„Dreptul copilului la dezvoltare spirituală“
„Dreptul copilului la dezvoltare spirituală“
ÎN 9 decembrie 2008, Academia Suedeză pentru Drepturile Copilului a organizat un seminar cu tema „Dreptul copilului la dezvoltare spirituală“. La acest eveniment au luat cuvântul reprezentanţi ai Bisericii Suedeze şi ai altor culte ale creştinătăţii, ai islamului şi ai mişcării umaniste.
Un cleric a declarat: „Cuvintele nu pot exprima îndeajuns importanţa pe care o au relatările din Biblie pentru spiritualitatea copiilor“. Însă cum pot Scripturile să satisfacă necesităţile spirituale ale copiilor?
Clericul a spus: „Aceste scrieri şi consemnări le oferă copiilor informaţii la care să mediteze personal“. El a enumerat „relatările despre Adam şi Eva, Cain şi Abel, David şi Goliat, naşterea lui Isus, vameşul Zacheu, precum şi parabolele despre fiul risipitor şi despre bunul samaritean“ printre „relatările-model care pot îndruma gândirea [unui copil] în aspecte importante ale existenţei, cum ar fi lipsa de loialitate, iertarea, căinţa, ura, degradarea morală, împăcarea sau iubirea frăţească şi neegoistă“. El a adăugat: „Aceste scrieri oferă modele care pot fi aplicate în viaţa fiecărui om şi transpuse în fapte“.
Fără îndoială, este bine să-i încurajezi pe alţii să citească Biblia. Dar pot în realitate copiii „să mediteze personal“ la ceea ce citesc din Scripturi şi să tragă apoi concluzii corecte?
Chiar şi adulţii au nevoie să le fie explicate unele pasaje din Scripturi. De exemplu, în Biblie citim despre un demnitar etiopian care nu reuşea să găsească adevărul spiritual ‘meditând personal’. El citea profeţia lui Isaia, dar nu-i prindea sensul. Pentru că-şi dorea să înţeleagă mesajul profetului, el a acceptat explicaţia pe care i-a dat-o discipolul Filip (Fap. 8:26–40). Însă nu doar etiopianul a avut nevoie de ajutor pentru a înţelege Scripturile. Toţi oamenii, dar mai ales copiii, au nevoie să le fie explicate anumite pasaje din Biblie.
Biblia ne avertizează: „Nebunia este lipită de inima copilului“ (Prov. 22:15). Copiii au nevoie de îndrumare şi de explicaţii, iar părinţii au responsabilitatea să le ofere educaţie morală şi spirituală, bazată pe Biblie şi pe învăţăturile congregaţiei creştine. Copiii au dreptul la o astfel de instruire. De la o vârstă fragedă, ei au nevoie de ajutor pentru a-şi clădi o bază biblică solidă în vederea dezvoltării spirituale, în aşa fel încât să devină ‘oameni maturi care, prin folosire, îşi exersează capacitatea de înţelegere ca să deosebească binele şi răul’ (Evr. 5:14).