Vorbirea plăcută promovează relaţii bune

„Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută.“ (COL. 4:6)

1, 2. La ce rezultate bune a dus vorbirea plăcută a unui frate?

„ÎN TIMP ce predicam din casă-n casă, am întâlnit un bărbat care s-a înfuriat atât de tare, încât a început să tremure de nervi“, povesteşte un frate. „Mi-am păstrat calmul şi am încercat să discut cu el pe marginea Bibliei, dar s-a enervat şi mai tare. Soţia şi copiii lui au început şi ei să strige la mine. Mi-am dat seama că era mai bine să plec. I-am asigurat că venisem cu gânduri paşnice şi că tot aşa voiam şi să plec. Le-am arătat Galateni 5:22, 23, unde sunt menţionate iubirea, blândeţea, stăpânirea de sine şi pacea. Apoi am plecat.

² Mai târziu, în timp ce predicam pe cealaltă parte a străzii, i-am văzut stând în faţa casei. M-au văzut şi ei şi m-au strigat. «Oare acum ce vor?», mi-am zis. Când m-am apropiat, bărbatul mi-a dat un pahar mare cu apă. Apoi şi-a cerut scuze pentru că fusese nepoliticos şi m-a lăudat pentru credinţa mea puternică. Ne-am despărţit în termeni buni.“

3. De ce nu trebuie să ne enervăm din cauza altora?

³ Întrucât trăim într-o lume plină de stres, este practic imposibil să nu întâlnim oameni nervoşi, inclusiv în lucrarea de predicare. În astfel de situaţii, este important să manifestăm „blândeţe şi respect profund“ (1 Pet. 3:15). Dacă fratele menţionat mai înainte s-ar fi enervat şi el, probabil că locatarul nu şi-ar fi schimbat atitudinea, ci s-ar fi înfuriat şi mai tare. Dar, pentru că fratele s-a stăpânit şi a vorbit frumos, rezultatul a fost pozitiv.

Cum putem avea o vorbire plăcută

4. De ce este important să avem o vorbire plăcută?

⁴ În relaţiile cu cei din afara congregaţiei, cu fraţii sau cu membrii familiei, este vital să respectăm sfatul lui Pavel: „Vorbirea voastră să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare“ (Col. 4:6). O astfel de vorbire este esenţială pentru păstrarea păcii şi a unei bune comunicări.

5. Ce nu presupune o bună comunicare? Daţi un exemplu.

⁵ A comunica bine nu înseamnă a spune imediat tot ce gândeşti şi ce simţi, mai ales în momentele de supărare. Biblia arată că mânia necontrolată este un semn de slăbiciune, nu de tărie. (Citeşte Proverbele 25:28; 29:11.) Odată, Moise, „cel mai smerit“ om din timpul său, şi-a pierdut cumpătul şi nu i-a dat glorie lui Iehova când naţiunea Israel s-a răzvrătit. Moise le-a spus răspicat israeliţilor ce simţea, însă lui Iehova nu i-a plăcut acest lucru. Deşi Moise fusese conducătorul Israelului 40 de ani, Iehova nu i-a permis să conducă naţiunea în Ţara Promisă (Num. 12:3; 20:10, 12; Ps. 106:32).

6. Ce înseamnă a fi prevăzători când vorbim?

⁶ Sfintele Scripturi ne îndeamnă să avem stăpânire de sine şi să fim prevăzători când vorbim, adică să dăm dovadă de discernământ. „În mulţimea cuvintelor rostite nu se poate să nu fie fărădelege, dar cel ce-şi înfrânează buzele este prevăzător“ (Prov. 10:19; 17:27). Totuşi, a fi prevăzător nu înseamnă a nu-ţi exprima niciodată punctul de vedere, ci înseamnă a avea ‘o vorbire plăcută’ şi ‘o limbă  care vindecă’, nu care răneşte. (Citeşte Proverbele 12:18; 18:21.)

