Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să găsim ocrotire şi siguranţă în mijlocul poporului lui Iehova

Să găsim ocrotire şi siguranţă în mijlocul poporului lui Iehova

Să găsim ocrotire şi siguranţă în mijlocul poporului lui Iehova

„Te voi preamări în adunarea cea mare.“ (PS. 35:18)

1–3. a) Cum ar putea ajunge unii creştini într-o situaţie periculoasă din punct de vedere spiritual? b) Unde pot găsi ocrotire slujitorii lui Iehova?

JOE şi soţia sa sunt în vacanţă la tropice şi fac scufundări deasupra unui recif de corali. În jurul lor mişună peşti de toate culorile şi mărimile. Admirând reciful, ei se îndepărtează încet de ţărm. Brusc, adâncimea apei creşte foarte mult, iar fundul mării se pierde în abisul albastru. „Cred că ne-am îndepărtat prea mult“, spune soţia lui Joe. „Stai liniştită, ştiu ce fac“, îi răspunde el. Imediat însă îi vine în minte o întrebare: „Oare de ce au dispărut toţi peştii?“. Cu groază, înţelege motivul. Din adâncuri, un rechin se îndreaptă chiar spre el. Joe pare o victimă sigură! La nici doi metri de el, rechinul se întoarce brusc şi se face nevăzut.

2 Un creştin poate fi atât de captivat de atracţiile sistemului lui Satan — divertismente, munca laică, lucruri materiale —, încât să nu-şi dea seama că se îndreaptă spre „ape“ adânci şi periculoase. „Experienţa prin care am trecut m-a făcut să mă gândesc mai mult la persoanele cu care mă asociez“, spune Joe, care slujeşte ca bătrân. „Cel mai bine este să înoţi în ape sigure şi plăcute, ca să spun aşa, adică în congregaţie.“ Într-adevăr, nu este înţelept „să înoţi“ în ape adânci, unde ai putea ajunge izolat din punct de vedere spiritual şi deci într-o situaţie periculoasă. Dacă îţi dai seama că te-ai îndepărtat, întoarce-te imediat în „apele sigure“ din congregaţie! Altfel, rişti să fii devorat pe plan spiritual.

3 În această lume, creştinii adevăraţi se confruntă cu tot felul de pericole (2 Tim. 3:1–5). Satan ştie că zilele îi sunt numărate şi face tot posibilul să-i devoreze pe cei care nu sunt vigilenţi (1 Pet. 5:8; Rev. 12:12, 17). Totuşi, noi nu suntem lipsiţi de apărare. Iehova îşi ocroteşte slujitorii într-un refugiu spiritual: congregaţia creştină.

4, 5. Cum privesc mulţi oameni viitorul, şi de ce?

4 Societatea de azi oferă într-o mică măsură siguranţă fizică sau afectivă. Infracţiunile, violenţa, costul ridicat al vieţii sau problemele de mediu contribuie la nesiguranţa vieţii. Mai devreme sau mai târziu, toţi oamenii se confruntă cu probleme de sănătate sau cu cele specifice înaintării în vârstă. Iar cei care au un serviciu, o casă, o situaţie materială satisfăcătoare şi o sănătate relativ bună s-ar putea întreba cât timp se vor mai bucura de toate acestea.

5 Din păcate, mulţi oameni n-au găsit siguranţă nici pe plan afectiv. Deşi sperau să găsească pace şi împlinire prin întemeierea unei familii, aşteptările le-au fost înşelate. În plus, mulţi oameni care merg la biserică sunt dezorientaţi din punct de vedere spiritual. Ei pun la îndoială valoarea îndrumării primite, în special din cauza conduitei îndoielnice a conducătorilor religioşi şi a învăţăturilor nebiblice predate de aceştia. De aceea, mulţi consideră că nu le rămâne decât să-şi pună speranţa în ştiinţă sau în bunăvoinţa şi în bunul simţ al semenilor. Nu este deci de mirare că multe persoane nu se simt deloc în siguranţă sau că, pur şi simplu, aleg să nu se gândească prea mult la viitor.

6, 7. a) De ce atitudinea celor care îi slujesc lui Dumnezeu se deosebeşte de a celorlalţi? b) Ce vom analiza în continuare?

