De ce să te dedici lui Iehova?

‘În noaptea aceasta, un înger al Dumnezeului căruia îi aparţin a stat lângă mine.’ (FAP. 27:23)

1. a) Ce paşi trebuie făcuţi înainte de botez? b) Ce întrebări vor fi analizate?

„PE BAZA jertfei lui Isus Cristos, te-ai căit de păcate şi te-ai dedicat lui Iehova pentru a înfăptui voinţa sa?“ Aceasta este una dintre cele două întrebări puse la încheierea cuvântării de botez celor care urmează să se boteze. Dar de ce trebuie să ne dedicăm lui Iehova? Ce foloase ne aduce dedicarea? De ce nu acceptă Dumnezeu închinarea unei persoane care nu i se dedică? Pentru a înţelege răspunsurile la aceste întrebări, să vedem mai întâi ce reprezintă dedicarea.

2. Ce reprezintă dedicarea?

² Ce reprezintă dedicarea? Să remarcăm modul în care a descris Pavel prietenia sa cu Dumnezeu. În timp ce era pe o corabie aflată în pericol din cauza unei furtuni, Pavel le-a vorbit pasagerilor despre Iehova, numindu-l ‘Dumnezeul căruia îi aparţine’. (Citeşte Faptele 27:22–24.) Într-adevăr, toţi creştinii adevăraţi îi aparţin lui Iehova. Spre deosebire de ei, lumea „zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Adevăraţii creştini ajung să-i aparţină lui Iehova numai după ce i se dedică în rugăciune într-un mod acceptat de El. Dedicarea reprezintă un jurământ personal şi este urmată de botezul în apă.

3. a) Ce a simbolizat botezul lui Isus? b) Cum imită continuatorii lui Isus exemplul său?

³ Isus ne-a lăsat un exemplu când a decis să facă voinţa lui Dumnezeu. Întrucât se născuse în Israel, o naţiune dedicată, Isus era deja dedicat lui Dumnezeu. Totuşi, botezându-se, el a făcut mai mult decât îi cerea Legea. Din Biblie reiese că el a spus: „Iată! Am venit . . . să fac voinţa ta, o, Dumnezeule!“ (Evr. 10:7; Luca 3:21). Aşadar, botezul lui Isus a simbolizat faptul că el s-a prezentat înaintea lui Dumnezeu ca să înfăptuiască voinţa Sa. Continuatorii lui Isus îi imită exemplul când se  botează. Totuşi, în cazul fiecăruia, botezul în apă este o dovadă publică a dedicării în rugăciune.

Foloasele dedicării

4. Ce învăţăm din prietenia lui David cu Ionatan despre luarea unui angajament?

⁴ Dedicarea creştină este o chestiune importantă, nu un simplu angajament. Ce foloase avem în urma dedicării? Pentru a înţelege acest lucru, să ne gândim la foloasele luării unui angajament. De exemplu, o prietenie pretinde asumarea unor responsabilităţi şi, deci, luarea unui angajament. Când ai un prieten, te simţi obligat să-i porţi de grijă. Una dintre cele mai frumoase prietenii descrise în Biblie este cea dintre David şi Ionatan. Aceştia chiar au făcut un legământ de prietenie. (Citeşte 1 Samuel 17:57; 18:1, 3.) Deşi astfel de prietenii sunt rare, când două persoane se dedică una celeilalte, prietenia lor devine şi mai puternică (Prov. 17:17; 18:24).

5. Ce trebuia să facă un sclav care dorea să-i aparţină pentru totdeauna stăpânului său?

⁵ Legea pe care Dumnezeu i-a dat-o Israelului descria foloasele încheierii unui angajament între un sclav şi un stăpân bun. Sclavul care dorea să-i aparţină pentru totdeauna stăpânului şi, astfel, să se bucure de siguranţă, putea încheia un legământ cu acesta. Legea spunea: „Dacă sclavul spune stăruitor: «Îi iubesc cu adevărat pe stăpânul meu, pe soţia mea şi pe fiii mei; nu vreau să plec liber», atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea adevăratului Dumnezeu şi să-l apropie de uşă sau de uşorul uşii; stăpânul lui să-i străpungă urechea cu o sulă, iar el să fie sclavul lui pentru totdeauna“ (Ex. 21:5, 6).

