„Spiritul şi mireasa continuă să zică: «Vino!»“
„Spiritul şi mireasa continuă să zică: «Vino!»“
„Spiritul şi mireasa continuă să zică: «Vino!» . . . Şi oricui îi este sete să vină şi oricine vrea, să ia apa vieţii fără plată.“ (REV. 22:17)
1, 2. Ce loc ar trebui să ocupe interesele Regatului în viaţa noastră, şi de ce?
CE LOC ar trebui să ocupe interesele Regatului în viaţa noastră? Isus şi-a îndemnat discipolii ‘să continue să caute mai întâi regatul’ şi le-a dat asigurarea că, procedând astfel, Dumnezeu le va da tot ce aveau nevoie (Mat. 6:25–33). El a comparat Regatul lui Dumnezeu cu o perlă atât de preţioasă, încât un negustor care a găsit-o „a vândut imediat tot ce avea şi a cumpărat-o“ (Mat. 13:45, 46). Bineînţeles, şi pentru noi lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli are cea mai mare importanţă.
2 Aşa cum am văzut în primele două articole de studiu, când predicăm cu îndrăzneală şi mânuim Biblia cu iscusinţă dovedim că suntem îndrumaţi de spiritul sfânt. De fapt, spiritul lui Dumnezeu ne ajută şi să participăm cu regularitate în lucrarea de predicare. Să vedem în ce fel.
O invitaţie deschisă
3. La ce fel de apă sunt invitaţi oamenii ‘să vină’?
3 Prin intermediul spiritului sfânt, oamenilor li se face o invitaţie. (Citeşte Revelaţia 22:17.) Toţi sunt invitaţi ‘să vină’ şi să-şi potolească ‘setea’ cu o apă deosebită. Nu este vorba despre apa obişnuită. Deşi aceasta este esenţială pentru susţinerea vieţii pe pământ, Isus i-a vorbit unei samaritene despre un alt fel de apă: „Celui ce bea din apa pe care i-o voi da eu nu-i va mai fi sete niciodată, ci apa pe care i-o voi da va deveni în el un izvor de apă care ţâşneşte ca să dea viaţă veşnică“ (Ioan 4:14). Aşadar, această apă deosebită la care oamenii sunt invitaţi să vină dă viaţă veşnică.
4. a) Când a devenit necesară „apa vieţii“? b) Ce reprezintă „apa vieţii“?
4 „Apa vieţii“ a devenit necesară când Adam şi Eva au ales să nu mai asculte de însuşi Creatorul lor, Iehova Dumnezeu (Gen. 2:16, 17; 3:1–6). Primii oameni au fost alungaţi din grădina în care locuiau, ca nu cumva Adam „să-şi întindă mâna şi să ia şi din rodul pomului vieţii, să mănânce şi să trăiască veşnic“ (Gen. 3:22). În consecinţă, Adam, strămoşul tuturor oamenilor, a adus moartea asupra întregii omeniri (Rom. 5:12). Apa vieţii reprezintă măsurile luate de Dumnezeu pentru a-i elibera pe oamenii ascultători din păcat şi moarte şi pentru a le da viaţă perfectă şi fără sfârşit în paradis, pe pământ. Aceste măsuri au devenit posibile numai prin jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos (Mat. 20:28; Ioan 3:16; 1 Ioan 4:9, 10).
5. De unde provine invitaţia de ‘a veni şi a lua apa vieţii fără plată’? Explicaţi.
5 De unde provine invitaţia de ‘a veni şi a lua apa vieţii fără plată’? În timpul Domniei de O Mie de Ani, omenirea va beneficia pe deplin de măsurile luate în vederea vieţii prin intermediul lui Isus. Atunci, toate aceste măsuri vor fi ca ‘un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care iese de la tronul lui Dumnezeu şi al Mielului’ (Rev. 22:1). Aşadar, Iehova, Dătătorul vieţii, este Sursa apei care dă viaţă (Ps. 36:9). El este Cel care pune la dispoziţie „apa vieţii“ prin intermediul ‘Mielului’, Isus Cristos (Ioan 1:29). Râul simbolic reprezintă mijlocul prin care Dumnezeu va îndrepta tot răul care s-a abătut asupra omenirii din cauza neascultării lui Adam. Da, invitaţia „Vino!“ provine de la Iehova.
