Soţii, vă supuneţi autorităţii soţului?

„Capul femeii este bărbatul.“ (1 COR. 11:3)

1, 2. a) Ce a scris apostolul Pavel despre principiul divin al autorităţii şi al supunerii? b) Ce întrebări vom analiza în acest articol?

IEHOVA este cel care a stabilit ordinea descrisă de apostolul Pavel: „Capul oricărui bărbat este Cristos . . . şi capul lui Cristos este Dumnezeu“ (1 Cor. 11:3). Articolul precedent a arătat că pentru Isus a fost o onoare şi o bucurie să se supună Capului său, Iehova Dumnezeu, şi că bărbaţii creştini se află sub autoritatea capului lor, Cristos. În relaţiile cu oamenii, Isus a fost bun, amabil, îndurător şi altruist. Şi bărbaţii din congregaţie trebuie să se poarte în acest fel cu ceilalţi, îndeosebi cu soţiile lor.

² Dar ce se poate spune despre femei? Cine este capul lor? Pavel a scris: „Capul femeii este bărbatul“. Cum ar trebui să privească femeile aceste cuvinte inspirate? Se aplică principiul autorităţii şi al supunerii când soţul nu îi slujeşte lui Iehova? Rezultă din acest principiu că femeia nu are niciun cuvânt de spus în căsnicie şi că nu îşi poate exprima părerea când se iau decizii? Cum poate ea să-şi atragă laude?

 „Am să-i fac un ajutor“

3, 4. De ce respectarea principiului autorităţii aduce foloase în căsnicie?

³ Principiul autorităţii a fost instituit de Iehova. După ce l-a creat pe Adam, Iehova a spus: „Nu este bine ca omul să rămână singur. Am să-i fac un ajutor care să i se potrivească“. După crearea Evei, Adam a fost atât de bucuros pentru că avea un partener de viaţă şi un ajutor, încât a spus: „Aceasta este, în sfârşit, os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ (Gen. 2:18–24). Adam şi Eva aveau minunata perspectivă de a deveni părinţii unei familii umane perfecte, ai cărei membri ar fi trăit fericiţi şi pentru totdeauna pe un pământ paradiziac.

⁴ Din cauza răzvrătirii primilor noştri părinţi în Eden, oamenii n-au mai putut să respecte în mod perfect principiul autorităţii. (Citeşte Romani 5:12.) Însă acest principiu a rămas valabil, iar dacă cei doi soţi îl respectă, au multe foloase şi o căsnicie fericită. Ei vor avea sentimente asemănătoare celor pe care le-a avut Isus în ce priveşte supunerea faţă de Iehova, Capul său. În existenţa sa preumană, ‘Isus se bucura tot timpul înaintea lui Iehova’ (Prov. 8:30). Din cauza imperfecţiunii, niciun bărbat nu poate fi un cap perfect şi nicio femeie nu-i poate fi supusă soţului în mod perfect. Totuşi, când soţul şi soţia fac tot posibilul să respecte principiul autorităţii, ei se bucură de cele mai mari satisfacţii pe care căsnicia le poate aduce în acest sistem.

5. De ce este important ca soţul şi soţia să respecte sfatul din Romani 12:10?

⁵ Pentru ca o căsnicie să aibă succes, ambii parteneri trebuie să respecte următorul sfat biblic: „În iubire frăţească, fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii. În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii“ (Rom. 12:10). De asemenea, atât soţul, cât şi soţia trebuie să depună eforturi pentru a fi ‘buni unul cu celălalt, plini de o tandră compasiune, iertându-se cu mărinimie unul pe celălalt’ (Ef. 4:32).

Când partenerul nu îi slujeşte lui Iehova

6, 7. Care ar putea fi rezultatul dacă o soţie îi este supusă soţului ei, deşi acesta nu este Martor?

⁶ Dar ce se poate face când partenerul nu este Martor? În majoritatea cazurilor, acesta este soţul. Cum ar trebui să se poarte soţia cu el? Iată ce spune Biblia: „Soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, pentru ca, dacă unii nu ascultă de cuvânt, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor lor, fiindcă vor fi martori ai purtării voastre caste, pline de un respect profund“ (1 Pet. 3:1, 2).

⁷ Biblia o îndeamnă pe soţie să-i fie supusă soţului chiar dacă acesta nu i se închină lui Iehova. Observând conduita bună a soţiei sale, poate că soţul va dori să ştie ce o motivează să se poarte frumos. Astfel, el ar putea analiza convingerile religioase ale soţiei sale şi, în cele din urmă, ar putea accepta adevărul.