6, 7. Care sunt beneficiile luării unui angajament şi ce învăţăm de aici despre prietenia cu Iehova?

⁶ Căsătoria este o relaţie care presupune un angajament foarte serios. În acest caz, angajamentul nu implică o obligaţie faţă de un contract scris, ci faţă de o persoană. Dacă un bărbat şi o femeie convieţuiesc fără să se căsătorească, nici ei, nici copiii lor nu se simt cu adevărat în siguranţă. Dar, dacă şi-au luat un angajament unul faţă de celălalt prin intermediul căsătoriei, cei doi au un motiv biblic serios pentru a se strădui să rezolve cu iubire orice problemă (Mat. 19:5, 6; 1 Cor. 13:7, 8; Evr. 13:4).

⁷ În timpurile biblice, israeliţii care încheiau contracte de afaceri sau de angajare aveau anumite beneficii (Mat. 20:1, 2, 8). La fel stau lucrurile şi în prezent. De exemplu, este util să facem o înţelegere scrisă sau un contract înainte de a încheia o afacere sau de a ne angaja. Prin urmare, dacă un angajament aduce foloase întărind o relaţie — de prietenie, de căsătorie sau de muncă —, cu atât mai mult dedicarea din toată inima la Iehova ne aduce foloase! În continuare vom vedea ce foloase au avut unii oameni deoarece i s-au dedicat lui Iehova. De asemenea, vom analiza în ce fel dedicarea lor a fost mai mult decât un angajament.

Foloasele dedicării în cazul Israelului

8. Ce a însemnat pentru Israel dedicarea la Dumnezeu?

⁸ Naţiunea Israel i s-a dedicat lui Iehova când i-a făcut un jurământ. Iehova le-a poruncit israeliţilor să se adune la muntele Sinai şi le-a spus: „Dacă veţi asculta cu atenţie de glasul meu şi dacă veţi respecta legământul meu, veţi deveni proprietatea mea specială dintre toate popoarele“. Israeliţii au răspuns într-un glas: „Suntem gata să facem tot ce a spus Iehova“ (Ex. 19:4–8). Pentru ei, a fi dedicaţi însemna mai mult decât a fi obligaţi să facă ceva. Însemna că îi aparţineau lui Iehova, iar El îi considera ‘proprietatea lui specială’.

9. Ce foloase le-a adus israeliţilor dedicarea la Iehova?

 ⁹ Israeliţii aveau multe foloase deoarece îi aparţineau lui Iehova. El le-a fost loial şi s-a îngrijit de ei asemenea unui tată iubitor. Dumnezeu i-a spus Israelului: „Poate o femeie să-şi uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Chiar dacă aceste femei ar uita, eu nu te voi uita“ (Is. 49:15). Iehova i-a îndrumat prin intermediul Legii, i-a încurajat prin profeţi şi i-a ocrotit prin intermediul îngerilor. Un psalmist a scris despre Iehova: „Îi spune cuvântul său lui Iacob, dispoziţiile şi hotărârile sale judecătoreşti, lui Israel. El n-a făcut aşa cu nicio altă naţiune“ (Ps. 147:19, 20). (Citeşte Psalmii 34:7, 19; 48:14.) Aşa cum în trecut Iehova s-a îngrijit de naţiunea sa, şi în prezent el se îngrijeşte de cei care i se dedică.

De ce să ne dedicăm lui Dumnezeu

10, 11. De ce se poate spune că nu ne-am născut în familia universală a lui Dumnezeu?

