Să ne împotrivim propagandei lui Satan!

‘NU VĂ lăsaţi înşelaţi! Dumnezeul vostru nu vă va ajuta. Predaţi-vă sau veţi suferi consecinţele!’ Acesta este, de fapt, mesajul pe care rabşache, un reprezentant al regelui asirian Sanherib, l-a transmis locuitorilor Ierusalimului. Armatele asiriene invadaseră Iuda, iar mesajul era menit să-i demoralizeze pe locuitorii Ierusalimului, pentru ca, de frică, să capituleze (2 Regi 18:28–35).

Asirienii erau cunoscuţi pentru brutalitatea şi cruzimea lor. Ei răspândeau ştiri înfricoşătoare despre tratamentele crude pe care le aplicau prizonierilor, insuflând astfel groaza în duşmani. Potrivit istoricului Philip Taylor, asirienii foloseau „o politică de teroare şi propagandă, menită să subjuge popoarele cucerite şi să-i înfricoşeze pe posibilii duşmani. Ei le manipulau mintea folosind reprezentări grafice care înfăţişau tratamentul crud aplicat altora“. Într-adevăr, propaganda este o armă puternică. Ea „atacă mintea“, a spus Taylor.

Adevăraţii creştini ‘au de luptat nu împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva forţelor spirituale rele’, adică a creaturilor spirituale care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu (Ef. 6:12). Conducătorul acestora este Satan Diavolul. Armele pe care le foloseşte el sunt tot teroarea şi propaganda.

Satan susţine că poate ştirbi integritatea fiecăruia dintre noi. În zilele patriarhului Iov, el i-a spus lui Iehova: „Omul va da tot ce are pentru sufletul lui“. Cu alte cuvinte, Satan a afirmat că, mai devreme sau mai târziu, omul care este supus la suficiente presiuni nu-i rămâne integru lui Dumnezeu (Iov 2:4). Are Satan dreptate? Avem cumva o limită până la care putem rezista şi peste care, dacă se trece, vom renunţa la principii ca să rămânem în viaţă? Ce mult i-ar plăcea lui Satan să gândim astfel! El foloseşte o propagandă subtilă pentru a ne strecura această idee în minte. Să vedem care sunt câteva dintre metodele folosite de Satan şi cum putem să ne împotrivim lui.

„Îşi au temelia în ţărână“

Prin intermediul lui Elifaz, unul dintre cei trei tovarăşi care au venit la Iov, Satan a lansat ideea că oamenii sunt prea slabi ca să reziste atacurilor sale. Elifaz i-a numit pe oameni ‘cei care locuiesc în case de lut’; el i-a spus lui Iov: „Îşi au temelia în ţărână! Sunt zdrobiţi mai repede decât molia. Sunt făcuţi bucăţi de dimineaţă până seara, pier pentru totdeauna, fără să pună cineva la inimă lucrul acesta“ (Iov 4:19, 20).

Într-un alt pasaj din Scripturi suntem comparaţi cu nişte „vase de lut“ fragile (2 Cor. 4:7). E adevărat, suntem slabi din cauza păcatului şi a imperfecţiunii moştenite (Rom. 5:12). Iar dacă ne bazăm pe propriile forţe, suntem vulnerabili în faţa atacurilor lui Satan. Totuşi, ca slujitori ai lui Iehova, contăm pe ajutorul Său. În pofida slăbiciunilor noastre, suntem preţioşi în ochii lui Dumnezeu (Is. 43:4). Mai mult, Iehova le dă spirit sfânt celor care i-l cer (Luca 11:13). Acesta ne poate da „puterea care depăşeşte normalul“, ajutându-ne să facem faţă oricărei încercări ce se abate asupra noastră din cauza lui Satan (2 Cor. 4:7; Filip. 4:13). Dacă ne împotrivim Diavolului „tari în credinţă“, Dumnezeu ne va ajuta să fim neclintiţi şi puternici (1 Pet.  5:8–10). Prin urmare, să nu ne fie frică de Satan Diavolul!

Un om „bea nedreptatea“

„Ce este omul muritor, ca să fie curat sau cel născut din femeie, ca să aibă dreptate?“, a întrebat Elifaz. Apoi a continuat spunând că Dumnezeu „n-are încredere nici în sfinţii lui şi nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii lui. Cu atât mai puţin când cineva este dezgustător şi corupt, un om care bea nedreptatea ca apa!“ (Iov 15:14–16). De fapt, Elifaz îi spunea lui Iov că, în ochii lui Iehova, niciun om nu este drept. Şi Diavolul exploatează gândirea negativă. El vrea să ne îngrijorăm din cauza greşelilor comise în trecut, să fim exagerat de critici cu noi înşine şi să credem că nu putem fi iertaţi. Satan vrea să subestimăm capacitatea lui Iehova de a fi îndurător, de a ne ierta şi de a ne ajuta; de asemenea, vrea să credem că El aşteaptă prea mult de la noi.

Bineînţeles, toţi ‘am păcătuit şi nu ajungem la gloria lui Dumnezeu’. Niciun om imperfect nu se poate ridica la înălţimea normelor perfecte ale lui Iehova (Rom. 3:23; 7:21–23). Totuşi, aceasta nu înseamnă că, în ochii lui, nu avem nicio valoare. Iehova ştie că „şarpele cel vechi, cel numit Diavol şi Satan“, profită de faptul că suntem păcătoşi (Rev. 12:9, 10). Mai mult, ştiind că „suntem ţărână“, Iehova nu ne face ‘reproşuri pentru totdeauna’ (Ps. 103:8, 9, 14).