„Un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi“

7. Ce trebuie să evităm în vorbirea noastră, şi de ce?

⁷ Trebuie să avem o vorbire plăcută şi să dăm dovadă de stăpânire de sine nu doar la serviciu sau în lucrare, ci şi în congregaţie şi în familie. Dacă ne vărsăm nervii pe alţii, neţinând seama de consecinţe, vom avea mult de suferit pe plan spiritual, afectiv şi fizic, atât noi, cât şi ceilalţi (Prov. 18:6, 7). Sentimentele negative, care sunt manifestări ale imperfecţiunii, trebuie ţinute sub control. Vorbirea jignitoare, sarcasmul, dispreţul şi mânia plină de ură sunt greşite şi ne pot distruge relaţiile cu ceilalţi, dar mai ales prietenia cu Iehova (Col. 3:8; Iac. 1:20). Isus ne-a învăţat: „Cine ţine mânie pe fratele său va da socoteală înaintea tribunalului, cine îi spune fratelui său vorbe grele va da socoteală înaintea Curţii Supreme, iar cine îi spune: «Nebun nenorocit!» va fi supus Gheenei de foc“ (Mat. 5:22).

8. Când este bine să ne exprimăm sentimentele, şi în ce mod?

⁸ Totuşi, există unele aspecte despre care am putea considera că este mai bine să vorbim. Dacă un frate a spus sau a făcut ceva care te-a tulburat atât de mult, încât nu poţi să treci peste cele întâmplate, nu permite ca ura să prindă rădăcini în inima ta (Prov. 19:11). Când cineva te enervează, ţine-ţi sub control mânia, iar apoi fă paşii necesari pentru a rezolva problema. Pavel a scris: „Să nu apună soarele peste mânia voastră“. Dacă problema continuă să te tulbure, străduieşte-te s-o rezolvi cu bunătate şi la momentul potrivit. (Citeşte Efeseni 4:26, 27, 31, 32.) Abordează-l pe fratele respectiv cu obiectivul de a vă împăca. Vorbeşte-i sincer, dar cu tact, despre problema ivită (Lev. 19:17; Mat. 18:15).

9. De ce ar trebui să ne recăpătăm calmul înainte de a-l aborda pe un frate?

 ⁹ Bineînţeles, trebuie să-ţi alegi cu grijă momentul când îl abordezi pe fratele tău. Există „un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi“ (Ecl. 3:1, 7). În plus, „inima celui drept se gândeşte ce să răspundă“ (Prov. 15:28). Aceasta ar putea însemna să aştepţi un timp până să încerci să rezolvi problema cu fratele tău. Dacă îl abordezi când încă eşti foarte supărat, ai putea înrăutăţi lucrurile; totuşi, nu ar fi înţelept nici să aştepţi prea mult.

Gesturile de bunătate promovează relaţii bune

10. Ce rol au gesturile de bunătate în relaţiile cu ceilalţi?

¹⁰ Vorbirea plăcută şi comunicarea eficientă ne ajută să fim în relaţii bune cu alţii. Dacă facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ne îmbunătăţi relaţiile cu ceilalţi, vom reuşi să comunicăm mai bine cu ei. Gesturile de bunătate ne pot ajuta în acest sens. De exemplu, putem lua iniţiativa să-i ajutăm, să le oferim din inimă un cadou sau să fim ospitalieri cu ei. Aceste gesturi sincere ar putea „îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul“ unei persoane, scoţând la iveală ce este mai bun în ea. Astfel, ne va fi mai uşor să rezolvăm împreună problema ivită (Rom. 12:20, 21).

11. a) Cum a luat Iacob iniţiativa pentru a-şi restabili relaţiile cu Esau? b) Care a fost rezultatul?

¹¹ Patriarhul Iacob a înţeles cât de importante sunt gesturile de bunătate în restabilirea relaţiilor cu alţii. De teamă că va fi ucis de Esau, fratele său geamăn, care era furios pe el, Iacob a fugit într-un alt ţinut. După mulţi ani, Iacob s-a întors acasă. Esau a ieşit înaintea sa cu 400 de bărbaţi. Iacob l-a rugat pe Iehova să-l ajute, apoi i-a trimis fratelui său un dar foarte generos, care şi-a atins scopul. Când s-au întâlnit, Esau avea o altă atitudine faţă de Iacob şi chiar a alergat spre el, îmbrăţişându-l (Gen. 27:41–44; 32:6, 11, 13–15; 33:4, 10).