¹⁰ Poate că unii se gândesc să se dedice şi să se boteze, dar se întreabă: „De ce nu-i pot sluji lui Dumnezeu fără să mă dedic lui?“. Putem afla motivul analizând poziţia pe care o avem în prezent înaintea lui Dumnezeu. Să nu uităm că, din cauza păcatului adamic, cu toţii ne-am născut în afara familiei lui Dumnezeu (Rom. 3:23; 5:12). Dedicarea la Iehova este o cerinţă esenţială pentru a fi acceptaţi în familia sa universală.

¹¹ În prezent, niciun tată uman nu poate să-i transmită copilului său viaţă perfectă, aşa cum intenţiona Iehova (1 Tim. 6:19). Noi nu ne-am născut ca fii ai lui Dumnezeu deoarece, când prima pereche de oameni a păcătuit, specia umană a fost separată de Tatăl şi Creatorul ei iubitor. (Compară cu Deuteronomul 32:5.) De atunci, lumea trăieşte în afara familiei universale a lui Iehova, fiind înstrăinată de El.

12. a) Cum pot oamenii imperfecţi să devină membri ai familiei lui Dumnezeu? b) Ce paşi trebuie să facă o persoană înainte de botez?

¹² Totuşi, fiecare dintre noi îl poate ruga pe Dumnezeu să-l accepte în familia sa de slujitori aprobaţi. * Dar cum este posibil acest lucru, de vreme ce suntem păcătoşi? Apostolul Pavel a scris: „Când eram duşmani, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său“ (Rom. 5:10). La botez l-am rugat pe Iehova să ne dea o conştiinţă curată ca să fim acceptaţi de el (1 Pet. 3:21). Totuşi, înainte ca o persoană să se boteze, trebuie să facă anumiţi paşi: să-l cunoască pe Dumnezeu, să înveţe să se încreadă în el, să se căiască şi să-şi schimbe modul de viaţă (Ioan 17:3; Fap. 3:19; Evr. 11:6). Dar, pentru a fi primită în familia lui Dumnezeu, persoana respectivă trebuie să mai facă ceva.

13. De ce este potrivit ca o persoană să-i facă un jurământ de dedicare lui Dumnezeu pentru a intra în familia Sa de slujitori aprobaţi?

¹³ O persoană înstrăinată de Dumnezeu poate intra în familia Lui de slujitori aprobaţi numai după ce îi face o promisiune solemnă. Următoarea ilustrare ne va ajuta să înţelegem de ce este nevoie de acest lucru. Un tată cu reputaţia de om bun doreşte să adopte un copil orfan. Înainte de a-l accepta pe băiat ca fiu al său, îi spune: „Mai întâi de toate, vreau să ştiu dacă mă vei iubi şi mă vei respecta ca tată al tău“. El doreşte deci ca băiatul să-i facă o promisiune solemnă; doar aşa îl va primi în familia sa. Cererea tatălui este rezonabilă, nu-i aşa? În mod asemănător, Iehova îi primeşte în familia sa numai pe cei care doresc să-i facă un jurământ de dedicare. Biblia spune: „Să vă prezentaţi corpurile  ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu“ (Rom. 12:1).

Un gest de iubire şi de credinţă

14. În ce fel este dedicarea o expresie a iubirii?

¹⁴ Jurământul de dedicare este o expresie a iubirii noastre sincere faţă de Iehova. Într-un anumit sens, este asemănător jurământului de căsătorie. Un mire îşi exprimă iubirea jurându-i loialitate miresei, indiferent ce s-ar întâmpla. Este un jurământ faţă de o persoană, nu o simplă promisiune că va face un anumit lucru. Mirele ştie că nu poate convieţui cu mireasa lui dacă nu face acel jurământ. În mod asemănător, pentru a ne bucura pe deplin de foloasele faptului de a fi membri ai familiei lui Iehova trebuie să facem un jurământ de dedicare. Aşadar, noi ne dedicăm lui Dumnezeu deoarece, în pofida imperfecţiunii, dorim să-i aparţinem şi suntem hotărâţi să-i fim loiali, indiferent ce s-ar întâmpla (Mat. 22:37).