6. Când a început să curgă „râul vieţii“?
6 „Râul vieţii“ va curge în mod deplin în timpul Domniei de O Mie de Ani. Totuşi, acesta a început să curgă în „ziua Domnului“, ai cărei zori s-au ivit odată cu întronarea „Mielului“ în 1914 (Rev. 1:10). După aceea au intrat în vigoare unele măsuri în vederea vieţii. Acestea au legătură cu Biblia, întrucât mesajul ei este comparat cu ‘apa’ (Ef. 5:26). În „ziua Domnului“, toţi oamenii sunt invitaţi să accepte vestea bună despre Regat şi, astfel, „să ia apa vieţii“. Dar cine face această invitaţie în mod concret?
„Mireasa“ spune „vino!“
7. a) Cine au fost primii în „ziua Domnului“ care au făcut invitaţia ‘de a veni’? b) Cui îi este adresată această invitaţie?
7 Membrii clasei miresei — creştinii unşi de spirit — sunt primii care fac invitaţia ‘de a veni’. Dar pe cine invită ei? Bineînţeles, „mireasa“ nu se invită pe sine. Cuvintele ei sunt adresate celor care au speranţa de a trăi veşnic pe pământ după „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic“. (Citeşte Revelaţia 16:14, 16.)
8. Ce dovezi există că, începând din 1918, creştinii unşi le adresează oamenilor invitaţia lui Iehova de ‘a veni’?
8 Începând din 1918, continuatorii unşi ai lui Cristos le fac oamenilor invitaţia de ‘a veni’. În acel an, discursul public intitulat „Milioane de oameni care trăiesc acum au posibilitatea de a nu muri niciodată“ a oferit speranţa că, după bătălia Armaghedonului, mulţi vor trăi într-un paradis pământesc. În 1922, cu ocazia congresului ţinut la Cedar Point (Ohio, SUA) de Studenţii în Biblie, auditoriul a fost îndemnat ‘să vestească Regele şi regatul său’. Acest îndemn i-a ajutat pe cei rămaşi din clasa miresei să le adreseze şi mai multor oameni invitaţia ‘de a veni’. În Turnul de veghe din 15 martie 1929 (engl.) a apărut articolul intitulat „O invitaţie binevoitoare“. În acest articol, a cărui temă era Revelaţia 22:17, se spunea printre altele: „Membrii fideli ai clasei rămăşiţei participă [împreună cu Cel Preaînalt] la răspândirea invitaţiei binevoitoare şi spun «Vino!». Acest mesaj trebuie să le fie proclamat celor care iubesc dreptatea şi adevărul. El trebuie anunţat acum“. Clasa miresei îi invită şi în prezent pe oameni ‘să vină’.
„Oricine aude să zică: «Vino!»“
9, 10. Cum reacţionează cei care acceptă invitaţia de ‘a veni’?
9 Dar ce se poate spune despre cei care aud invitaţia de ‘a veni’? Ei sunt îndemnaţi să spună la rândul lor: „Vino!“. De exemplu, în Turnul de veghe din 1 august 1932, pagina 232, se afirmă: „Cei unşi să-i încurajeze pe toţi aceia care doresc să participe la predicarea veştii bune despre Regat. Aceştia nu trebuie să fie unşi ai Domnului pentru a putea să anunţe mesajul Domnului. Pentru Martorii lui Iehova este o mare bucurie să ştie că acum le este permis să ducă apele vieţii la o clasă de oameni care vor putea să supravieţuiască Armaghedonului şi cărora li se va acorda viaţă eternă pe pământ“.
10 Scoţând în evidenţă responsabilitatea celor care aud invitaţia, Turnul de veghe din 15 august 1934, pagina 249, spune: „Cei care aparţin clasei Ionadab trebuie să li se alăture acelora care alcătuiesc astăzi clasa Iehu, adică celor unşi, şi să anunţe mesajul despre Regat, chiar dacă ei nu sunt martori unşi ai lui Iehova“. În 1935, identitatea ‘marii mulţimi’, menţionată în Revelaţia 7:9–17, a fost dezvăluită. Acest lucru a dat un imbold puternic lucrării de răspândire a invitaţiei lui Dumnezeu. De atunci, tot mai mulţi oameni au răspuns acestei invitaţii, devenind închinători adevăraţi. Ei alcătuiesc marea mulţime, al cărei număr depăşeşte şapte milioane. După ce au acceptat mesajul, aceştia s-au dedicat lui Dumnezeu, s-au botezat în apă şi i s-au alăturat clasei miresei, invitându-i şi pe alţii ‘să vină şi să bea din apa vieţii fără plată’.