6 Între atitudinea celor care fac parte din congregaţia creştină şi atitudinea celorlalţi oameni există un contrast evident! Deşi, ca slujitori ai lui Iehova, ne confruntăm cu aceleaşi probleme ca toţi ceilalţi, reacţia noastră este foarte diferită. (Citeşte Isaia 65:13, 14; Maleahi 3:18.) De ce? Deoarece cunoaştem explicaţia Bibliei referitoare la starea în care se află omenirea şi suntem pregătiţi să facem faţă problemelor vieţii. De aceea, nu ne îngrijorăm peste măsură cu privire la viitor. Suntem feriţi de gândirea nesănătoasă şi nescripturală, de practicile imorale şi de consecinţele acestora. Astfel, membrii congregaţiei creştine simt o pace pe care ceilalţi n-o cunosc (Is. 48:17, 18; Filip. 4:6, 7).

7 Biblia prezintă exemple care ne ajută să medităm la siguranţa de care se bucură cei care îi slujesc lui Iehova, spre deosebire de ceilalţi oameni. Aceste exemple, pe care le vom analiza în continuare, ne pot îndemna să ne examinăm gândirea şi conduita şi să vedem dacă trebuie să aplicăm într-o măsură şi mai mare sfaturile lui Dumnezeu, menite să ne ocrotească (Is. 30:21).

„Era să mi se abată piciorul“

8. Ce au trebuit să facă întotdeauna slujitorii lui Iehova?

8 Încă de la începutul istoriei omenirii, cei care au ales să-i slujească lui Iehova şi să asculte de El s-au străduit să nu aibă legături strânse cu cei care nu i se închinau Lui. Într-adevăr, Iehova a arătat că între închinătorii săi şi cei care îl urmau pe Satan avea să fie duşmănie (Gen. 3:15). Deoarece nu se abat de la principiile divine, membrii poporului lui Dumnezeu acţionează diferit de cei din jurul lor (Ioan 17:15, 16; 1 Ioan 2:15–17). Acest lucru nu este mereu uşor. Unii slujitori ai lui Iehova s-au întrebat dacă merită să ducă o viaţă plină de sacrificii.

9. Descrieţi zbuciumul sufletesc al scriitorului Psalmului 73.

9 Unul dintre slujitorii lui Iehova care a început să se întrebe dacă luase decizii înţelepte a fost scriitorul Psalmului 73, probabil un urmaş al lui Asaf. Psalmistul s-a întrebat de ce oamenii răi par deseori să aibă succes, să fie fericiţi şi să prospere, în vreme ce oamenii care se străduiesc să-i slujească lui Dumnezeu trec prin încercări şi greutăţi. (Citeşte Psalmul 73:1–13.)

10. De ce întrebările puse de psalmist sunt importante şi pentru noi?

10 Ţi-ai pus şi tu întrebări asemănătoare celor puse de psalmist? Dacă da, nu trebuie să te simţi peste măsură de vinovat sau să crezi că nu mai ai credinţă. De fapt, şi alţi slujitori ai lui Iehova, dintre care unii au fost folosiţi de El pentru a scrie Biblia, au avut gânduri asemănătoare (Iov 21:7–13; Ps. 37:1; Ier. 12:1; Hab. 1:1–4, 13). Într-adevăr, cei care doresc să-i slujească lui Iehova trebuie să mediteze cu seriozitate şi să accepte răspunsul la următoarea întrebare: Este faptul de a-i sluji lui Dumnezeu şi de a asculta de El cea mai bună cale de viaţă? Această întrebare vizează controversa pe care Satan a ridicat-o în Eden, referitoare la suveranitatea universală a lui Iehova (Gen. 3:4, 5). Prin urmare, cu toţii ar trebui să medităm la problema ridicată de psalmist. Ar trebui să-i invidiem pe oamenii răi şi lăudăroşi, cărora, aparent, le merge bine? Ar trebui să-i imităm, ‘abătându-ne’ de la închinarea adusă lui Iehova? Este exact ce şi-ar dori Satan să facem!

11, 12. a) Cum şi-a învins psalmistul îndoielile? b) Ce învăţăm din exemplul psalmistului? c) Ce anume te-a ajutat şi pe tine să ajungi la concluzia psalmistului?