15. În ce fel este dedicarea un act de credinţă?

¹⁵ Dedicarea la Dumnezeu este un act de credinţă. În ce sens? Datorită credinţei suntem convinşi că este spre binele nostru să ne apropiem de Iehova (Ps. 73:28). Ştim că nu este întotdeauna uşor să umblăm cu Dumnezeu, dat fiind că trăim în mijlocul „unei generaţii strâmbe şi denaturate“. Avem însă încredere în promisiunea Sa că ne va susţine (Filip. 2:15; 4:13). Ştim că suntem imperfecţi, dar avem încredere că Iehova ne arată îndurare chiar şi când facem greşeli. (Citeşte Psalmul 103:13, 14; Romani 7:21–25.) Da, credem cu tărie că Iehova ne va binecuvânta hotărârea de a ne păstra integritatea! (Iov 27:5)

Dedicarea aduce fericire

16, 17. De ce dedicarea la Iehova ne aduce fericire?

¹⁶ Dedicarea la Iehova ne aduce fericire fiindcă este un act de dăruire. Isus a exprimat un adevăr fundamental când a spus: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“ (Fap. 20:35). În timpul serviciului său pământesc, Isus a simţit pe deplin fericirea de a dărui. Când era necesar, el renunţa la odihnă, la hrană sau la confort ca să-i ajute pe oameni să umble pe calea vieţii (Ioan 4:34). El a găsit plăcere în a bucura inima Tatălui său. Isus a spus: „Fac mereu lucrurile care îi sunt plăcute“ (Ioan 8:29; Prov. 27:11).

¹⁷ Isus şi-a îndrumat continuatorii spre o cale de viaţă plină de satisfacţii, spunându-le: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să se renege pe sine“ (Mat. 16:24). Dacă vom urma acest îndemn, ne vom apropia de Iehova. Suntem absolut convinşi că nimeni nu poate avea grijă de noi într-un mod mai iubitor decât El!

18. De ce faptul de a trăi în armonie cu dedicarea la Iehova aduce cea mai mare fericire?

 ¹⁸ Dacă te dedici lui Iehova şi trăieşti în armonie cu această dedicare făcând voinţa sa, ai parte de mai multă fericire decât dacă te-ai dedica unui lucru sau unei alte persoane. De exemplu, mulţi oameni îşi dedică viaţa bogăţiilor, dar nu sunt cu adevărat fericiţi. În schimb, cei care i se dedică lui Iehova găsesc o fericire durabilă (Mat. 6:24). Onoarea de a fi „colaboratori ai lui Dumnezeu“ îi face fericiţi, totuşi ei nu se dedică unei munci, ci lui Iehova, Dumnezeul care preţuieşte eforturile lor (1 Cor. 3:9). Într-adevăr, nimeni nu poate preţui sacrificiul lor de sine mai mult decât Iehova. El chiar le va reda celor loiali vigoarea tinereţii, purtându-le de grijă pentru totdeauna (Iov 33:25). (Citeşte Evrei 6:10.)

19. Ce privilegiu au cei care i se dedică lui Iehova?

¹⁹ Când îţi dedici viaţa lui Iehova, intri într-o strânsă relaţie de prietenie cu El. Biblia spune: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, iar el se va apropia de voi“ (Iac. 4:8; Ps. 25:14). În articolul următor vei vedea de ce poţi fi sigur că decizia de a-i aparţine lui Iehova este cea mai bună decizie pe care o poţi lua.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Ce reprezintă dedicarea la Dumnezeu?

• Ce foloase aduce dedicarea la Dumnezeu?

• De ce adevăraţii creştini trebuie să i se dedice lui Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Dacă trăim în armonie cu dedicarea la Iehova, găsim o fericire durabilă