8, 9. Ce poate face o soţie dacă soţul ei nu reacţionează favorabil la conduita ei exemplară?

 ⁸ Dar ce poate face soţia dacă soţul nu reacţionează favorabil la conduita ei exemplară? Scripturile o îndeamnă să manifeste mereu calităţi creştine, indiferent cât de greu i-ar fi. De exemplu, în 1 Corinteni 13:4 citim: „Iubirea este îndelung răbdătoare“. Aşadar, este bine ca soţia să continue să se poarte „cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare“, suportând situaţia „în iubire“ (Ef. 4:2). Cu ajutorul spiritului sfânt, forţa activă a lui Dumnezeu, putem manifesta calităţi creştine chiar şi în situaţii dificile.

⁹ Apostolul Pavel a scris: „Pentru toate lucrurile am tărie datorită celui care îmi dă putere“ (Filip. 4:13). Spiritul sfânt îl ajută pe partenerul care îi slujeşte lui Iehova să facă lucruri pe care nu le-ar putea face cu propriile forţe. De pildă, tratamentul dur din partea partenerului de viaţă l-ar putea îndemna pe un slujitor al lui Iehova să răspundă cu aceeaşi monedă. Totuşi, Biblia ne spune: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. . . . căci este scris: «Răzbunarea este a mea, eu voi răsplăti, zice Iehova»“ (Rom. 12:17–19). În mod asemănător, în 1 Tesaloniceni 5:15 primim acest sfat: „Vedeţi ca nimeni să nu răsplătească răul cu rău, ci urmăriţi întotdeauna ce este bine unii faţă de alţii şi faţă de toţi ceilalţi“. Când suntem ajutaţi de spiritul sfânt, imposibilul devine posibil. Prin urmare, să ne rugăm ca spiritul sfânt să ne ajute acolo unde avem nevoie!

10. Cum a reacţionat Isus când alţii s-au purtat urât cu el sau l-au insultat?

¹⁰ Cum a reacţionat Isus când alţii s-au purtat urât cu el sau l-au insultat? În 1 Petru 2:23 se spune: „Când era insultat, nu răspundea cu insulte. Când suferea, nu ameninţa, ci întotdeauna se lăsa în grija celui care judecă drept“. Să urmăm şi noi exemplul său excelent! Să nu ne lăsăm provocaţi de comportamentul rău al altora! Dimpotrivă, să fim „plini de o tandră compasiune şi umili, neplătind cu rău pentru rău sau cu insultă pentru insultă“ (1 Pet. 3:8, 9).

Soţia — nu are niciun cuvânt de spus?

11. Ce privilegiu măreţ li se acordă unor femei creştine?

¹¹ Reiese oare din principiul autorităţii şi al supunerii că soţia nu are niciun cuvânt de spus în căsnicie, că nu-şi poate exprima părerea în chestiunile familiale sau de altă natură? Nicidecum! Iehova le acordă multe privilegii atât bărbaţilor, cât şi femeilor. De exemplu, cei 144 000 au privilegiul măreţ de a fi regi şi preoţi în cer sub conducerea lui Cristos, când el va guverna peste pământ. În acest număr sunt incluse şi femei (Gal. 3:26–29). Aşadar, este clar că Iehova le încredinţează femeilor un rol activ în organizaţia sa.

12, 13. De unde ştim că şi unele femei au profeţit? Daţi un exemplu.

¹² În timpurile biblice, unele femei au profeţit. Iată ce se spune în Ioel 2:28, 29: „Voi turna spiritul meu peste orice fel de carne, iar fiii şi fiicele voastre vor profeţi. . . . Şi chiar şi peste servitori şi peste servitoare voi turna spiritul meu în zilele acelea“.

¹³ Cu ocazia Penticostei din 33 e.n., aproximativ 120 de discipoli ai lui Isus s-au adunat într-o cameră de sus din Ierusalim; printre aceştia erau atât bărbaţi, cât şi femei. Spiritul lui Dumnezeu a fost turnat peste tot grupul. Prin urmare, Petru a putut să citeze din profeţia lui Ioel şi să o aplice la bărbaţi şi la femei deopotrivă. Petru a afirmat: „Aceasta este ce s-a spus prin profetul Ioel: «Şi în zilele din urmă, spune Dumnezeu, voi turna din spiritul meu peste orice fel de carne, iar fiii şi fiicele voastre vor profeţi. . . .  Şi chiar şi peste sclavii mei şi peste sclavele mele voi turna din spiritul meu în zilele acelea şi ei vor profeţi»“ (Fap. 2:16–18).

