a fost motivul? Unii creştini din acel oraş promovau învăţături false, cauzând astfel dezbinare în congregaţie. Timotei trebuia să apere curăţenia spirituală a congregaţiei. Dar cum putea face el acest lucru? Printre altele, fiind el însuşi un bun exemplu.

⁶ Pavel i-a scris lui Timotei: „Fii un exemplu pentru cei fideli, în vorbire, în purtare, în iubire, în credinţă, în castitate. Meditează la aceste lucruri, lasă-te absorbit de ele, pentru ca progresul tău să fie clar pentru toţi“ (1 Tim. 4:12, 15). Acest progres se referea la cultivarea calităţilor spirituale, nu la dobândirea unei poziţii de autoritate. Cu toţii ar trebui să facem un astfel de progres, care să fie evident pentru ceilalţi!

7. Ce ar trebui să facă toţi membrii congregaţiei?

⁷ La fel ca pe timpul lui Timotei, unii fraţi au responsabilităţi teocratice, fiind bătrâni sau slujitori auxiliari. De asemenea, unii fraţi şi unele surori fac pionierat, iar alţii slujesc în lucrarea itinerantă, la Betel sau ca misionari. Bătrânii iau parte la diverse programe de predare, cum ar fi congresele. Cu toate acestea, fiecare frate şi fiecare soră, indiferent de vârstă, poate face progrese spirituale clare (Mat. 5:16). Aşadar, la fel ca Timotei, chiar şi fraţii care au responsabilităţi teocratice ar trebui să depună eforturi pe plan spiritual, astfel încât progresul lor să fie evident pentru toţi.

O vorbire exemplară

8. Ce efect are vorbirea noastră asupra închinării aduse lui Iehova?

⁸ Timotei trebuia să fie un bun exemplu în ce priveşte vorbirea. Şi progresul nostru trebuie să fie evident în acest domeniu. Felul în care vorbim dezvăluie ce fel de persoane suntem în realitate. Isus a spus pe bună dreptate că „din plinătatea inimii vorbeşte gura“ (Mat. 12:34). Iacov, fratele vitreg al lui Isus, a arătat ce efect are vorbirea noastră asupra închinării aduse lui Iehova: „Dacă cineva crede că i se închină lui Dumnezeu într-un mod corect, dar nu-şi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, închinarea acestui om este deşartă“ (Iac. 1:26).

9. Cum putem dovedi că avem o vorbire exemplară?

⁹ De asemenea, modul în care vorbim le dezvăluie celorlalţi fraţi cât de mult am progresat pe plan spiritual. Prin urmare, să evităm vorbirea nepotrivită, critică, negativă sau jignitoare. Să fim încurajatori şi să le aducem mângâiere altora prin vorbirea noastră, dovedind astfel maturitate spirituală (Prov. 12:18; Ef. 4:29; 1 Tim. 6:3–5, 20). În plus, ne putem arăta devoţiunea faţă de Dumnezeu dacă le vorbim altora despre normele sale înalte şi despre hotărârea noastră de a le respecta (Rom. 1:15, 16). Oamenii cu inima sinceră vor observa felul în care vorbim şi s-ar putea simţi impulsionaţi să ne urmeze exemplul (Filip. 4:8, 9).

Purtare exemplară şi castitate

10. Ce fel de credinţă trebuie să avem pentru a progresa pe plan spiritual?

¹⁰ Pentru a fi exemple demne de urmat, nu e suficient să avem o vorbire exemplară. Dacă doar am spune ce este bine, dar nu am face binele, am fi ipocriţi. Pavel cunoştea ipocrizia  fariseilor şi efectele unei astfel de atitudini. De aceea, el l-a avertizat pe Timotei nu doar o dată să evite nesinceritatea şi ipocrizia (1 Tim. 1:5; 4:1, 2). Bineînţeles, Timotei nu era ipocrit. Pavel chiar i-a scris: „Îmi aduc aminte de credinţa neipocrită care este în tine“ (2 Tim. 1:5). Totuşi, Timotei trebuia să arate mereu că era un creştin adevărat. Purtarea lui trebuia să fie exemplară.