11 Ce l-a ajutat pe psalmist să-şi învingă îndoielile? Deşi a recunoscut că era cât pe ce să se abată de la calea dreptăţii, el şi-a schimbat atitudinea când a intrat în „grandiosul sanctuar al lui Dumnezeu“, adică atunci când a căutat în templul lui Iehova compania persoanelor spirituale şi a meditat la scopul lui Dumnezeu. El s-a convins că nu dorea să aibă parte de acelaşi sfârşit ca oamenii răi. A înţeles că modul lor de viaţă şi deciziile lor îi duc pe „un teren alunecos“. De asemenea, şi-a dat seama că toţi oamenii care ‘îl părăsesc pe Iehova comiţând imoralitate’ îşi vor găsi în mod inevitabil sfârşitul într-o ‘groază neaşteptată’, în timp ce slujitorii lui Iehova vor primi ajutorul Său. (Citeşte Psalmul 73:16–19, 27, 28.) Cu siguranţă, şi tu te-ai convins de acest adevăr. Mulţi ar putea fi tentaţi să trăiască pentru ei înşişi, fără să ţină cont de legile divine. Însă consecinţele unei astfel de conduite nu pot fi evitate (Gal. 6:7–9).

12 Ce mai putem învăţa din exemplul psalmistului? El a găsit siguranţă şi înţelepciune în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Psalmistul a început să gândească logic şi clar după ce a mers în locul unde i se aducea închinare lui Iehova. În mod asemănător, şi noi putem găsi sfătuitori înţelepţi şi hrană spirituală sănătoasă la întrunirile congregaţiei. Aşadar, Iehova îşi îndeamnă pe bună dreptate slujitorii să participe la întruniri. Aici primesc încurajare şi sunt impulsionaţi să acţioneze cu înţelepciune (Is. 32:1, 2; Evr. 10:24, 25).

Alege-ţi cu înţelepciune prietenii

13–15. a) Prin ce experienţă a trecut Dina? b) Ce învăţăm din experienţa Dinei? c) De ce asocierea cu fraţii de credinţă constituie o protecţie?

13 Dina, fiica lui Iacob, a avut mult de suferit din cauză că s-a împrietenit cu persoane care nu-i slujeau lui Iehova. Relatarea din Geneza spune că Dina obişnuia să petreacă timp cu tinerele canaanite din regiunea în care locuia. Canaaniţii nu aveau aceleaşi norme morale înalte ca închinătorii lui Iehova. Potrivit unor descoperiri arheologice, Canaanul era plin de idolatrie, imoralitate, închinare depravată şi violenţă (Ex. 23:23; Lev. 18:2–25; Deut. 18:9–12). Ce consecinţe a suportat Dina pentru că s-a asociat cu aceşti oameni?

14 Un canaanit, pe nume Sihem, „cel mai respectat din toată casa tatălui său“, a văzut-o pe Dina, „a luat-o, s-a culcat cu ea şi a violat-o“ (Gen. 34:1, 2, 19). Ce tragedie! Şi-a imaginat vreodată Dina că i s-ar putea întâmpla aşa ceva? Probabil că ea căuta doar prietenia tinerilor canaaniţi, care, în ochii ei, păreau inofensivi. Cu toate acestea, Dina s-a înşelat amarnic.

15 Ce învăţăm din această relatare? Că nu ne putem împrieteni cu persoane care nu-i slujesc lui Iehova fără să suferim consecinţe grave. Scripturile arată că „tovărăşiile rele strică obiceiurile folositoare“ (1 Cor. 15:33). În schimb, dacă ne asociem cu persoane care ne împărtăşesc convingerile, normele morale înalte şi iubirea pentru Iehova, suntem protejaţi. Astfel de tovărăşii bune ne ajută să acţionăm cu înţelepciune (Prov. 13:20).

„Aţi fost spălaţi“

16. Ce a spus apostolul Pavel despre unii creştini din Corint?

16 Congregaţia creştină i-a ajutat pe mulţi să renunţe la practicile necurate. În prima scrisoare către creştinii din Corint, apostolul Pavel a vorbit despre schimbările pe care le făcuseră aceştia pentru a-şi armoniza viaţa cu normele divine. Unii fuseseră fornicatori, idolatri, adulteri, homosexuali, hoţi sau beţivi. Însă Pavel a spus despre aceşti creştini că ‘au fost spălaţi’. (Citeşte 1 Corinteni 6:9–11.)