Încurajează-i pe alţii prin vorbirea ta

12. De ce trebuie să folosim cuvinte plăcute când vorbim cu fraţii noştri?

¹² Noi îi slujim lui Dumnezeu, nu oamenilor. Totuşi, ne dorim în mod firesc să fim acceptaţi de ceilalţi. Prin cuvintele noastre plăcute putem uşura poverile fraţilor noştri dragi. Dar, dacă suntem aspri şi avem o atitudine critică, poverile ar putea apăsa şi mai mult asupra lor; unii chiar s-ar putea întreba dacă mai au aprobarea lui Iehova. Prin urmare, să le spunem din inimă lucruri încurajatoare, care sunt ‘pentru zidire, după cum este nevoie, şi care să le dea celor care le aud ce este folositor’ (Ef. 4:29).

13. De ce anume trebuie să ţină cont bătrânii: a) când dau sfaturi? b) când întocmesc o scrisoare?

¹³ Îndeosebi bătrânii trebuie să fie „blânzi“ şi să trateze turma cu tandreţe (1 Tes. 2:7, 8). Când trebuie să dea sfaturi, ei se străduiesc să facă aceasta „cu blândeţe“, chiar şi când discută cu „cei ce se împotrivesc“ (2 Tim. 2:24, 25). De asemenea, când corespondează cu un alt corp de bătrâni sau cu filiala, ei trebuie să folosească o exprimare plăcută. Bătrânii trebuie să fie amabili şi plini de tact, în armonie cu principiul din Matei 7:12.

Vorbirea plăcută în familie

14. a) Ce sfat le-a dat Pavel soţilor? b) De ce a dat Pavel acest sfat?

¹⁴ Cuvintele, mimica şi limbajul trupului îi pot afecta pe cei din jur mai mult decât ne imaginăm. De exemplu, unii bărbaţi s-ar putea să nu-şi dea seama ce impact au cuvintele lor asupra femeilor. O soră a spus: „Când soţul meu se enervează şi ridică vocea la mine, mă cuprinde teama“. Cuvintele dure pot avea un efect mai puternic asupra unei femei decât asupra unui bărbat şi pot stărui mult timp în mintea ei (Luca 2:19). Acest lucru este adevărat mai ales când cuvintele sunt rostite de cel pe care femeia îl iubeşte şi vrea să-l respecte.  Pavel i-a sfătuit pe soţi: „Continuaţi să vă iubiţi soţiile şi nu vă mâniaţi peste măsură pe ele“ (Col. 3:19).

15. De ce trebuie soţul să-şi trateze soţia cu delicateţe? Ilustraţi.

¹⁵ Un frate căsătorit de mult timp a arătat printr-o ilustrare de ce soţul trebuie să-şi trateze soţia cu delicateţe, ca pe un „vas mai slab“. „Când ţii în mână o vază preţioasă şi delicată, nu trebuie s-o strângi prea tare, pentru că se poate sparge. Chiar dacă ai lipi vaza, fisura tot s-ar vedea. Dacă soţul îi adresează soţiei cuvinte dure, o poate răni, provocând astfel o «fisură» de durată în relaţia lor.“ (Citeşte 1 Petru 3:7.)

16. Cum îşi poate ‘zidi’ o soţie familia?

¹⁶ Şi un bărbat poate fi încurajat sau descurajat de cuvintele cuiva, de exemplu, ale soţiei sale. O „soţie prevăzătoare“, în care soţul „se încrede“ cu adevărat, ţine cont de sentimentele acestuia, aşa cum şi ea aşteaptă acelaşi lucru din partea lui (Prov. 19:14; 31:11). Într-adevăr, o soţie are o influenţă mare în familie, fie pozitivă, fie negativă. „Femeia cu adevărat înţeleaptă îşi zideşte casa, dar cea nebună o dărâmă cu propriile ei mâini.“ (Prov. 14:1)

17. a) Cum trebuie copiii să le vorbească părinţilor? b) Cum trebuie adulţii să le vorbească copiilor, şi de ce?