11. Ce i-a scris Pavel lui Timotei despre bogăţii?

¹¹ În cele două scrisori ale sale, Pavel i-a dat lui Timotei diferite sfaturi referitoare la conduită. De exemplu, Timotei nu trebuia să alerge după bogăţii. Pavel i-a scris: „Iubirea de bani este rădăcina a tot felul de rele, iar unii, râvnind la această iubire, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns peste tot cu multe dureri“ (1 Tim. 6:10). Când cineva ajunge să iubească bogăţiile, înseamnă că a slăbit spiritualiceşte. Însă cei care aleg să ducă o viaţă simplă, mulţumindu-se cu „hrană şi acoperământ“, dovedesc că progresează pe plan spiritual (1 Tim. 6:6–8; Filip. 4:11–13).

12. Ce calităţi trebuie să manifestăm în viaţa de zi cu zi, astfel încât progresul nostru spiritual să fie evident?

¹² Pavel i-a scris lui Timotei că este foarte important ca surorile „să se împodobească cu haine bine aranjate, cu modestie şi judecată sănătoasă“ (1 Tim. 2:9). Surorile care sunt modeste şi manifestă judecată sănătoasă în diferitele domenii ale vieţii personale, cum ar fi aspectul exterior, dau un exemplu excelent (1 Tim. 3:11). Acest principiu se aplică şi în cazul fraţilor. Pavel i-a îndemnat pe supraveghetori să fie ‘cumpătaţi în obiceiuri, cu o minte sănătoasă şi ordonaţi’ (1 Tim. 3:2). Când manifestăm aceste calităţi în viaţa de zi cu zi, progresul nostru spiritual devine evident pentru toţi.

13. Cum putem fi exemple de castitate, asemenea lui Timotei?

 ¹³ Timotei trebuia să fie şi un exemplu de ‘castitate’. Folosind acest termen, Pavel se referea la un domeniu concret al conduitei: moralitatea sexuală. Timotei trebuia să se poarte ireproşabil îndeosebi cu surorile. El trebuia să le privească pe „femeile în vârstă, ca pe nişte mame, iar pe cele mai tinere, ca pe nişte surori, cu toată castitatea“ (1 Tim. 4:12; 5:2). Orice act de imoralitate ţinut ascuns este în realitate cunoscut de Iehova şi, în cele din urmă, va ajunge cunoscut şi de fraţii de credinţă. La fel de adevărat este şi că faptele bune ale cuiva vor fi cunoscute în cele din urmă de ceilalţi (1 Tim. 5:24, 25). Prin castitatea şi purtarea sa exemplară, fiecare membru al congregaţiei poate face ca progresul său spiritual să fie evident pentru cei din jur.

Iubirea şi credinţa sunt esenţiale

14. Cum scoate în evidenţă Biblia necesitatea de ‘a avea iubire între noi’?

¹⁴ O caracteristică a adevăraţilor creştini este iubirea. Isus le-a spus discipolilor: „Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:35). Dar cum putem arăta o astfel de iubire? Biblia ne îndeamnă să ‘ne suportăm unii pe alţii în iubire, să fim buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, să ne iertăm cu mărinimie unii pe alţii’ şi să fim ospitalieri (Ef. 4:2, 32; Evr. 13:1, 2). Apostolul Pavel a scris: „În iubire frăţească, fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii“ (Rom. 12:10).