Dacă renunţăm la o conduită greşită şi ne apropiem de Iehova cu umilinţă şi căinţă, ‘el ne va ierta cu largheţe’ (Is. 55:7; Ps. 51:17). Potrivit Bibliei, chiar dacă păcatele noastre „vor fi ca stacojiul, vor fi făcute albe ca zăpada“ (Is. 1:18). Aşadar, să ne străduim mereu să facem voinţa lui Dumnezeu!

Întrucât suntem păcătoşi, nu am putea niciodată câştiga o poziţie dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Adam şi Eva au pierdut perfecţiunea şi perspectiva de a trăi veşnic. Acest lucru s-a răsfrânt şi asupra noastră (Rom. 6:23). Totuşi, în marea sa iubire pentru omenire, Iehova a luat măsuri ca să ne ierte păcatele, dacă manifestăm credinţă în jertfa de răscumpărare a Fiului său, Isus Cristos (Mat. 20:28; Ioan 3:16). Ce dovadă extraordinară de ‘bunătate nemeritată’ din partea lui Dumnezeu! (Tit 2:11) Păcatele ne pot fi iertate! Să nu-i permitem niciodată lui Satan să ne facă să credem contrariul!

„Atinge-te chiar de osul şi de carnea lui“

Satan a pretins că Iov va renunţa la credinţa lui dacă îşi va pierde sănătatea. Provocându-l pe Iehova, Diavolul a spus: „Atinge-te chiar de osul şi de carnea lui şi ai să vezi dacă nu te va blestema în faţă“ (Iov 2:5). Fără îndoială, Împotrivitorul lui Dumnezeu ar fi fericit dacă ne-ar face să ne simţim inutili din cauza limitelor noastre fizice.

 Totuşi, Iehova nu ne respinge când nu mai putem face la fel de mult ca înainte în serviciul său. Să ne gândim ce s-ar întâmpla dacă un prieten ar fi atacat şi rănit. L-am preţui mai puţin pentru că nu mai poate face la fel de multe lucruri pentru noi ca înainte? Bineînţeles că nu! Am continua să-l iubim şi să-i purtăm de grijă, mai ales dacă a fost rănit în timp ce încerca să facă ceva pentru noi. Ar trebui să aşteptăm mai puţin din partea lui Iehova? Biblia spune că ‘Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea noastră şi iubirea pe care am arătat-o pentru numele său’ (Evr. 6:10).

Biblia vorbeşte despre „o văduvă săracă“, o femeie care trebuie să fi susţinut mulţi ani închinarea la Dumnezeu. Cum a reacţionat Isus când a văzut-o punând „doi bănuţi“ într-o cutie a trezoreriei? A considerat el că această văduvă şi contribuţia ei sunt lipsite de valoare? Nicidecum! Isus a lăudat-o pentru că făcea tot ce putea ca să susţină închinarea adevărată (Luca 21:1–4).

Dacă rămânem integri, putem fi siguri că ne vom păstra prietenia cu Iehova, indiferent câte piedici ne-ar pune bătrâneţea ori boala, consecinţe ale imperfecţiunii. Dumnezeu nu-i va abandona niciodată pe cei fideli pentru simplul motiv că problemele nu le permit să facă mai mult în serviciul Său (Ps. 71:9, 17, 18).

Să luăm „coiful salvării“

Cum ne putem apăra de propaganda lui Satan? Apostolul Pavel a scris: „Întăriţi-vă în Domnul şi în tăria puterii sale! Îmbrăcaţi-vă cu armura completă care provine de la Dumnezeu, ca să puteţi rămâne neclintiţi împotriva maşinaţiilor Diavolului“. O componentă a acestei armuri spirituale este „coiful salvării“ (Ef. 6:10, 11, 17). Având în vedere propaganda lui Satan, ar trebui să ne asigurăm că am luat acest coif şi că-l purtăm. Coiful unui soldat avea rolul de a-i proteja capul. În mod asemănător, „speranţa salvării“, adică încrederea noastră că Dumnezeu îşi va împlini promisiunile despre glorioasa lume nouă, ne va ocroti mintea de minciunile lui Satan (1 Tes. 5:8 ). Cu toţii trebuie să ne păstrăm vie această speranţă studiind cu sârguinţă Scripturile.

Iov a fost ţinta unor atacuri pline de ură şi de cruzime din partea lui Satan. Credinţa lui Iov în înviere a fost atât de puternică, încât nici chiar ameninţarea cu moartea nu l-a descurajat. El i-a spus lui Iehova: „Tu vei chema şi eu îţi voi răspunde. Îţi va fi dor de lucrarea mâinilor tale“ (Iov 14:15). Chiar dacă Iov ar fi trebuit să moară fiindcă îşi păstra integritatea, el credea cu tărie că, în marea Sa iubire pentru slujitorii săi fideli, Dumnezeu îi va chema din moarte.

Să avem şi noi aceeaşi încredere în adevăratul Dumnezeu! Iehova poate îndrepta tot răul pe care Satan şi agenţii săi ni-l pot cauza. De asemenea, să nu uităm asigurarea pe care ne-o dă Pavel: „Dumnezeu este fidel şi nu va lăsa să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi îndura, ci, împreună cu ispita, va pregăti şi calea de ieşire, ca s-o puteţi suporta“ (1 Cor. 10:13).

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Iehova preţuieşte serviciul nostru fidel

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Să luăm coiful salvării şi să-l purtăm