„Spiritul“ spune „vino!“
11. Ce rol a avut spiritul sfânt în lucrarea de predicare desfăşurată în secolul I?
11 În timp ce predica într-o sinagogă din Nazaret, Isus a deschis sulul profetului Isaia şi a citit: „Spiritul lui Iehova este peste mine, pentru că el m-a uns să le anunţ săracilor vestea bună, m-a trimis să le predic captivilor eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să-i pun în libertate pe cei zdrobiţi şi să predic anul de bunăvoinţă al lui Iehova“. Apoi, Isus a aplicat aceste cuvinte la el însuşi, spunând: „Astăzi s-a împlinit acest cuvânt din Scripturi pe care tocmai l-aţi auzit“ (Luca 4:17–21). Înainte de a urca la cer, Isus le-a spus discipolilor: „Veţi primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi şi-mi veţi fi martori . . . până în cea mai îndepărtată parte a pământului“ (Fap. 1:8). În secolul I, spiritul sfânt a avut un rol semnificativ în lucrarea de predicare.
12. Ce rol are în prezent spiritul lui Dumnezeu în invitarea oamenilor de ‘a veni’?
12 Ce rol are spiritul sfânt în lucrarea de invitare a oamenilor din prezent? Iehova este Sursa spiritului sfânt, pe care îl foloseşte pentru a deschide inima şi mintea membrilor clasei miresei, astfel încât aceştia să înţeleagă Cuvântul său. Spiritul sfânt îi impulsionează să răspândească invitaţia şi să le explice adevărurile biblice celor care au speranţa să trăiască veşnic în paradis, pe pământ. Dar ce se poate spune despre cei care acceptă invitaţia, devin discipoli ai lui Cristos şi îi invită, la rândul lor, pe alţii? Spiritul sfânt îi impulsionează şi pe aceştia. Întrucât au fost botezaţi ‘în numele spiritului sfânt’, ei acţionează în armonie cu îndrumarea acestuia şi se bazează pe ajutorul lui (Mat. 28:19). Să ne gândim, de asemenea, la mesajul predicat de cei unşi şi de marea mulţime. Mesajul provine din Biblie, cartea scrisă sub influenţa directă a spiritului sfânt. Aşadar, invitaţia este transmisă prin intermediul acestui spirit. Prin urmare, suntem călăuziţi de spiritul lui Dumnezeu. Să ne întrebăm deci fiecare: „Cât timp ar trebui să dedic lucrării de invitare?“.
Ei „continuă să zică: «Vino!»“
13. Ce se înţelege prin cuvintele „spiritul şi mireasa continuă să zică: «Vino!»“?
13 „Spiritul şi mireasa“ nu adresează o singură dată invitaţia „vino!“. Verbul din original folosit aici indică o acţiune continuă. Din acest motiv, Traducerea lumii noi redă versetul astfel: „Spiritul şi mireasa continuă să zică: «Vino!»“. Înţelegem deci că invitaţia lui Dumnezeu trebuie transmisă cu regularitate. Dar ce se poate spune despre cei care acceptă invitaţia? Şi aceştia spun: „Vino!“. Despre adevăraţii închinători care alcătuiesc marea mulţime se spune că ‘zi şi noapte îndeplinesc pentru Iehova un serviciu sacru în templul său’ (Rev. 7:9, 15). În ce sens îndeplinesc ei un astfel de serviciu? (Citeşte Luca 2:36, 37; Faptele 20:31; 2 Tesaloniceni 3:8.) Exemplul vârstnicei profetese Ana şi al apostolului Pavel arată că un serviciu adus „zi şi noapte“ necesită perseverenţă şi eforturi susţinute în lucrarea de predicare.
14, 15. Cum a arătat Daniel cât de importantă este regularitatea în închinare?