14. Ce rol au avut femeile în secolul I în răspândirea creştinismului?

¹⁴ În secolul I, femeile au avut un rol semnificativ în răspândirea creştinismului. Ele au participat la predicarea veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu şi la alte activităţi legate de această lucrare (Luca 8:1–3). De exemplu, apostolul Pavel a menţionat-o pe Fivi, numind-o „sora noastră, care slujeşte în congregaţia din Chencrea“. Când le-a transmis salutări colaboratorilor săi în credinţă, Pavel a amintit câteva femei fidele, printre care ‘Trifena şi Trifosa, femei care lucrează din greu în Domnul’. El a menţionat-o şi pe „iubita noastră soră Persida, fiindcă a muncit mult şi din greu în Domnul“ (Rom. 16:1, 12).

15. Ce rol au femeile în răspândirea creştinismului?

¹⁵ În zilele noastre, o mare parte din cele peste şapte milioane de persoane care predică la nivel mondial vestea bună sunt femei de toate vârstele (Mat. 24:14). Multe dintre ele sunt pioniere, misionare sau beteliste. Psalmistul David a cântat: „Iehova rosteşte cuvântul; femeile care anunţă vestea bună sunt o mare armată“ (Ps. 68:11). Cât de adevărate sunt aceste cuvinte! Iehova preţuieşte rolul femeilor în predicarea veştii bune şi în realizarea scopurilor sale. Cu siguranţă, faptul că Iehova le cere femeilor să fie supuse nu înseamnă că ele n-au niciun cuvânt de spus.

Două femei care au vorbit

16, 17. Cum reiese din exemplul Sarei că femeile au un cuvânt de spus în căsnicie?

¹⁶ După cum am văzut, Iehova le acordă femeilor multe privilegii. Având în vedere acest lucru, nu ar trebui ca soţii să se consulte cu soţiile lor înainte de a lua decizii importante? Într-adevăr, ar fi o dovadă de înţelepciune să procedeze astfel! Biblia menţionează câteva episoade în care soţiile şi-au exprimat părerea sau chiar au trecut la acţiune, deşi soţii lor nu le ceruseră acest lucru. Să analizăm două exemple.

¹⁷ Sara i-a cerut în mod insistent soţului ei, patriarhul Avraam, s-o alunge pe soţia lui secundară şi pe fiul acesteia, întrucât erau lipsiţi de respect. Cererea ei „l-a întristat mult pe Avraam“, dar nu şi pe Iehova. El i-a spus lui Avraam: „Să nu te întristeze cuvintele spuse de Sara despre băiat şi despre sclava ta. Ascultă de glasul ei“ (Gen. 21:8–12). Respectând porunca lui Iehova, Avraam a ascultat de Sara şi a făcut ce îi ceruse ea.

18. Ce iniţiativă a luat Abigail?

¹⁸ Să luăm acum exemplul lui Abigail, soţia lui Nabal. Pe vremea când era fugar din cauza regelui Saul, David şi-a aşezat tabăra în apropierea turmelor lui Nabal. David şi oamenii săi n-au luat nimic din bunurile acestui om bogat; dimpotrivă, i le-au protejat. Cu  toate acestea, Nabal „era aspru şi se purta rău“ şi „a ţipat“ la oamenii lui David. Nabal era un „om netrebnic“ şi ‘nebunia era în el’. Când oamenii lui David i-au cerut în mod respectuos provizii, el i-a refuzat. Ce a făcut Abigail când a aflat ce se întâmplase? Fără să-i spună lui Nabal, „s-a grăbit, a luat două sute de pâini, două urcioare mari cu vin, cinci oi pregătite, cinci sea de cereale prăjite, o sută de turte de stafide şi două sute de turte de smochine presate“ şi i le-a dus lui David şi oamenilor lui. A procedat corect Abigail? Da, după cum reiese din ce s-a întâmplat ulterior. Biblia spune că „Iehova l-a lovit pe Nabal şi el a murit“. Mai târziu, David s-a căsătorit cu Abigail (1 Sam. 25:3, 14–19, 23–25, 38–42).

‘Femeia care îşi atrage laude’

19, 20. Ce anume face ca o femeie să merite cu adevărat laude?

