Întrebări de la cititori

În ce împrejurări ar trebui un frate sau o soră să repete botezul?

Un Martor botezat s-ar putea întreba în anumite împrejurări dacă botezul său este valabil şi dacă ar trebui să-l repete. De pildă, poate că, în perioada dinaintea botezului, cineva practică în secret un lucru pentru care, dacă ar fi botezat, ar fi exclus. Ar putea persoana respectivă să i se dedice lui Dumnezeu în astfel de împrejurări? Dedicarea unei astfel de persoane e valabilă numai dacă renunţă la conduita sa nescripturală. De aceea, o persoană care s-a botezat în astfel de împrejurări s-ar putea gândi, pe bună dreptate, că este necesar să repete botezul.

Ce putem spune despre cineva care nu a practicat păcatul înainte de botez, dar care, după ce s-a botezat, comite o faptă ce atrage după sine formarea unui comitet judiciar? Să presupunem că acea persoană pretinde că nu era pe deplin conştientă de seriozitatea botezului şi spune că botezul ei nu este valabil. Când discută cu cel care a păcătuit, bătrânii n-ar trebui să-i pună la îndoială valabilitatea botezului şi nici să-l întrebe dacă simte că dedicarea şi botezul său sunt sau nu valabile. În definitiv, a auzit discursul biblic despre semnificaţia botezului, a răspuns afirmativ la întrebările referitoare la dedicare şi botez, apoi a mers de bunăvoie la locul botezului şi a fost scufundat în apă. Prin urmare, este rezonabil ca bătrânii să considere că această persoană a înţeles pe deplin seriozitatea acţiunii sale. De aceea, îl vor trata ca pe o persoană botezată.

Dacă persoana în cauză ridică problema valabilităţii botezului său, bătrânii ar trebui să-i îndrepte atenţia spre revista Turnul de veghe din 1 martie 1960, paginile 159, 160 şi din 15 februarie 1964, paginile 123–126 (engl.), unde se analizează acest subiect. Repetarea botezului în anumite împrejurări, cum ar fi lipsa unei înţelegeri suficiente a Bibliei atunci când persoana s-a botezat, este o chestiune personală.

Care sunt câteva aspecte pe care ar trebui să le aibă în vedere creştinii atunci când locuiesc împreună cu alte persoane?

Toţi avem nevoie de o locuinţă. În prezent însă, mulţi oameni nu au propria locuinţă. Din cauza situaţiei economice, a stării de sănătate sau a altor factori, membrii unor familii extinse sunt nevoiţi să locuiască împreună. În unele părţi ale lumii, mai multe rude locuiesc înghesuite într-o singură cameră, neavând practic niciun fel de intimitate.

Organizaţia lui Iehova nu are responsabilitatea să ofere o listă de reguli cu privire la condiţiile de locuit potrivite pentru membrii congregaţiei mondiale. Creştinii sunt îndemnaţi să analizeze în lumina principiilor biblice condiţiile în care locuiesc, pentru a stabili dacă acestea sunt sau nu acceptate de Dumnezeu. Care sunt câteva dintre aceste principii?

 Este foarte important să ţinem cont de efectul pe care îl poate avea asupra noastră şi asupra spiritualităţii noastre faptul de a locui împreună cu alţii. Ce fel de persoane sunt aceştia? Îi slujesc lui Iehova? Trăiesc ei în armonie cu normele Bibliei? Apostolul Pavel a scris: „Nu vă lăsaţi induşi în eroare. Tovărăşiile rele strică obiceiurile folositoare“ (1 Cor. 15:33).

Biblia arată că Iehova condamnă fornicaţia şi adulterul (Evrei 13:4). Aşadar, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, este inacceptabil ca două persoane de sex opus şi necăsătorite să locuiască şi să doarmă împreună ca şi cum ar fi soţ şi soţie. Un creştin nu doreşte să stea într-un loc unde este tolerată imoralitatea.

Mai mult decât atât, Biblia îi îndeamnă pe toţi cei care vor să obţină favoarea lui Dumnezeu să ‘fugă de fornicaţie’ (1 Cor. 6:18). De aceea, este înţelept ca un creştin să nu locuiască într-un loc unde ar putea fi tentat să se implice într-o conduită imorală. Să presupunem că mai mulţi creştini locuiesc în aceeaşi casă, ceea ce ar putea da naştere unor situaţii compromiţătoare. De exemplu, două persoane care nu sunt căsătorite ar putea să rămână singure pentru că ceilalţi, care în mod normal sunt prezenţi, nu sunt momentan acasă. În mod asemănător, ar fi periculos din punct de vedere moral ca două persoane necăsătorite care se simt atrase una de cealaltă să locuiască în aceeaşi casă. Este înţelept să se evite astfel de situaţii.

Ar fi, de asemenea, nepotrivit ca două persoane care au divorţat să continue să locuiască în aceeaşi casă. Având în vedere că în trecut au avut relaţii intime, acest lucru ar putea duce uşor la o conduită imorală (Prov. 22:3).

Un alt aspect important de care dorim să ţinem cont este modul în care membrii comunităţii privesc deciziile noastre. De exemplu, condiţiile de locuit pe care un creştin le consideră normale ar putea fi discutabile în ochii comunităţii. Noi nu dorim să avem niciodată o conduită care să dezonoreze numele lui Iehova. Pavel a spus: „Feriţi-vă să deveniţi motive de poticnire pentru iudei ca, şi pentru greci şi pentru congregaţia lui Dumnezeu, aşa cum şi eu le plac tuturor în toate, necăutând propriul meu folos, ci pe al multora, ca să fie salvaţi“ (1 Cor. 10:32, 33).

Găsirea unei locuinţe potrivite poate fi o adevărată încercare pentru cei care susţin normele drepte ale lui Iehova. Totuşi, creştinii trebuie să se ‘asigure mereu de ceea ce îi este plăcut Domnului’. Astfel, ei trebuie să ia măsurile necesare pentru ca în locuinţa lor să nu se petreacă nimic indecent (Ef. 5:5, 10). În acest sens, creştinii trebuie să se roage pentru îndrumare divină şi să facă tot ce le stă în putinţă ca să-şi protejeze bunăstarea fizică şi morală, nepermiţând ca numele lui Iehova să fie vorbit de rău.