17. Cum s-a schimbat viaţa multor oameni care au început să respecte normele Bibliei?

17 Oamenii fără credinţă nu au principii de viaţă sănătoase. Ei fac numai ce vor sau, pur şi simplu, adoptă conduita imorală a celor din jur, la fel cum făceau unii corinteni înainte să devină creştini (Ef. 4:14). Însă cunoaşterea exactă a Cuvântului lui Dumnezeu şi a scopurilor Sale are puterea de a schimba în bine viaţa celor care aplică ceea ce învaţă din Scripturi (Col. 3:5–10; Evr. 4:12). Mulţi fraţi şi surori recunosc că, înainte de a cunoaşte şi de a adopta normele drepte ale lui Iehova, trăiau fără restricţii de ordin moral. Totuşi se simţeau neîmpliniţi şi nefericiţi. Ei au găsit pace lăuntrică numai după ce au început să se asocieze cu poporul lui Dumnezeu şi să respecte principiile Bibliei.

18. a) Prin ce experienţă a trecut o tânără? b) Ce învăţăm din această experienţă?

18 Unii dintre cei care au decis să părăsească „apele sigure“ ale congregaţiei creştine regretă acum amarnic această decizie. De exemplu, o soră, pe care o vom numi Tania, spune că „a cunoscut adevărul de mică“, dar, când avea 16 ani, a părăsit congregaţia, lăsându-se „atrasă de ispitele acestei lumi“. Printre consecinţele pe care le-a suferit au fost o sarcină nedorită şi un avort. Ea spune: „Cei trei ani petrecuţi departe de congregaţie au lăsat în sufletul meu urme adânci, care nu vor dispărea. Şi acum mă chinuie gândul că mi-am ucis copilaşul nenăscut. . . . Celor care ar dori «să guste» chiar şi numai puţin din ceea ce oferă lumea le spun un singur lucru: Nu faceţi asta! La început s-ar putea să vă placă, însă veţi rămâne cu un gust foarte amar. Lumea nu poate să-ţi ofere decât suferinţă. Ştiu asta. Am simţit-o pe propria piele. Rămâneţi în organizaţia lui Iehova! Este singura cale de viaţă care aduce fericire“.

19, 20. Cum ne asigură ocrotire congregaţia creştină?

19 Unde ai ajunge dacă ai abandona congregaţia creştină, care îţi oferă ocrotire spirituală? Meditează la această întrebare! Mulţi dintre cei care îşi amintesc viaţa lipsită de sens pe care au dus-o înainte de a accepta adevărul se îngrozesc la acest gând (Ioan 6:68, 69). Dacă vei rămâne strâns ataşat de fraţii de credinţă, te vei bucura în continuare de siguranţă şi ocrotire şi vei fi scutit de suferinţa atât de răspândită în lumea lui Satan. Continuă să te asociezi cu membrii congregaţiei şi să participi cu regularitate la întruniri. Astfel nu vei uita câtă înţelepciune vădesc normele drepte ale lui Iehova şi te vei simţi îndemnat să le respecţi. La fel ca psalmistul, ai toate motivele ‘să-l preamăreşti pe Iehova în adunarea cea mare’ (Ps. 35:18).

20 E adevărat, din diverse motive, toţi creştinii trec prin momente în care le este greu să-şi păstreze integritatea. Poate că e nevoie ca cineva să le arate direcţia corectă. Ce poţi face tu şi, bineînţeles, întreaga congregaţie, pentru a-i ajuta pe colaboratorii creştini în astfel de momente? În articolul următor vom vedea cum putem ‘continua să ne mângâiem unii pe alţii şi să ne zidim’ fraţii (1 Tes. 5:11).

Cum aţi răspunde?

• Ce învăţăm din experienţa scriitorului Psalmului 73?

• Ce învăţăm din experienţa Dinei?

• De ce găsim siguranţă în congregaţia creştină?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Înoată în ape sigure! Rămâi în congregaţie!