14 Şi profetul Daniel a arătat cât de importantă este regularitatea în închinare. (Citeşte Daniel 6:4–10, 16.) El n-a renunţat nici măcar o lună la obiceiurile sale spirituale, cum ar fi acela de a se ruga „de trei ori pe zi . . . aşa cum avea obiceiul şi mai înainte“. Daniel a continuat să se roage chiar dacă aceasta a însemnat să fie aruncat în groapa cu lei. Fără îndoială, cei din jur au înţeles că, pentru el, nimic nu era mai important decât a-i sluji neîncetat lui Iehova! (Mat. 5:16)
15 După ce Daniel a stat o noapte în groapa cu lei, regele însuşi a venit şi a strigat: „Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?“. Imediat, Daniel i-a răspuns: „Să trăieşti veşnic, o, rege! Dumnezeul meu şi-a trimis îngerul şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că Dumnezeu m-a găsit nevinovat. Şi nici împotriva ta, o, rege, n-am făcut nimic rău“. Daniel a primit binecuvântarea lui Iehova pentru că ‘l-a slujit necurmat’ (Dan. 6:19–22).
16. Având în minte exemplul lui Daniel, ce întrebări ar trebui să ne punem?
16 Daniel a preferat mai degrabă să moară decât să-şi neglijeze obiceiurile spirituale. Dar noi? Ce sacrificii facem sau suntem dispuşi să facem pentru a predica „necurmat“ vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu? Să nu lăsăm să treacă o lună fără să le vorbim altora despre Iehova! Mai mult, dacă ne stă în putinţă, nu-i aşa că ar trebui să participăm săptămânal la lucrarea de predicare? Chiar dacă din cauza problemelor de sănătate nu reuşim să depunem mărturie decât 15 minute pe lună, ar trebui să raportăm acest timp. De ce? Deoarece, împreună cu spiritul şi cu mireasa, noi dorim să continuăm să le spunem altora: „Vino!“. Da, dorinţa noastră este să facem tot posibilul să rămânem vestitori activi ai Regatului!
17. Ce ocazii n-ar trebui să pierdem pentru a răspândi invitaţia lui Iehova?
17 Să profităm de orice ocazie pentru a răspândi invitaţia lui Iehova, nu doar atunci când participăm în mod organizat la predicare. Este, într-adevăr, un privilegiu să-i invităm în orice împrejurare pe cei însetaţi ‘să vină şi să ia apa vieţii fără plată’. Putem face acest lucru când mergem la serviciu, la şcoală, la cumpărături, în călătorii sau în vacanţă. Chiar dacă autorităţile ne îngrădesc lucrarea, noi continuăm să depunem mărturie cu discreţie; de exemplu, am putea bate doar la unele uşi dintr-un teritoriu sau am putea participa mai mult la mărturia informală.
Să continuăm să spunem „vino!“
18, 19. Cum dovedeşti că preţuieşti privilegiul de a fi colaborator al lui Dumnezeu?
18 De peste nouăzeci de ani, spiritul şi mireasa îi spun „vino“ oricui este însetat după apa vieţii. Ai auzit şi tu această invitaţie emoţionantă? Dacă da, eşti îndemnat să le adresezi şi altora aceeaşi invitaţie.
19 Nu ştim până când se va mai face invitaţia plină de iubire a lui Iehova, dar, dacă o acceptăm şi spunem, la rândul nostru, „vino“, ne dovedim colaboratori ai lui Dumnezeu (1 Cor. 3:6, 9). Să preţuim acest privilegiu măreţ! Şi „să-i oferim întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă“, predicând cu regularitate (Evr. 13:15). Împreună cu clasa miresei, toţi aceia dintre noi care au speranţă pământească să continue să spună „vino“! Fie ca şi alţii „să ia apa vieţii fără plată“!
Ce aţi învăţat?
• Cui îi este adresată invitaţia „vino!“?
• De ce se poate spune că invitaţia de ‘a veni’ provine de la Iehova?
• Ce rol are spiritul sfânt în răspândirea invitaţiei?
• De ce trebuie să ne străduim să participăm cu regularitate la predicare?
[Întrebări de studiu]
[Tabelul/Fotografiile de la pagina 16]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
Să continuăm să spunem „vino!“
1914
5 100 de vestitori
1918
Mulţi oameni vor trăi veşnic pe un pământ paradiziac
1922
„Vestiţi, vestiţi, vestiţi, Regele şi regatul său“
1929
Rămăşiţa fidelă spune: „Vino!“
1932
Nu doar cei unşi sunt invitaţi să spună „Vino!“
1934
Clasa Ionadab este invitată să predice
1935
Identitatea ‘marii mulţimi’ este dezvăluită
2009
7 313 173 de vestitori