15. De ce este esenţial ca toţi să manifestăm iubire, dar mai ales supraveghetorii?

¹⁵ Dacă Timotei ar fi fost dur şi lipsit de bunătate cu fraţii săi, toate lucrurile bune pe care le-ar fi făcut ca învăţător sau supraveghetor ar fi fost în zadar. (Citeşte 1 Corinteni 13:1–3.) Însă exprimările sincere de afecţiune ale lui Timotei faţă de fraţi, gesturile de ospitalitate şi acţiunile sale în folosul lor au scos în evidenţă progresul său spiritual. De aceea, a fost cât se poate de potrivit ca, în scrisoarea adresată lui Timotei, Pavel să menţioneze iubirea printre calităţile pe care Timotei trebuia să le manifeste în mod exemplar.

16. De ce trebuia Timotei să dea dovadă de o credinţă puternică?

¹⁶ În timpul şederii sale în Efes, credinţa lui Timotei a fost pusă la încercare. Unii fraţi promovau învăţături care nu erau în armonie cu adevărul. Alţii răspândeau „istorisiri neadevărate“ sau idei care nu contribuiau cu nimic la spiritualitatea congregaţiei. (Citeşte 1 Timotei 1:3, 4.) Pavel a spus despre acele persoane că erau ‘umflate de mândrie şi nu înţelegeau nimic, ci aveau mania disputelor şi a dezbaterilor despre cuvinte’ (1 Tim. 6:3, 4). Timotei nu trebuia nici măcar să plece urechea la astfel de idei dăunătoare, care se infiltrau în congregaţie. De fapt, Pavel l-a îndemnat pe Timotei ‘să se lupte lupta cea bună a credinţei’ şi ‘să se ferească de vorbirile deşarte, care profanau ce este sfânt, şi de contradicţiile a ceea ce se numea în mod fals «cunoştinţă»’ (1 Tim. 6:12, 20, 21). Fără îndoială, Timotei a ţinut cont de sfatul înţelept al lui Pavel (1 Cor. 10:12).

17. Cum ne-ar putea fi pusă la încercare credinţa?

¹⁷ Pavel i-a spus lui Timotei că, „în timpurile care vor veni, unii vor renunţa la credinţă, dând atenţie unor cuvinte inspirate care induc în eroare şi unor învăţături ale demonilor“  (1 Tim. 4:1). Toţi membrii congregaţiei, inclusiv cei care au responsabilităţi teocratice, trebuie să urmeze exemplul lui Timotei şi să cultive o credinţă puternică, de neclintit. Dacă respingem cu hotărâre orice idee apostată, progresul nostru va fi evident şi vom fi exemple de credinţă.

Progresul tău spiritual să fie evident

18, 19. a) Ce putem face ca progresul nostru să fie evident pentru toţi? b) Ce vom analiza în următorul articol?

¹⁸ Bineînţeles, progresul spiritual al unei persoane nu depinde de înfăţişarea sa, de capacităţile sale înnăscute sau de poziţia sa. În plus, anii în adevăr nu reflectă neapărat progresul spiritual. Dimpotrivă, progresul nostru este evident dacă manifestăm supunere faţă de Iehova în ce priveşte gândirea, vorbirea şi purtarea (Rom. 16:19). Trebuie să respectăm porunca de a ne iubi unii pe alţii şi de a cultiva o credinţă puternică. Să medităm deci cu toată seriozitatea la sfaturile pe care Pavel i le-a dat lui Timotei şi să le punem şi noi în aplicare, astfel încât progresul nostru să fie evident pentru toţi!

¹⁹ O altă calitate evidenţiată de progresul şi maturitatea noastră spirituală este bucuria, care face parte din rodul spiritului sfânt (Gal. 5:22, 23). În următorul articol vom vedea cum putem cultiva bucuria şi cum putem s-o păstrăm în pofida problemelor.

Cum aţi răspunde?

• Ce dezvăluie vorbirea noastră?

• Cum dovedesc purtarea şi castitatea noastră că progresăm pe plan spiritual?

• De ce trebuie să fim exemple de iubire şi de credinţă?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Deşi nu era decât un tânăr, Timotei a dat dovadă de maturitate

[Legenda fotografiilor de la pagina 13]

Este progresul tău evident pentru ceilalţi?