¹⁹ Scripturile o laudă pe soţia care acţionează într-un mod plăcut lui Iehova. Cartea biblică Proverbele o laudă pe ‘soţia capabilă’, spunând: „Ea valorează mai mult decât coralii. Inima soţului ei se încrede în ea şi nu-i lipseşte câştigul. Ea îl răsplăteşte cu bine, nu cu rău, în toate zilele vieţii ei“. Mai mult, ea „îşi deschide gura cu înţelepciune şi pe limba ei este legea bunătăţii iubitoare. Ea veghează asupra lucrurilor care se petrec în casa ei şi nu mănâncă pâinea leneviei. Fiii ei se ridică şi o numesc fericită, soţul ei se ridică şi o laudă“ (Prov. 31:10–12, 26–28).

²⁰ Ce anume face ca o femeie să merite cu adevărat laude? În Proverbele 31:30 se spune: „Farmecul poate fi înşelător şi frumuseţea poate fi deşartă, dar femeia care se teme de Iehova îşi atrage laude“. Teama de Iehova presupune respectarea de bunăvoie a principiului divin al autorităţii. Aşa cum „capul oricărui bărbat este Cristos“, iar „capul lui Cristos este Dumnezeu“, tot aşa „capul femeii este bărbatul“ (1 Cor. 11:3).

Recunoscători pentru darul divin al căsătoriei

21, 22. a) Ce motive au soţul şi soţia să fie recunoscători pentru darul divin al căsătoriei? b) De ce trebuie să respectăm principiul divin al autorităţii şi al supunerii? (Vezi chenarul de la pagina 17.)

²¹ Soţul şi soţia au foarte multe motive să-i fie recunoscători lui Iehova! Cei doi sunt fericiţi în timp ce păşesc împreună pe drumul vieţii. Ei îi sunt recunoscători lui Iehova în special pentru darul minunat al căsătoriei, datorită căruia pot ‘umbla cu Dumnezeu’ ca familie (Rut 1:9; Mica 6:8). Iehova, Fondatorul căsătoriei, ştie cel mai bine care este secretul unei vieţi de familie fericite. Dacă vom acţiona mereu potrivit voinţei divine, ‘bucuria lui Iehova va fi fortăreaţa noastră’ chiar şi în această lume plină de probleme (Neem. 8:10).

²² Un soţ care îşi iubeşte soţia ca pe sine îşi va manifesta autoritatea cu bunătate şi consideraţie. Soţia sa temătoare de Dumnezeu îl va susţine şi va avea un respect profund pentru el, fiind astfel demnă de a fi iubită. Şi, ceea ce contează cel mai mult, căsnicia lor exemplară îi va aduce glorie lui Iehova, care merită toată lauda!

Vă amintiţi?

• Care este principiul divin al autorităţii şi al supunerii?

• De ce trebuie partenerii de căsătorie să-şi arate onoare unul altuia?

• Cum trebuie să se comporte o soţie cu partenerul ei care nu-i slujeşte lui Iehova?

• De ce trebuie soţul să se consulte cu soţia înainte de a lua decizii importante?

[Întrebări de studiu]

 [Chenarul de la pagina 17]

De ce să respectăm autoritatea?

Iehova a stabilit ca toate creaturile sale inteligente, atât cele din cer, cât şi cele de pe pământ, să respecte principiul autorităţii şi al supunerii. Această măsură este spre binele lor, deoarece le oferă posibilitatea să-şi manifeste liberul arbitru şi să-i aducă onoare lui Dumnezeu slujindu-i în unitate şi în mod armonios (Ps. 133:1).

Congregaţia creştinilor unşi îl consideră pe Isus drept „cap“ al ei, recunoscându-i astfel autoritatea (Ef. 1:22, 23). La rândul lui, Isus recunoaşte autoritatea lui Iehova şi, în cele din urmă „se va supune Celui ce i-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul pentru toţi“ (1 Cor. 15:27, 28). Este deci foarte potrivit ca oamenii dedicaţi lui Dumnezeu să respecte principiul autorităţii în congregaţie şi în familie! (1 Cor. 11:3; Evr. 13:17) Astfel, vom primi aprobarea şi binecuvântarea lui Iehova (Is. 48:17).

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Rugăciunea o poate ajuta pe soţie să manifeste calităţi divine

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Iehova preţuieşte rolul femeilor în promovarea intereselor Regatului