¹⁷ Părinţii şi copiii trebuie să vorbească şi ei frumos unii cu alţii (Mat. 15:4). Când vorbim cu copiii, trebuie să manifestăm consideraţie, ca ‘să nu-i exasperăm’ şi ‘să nu-i irităm’ (Col. 3:21; Ef. 6:4). Chiar şi atunci când trebuie să-i disciplineze pe copii, părinţii şi bătrânii de congregaţie trebuie să le vorbească în mod respectuos. Astfel, copiilor le va fi mai uşor să se corecteze şi să-şi păstreze prietenia cu Iehova. Nu ar trebui nicidecum să le dăm impresia că îi considerăm o cauză pierdută, deoarece şi ei ar putea ajunge să se privească în acest fel. Probabil că nu-şi vor aminti toate sfaturile noastre, dar în mod sigur nu vor uita modul în care le-am vorbit.

Lucruri bune spuse din inimă

18. Cum putem îndepărta gândurile şi sentimentele negative?

¹⁸ A-ţi ţine sub control mânia nu înseamnă doar a părea calm. Trebuie să faci mai  mult decât să-ţi înăbuşi sentimentele puternice. Dacă în interior clocoteşti de mânie, ţi-ar fi foarte greu să încerci să pari calm. Ar fi ca şi cum ai apăsa în acelaşi timp pedala de frână şi cea de acceleraţie; maşina ar fi suprasolicitată şi s-ar putea defecta. Prin urmare, nu aştepta să acumulezi mânie, pentru ca apoi să explodezi. Roagă-l pe Iehova să te ajute să îndepărtezi din inimă sentimentele negative. Permite-i spiritului sfânt să-ţi transforme mintea şi inima pentru a corespunde voinţei lui Iehova. (Citeşte Romani 12:2; Efeseni 4:23, 24.)

19. Ce măsuri concrete putem lua pentru a evita disputele pline de mânie?

¹⁹ Ia măsuri concrete ca să-ţi ţii sub control mânia. Dacă ajungi într-o situaţie tensionată şi simţi că te enervezi, poate că este mai bine să pleci ca să te linişteşti (Prov. 17:14). Sau, dacă persoana cu care discuţi se enervează, fă eforturi şi mai mari să-i vorbeşti frumos. Nu uita: „Un răspuns blând îndepărtează furia, dar un cuvânt care provoacă durere stârneşte mânia“ (Prov. 15:1). Printr-o remarcă sarcastică sau tăioasă, chiar dacă o spui pe un ton calm, nu faci decât să pui paie pe foc (Prov. 26:21). Prin urmare, când stăpânirea de sine îţi este pusă la încercare, fii ‘încet la vorbire şi încet la mânie’. Roagă-l pe Iehova să-ţi dea spirit sfânt ca să rosteşti cuvinte plăcute, nu jignitoare (Iac. 1:19).

Iartă din inimă

20, 21. a) Ce ne poate ajuta să iertăm? b) De ce trebuie să iertăm?

²⁰ Din păcate, nimeni nu-şi poate controla în mod perfect vorbirea (Iac. 3:2). În pofida celor mai sincere eforturi, s-ar putea ca, uneori, membrii familiei sau fraţii dragi din congregaţie să spună unele lucruri nechibzuite, care te vor răni. În loc să-ţi ieşi imediat din fire, manifestă răbdare şi încearcă să înţelegi de ce a spus persoana respectivă acele lucruri. (Citeşte Eclesiastul 7:8, 9.) Era stresată sau îngrijorată? Nu se simţea bine sau se confrunta cu o anumită problemă?

²¹ Bineînţeles, aceşti factori nu scuză izbucnirile de mânie. Dar, dacă ţinem cont de circumstanţe, am putea înţelege motivele pentru care oamenii spun sau fac unele lucruri nepotrivite şi i-am putea ierta mai uşor. De fapt, cu toţii facem şi spunem lucruri care îi rănesc pe alţii. Sperăm însă că ei ne vor ierta, dând astfel dovadă de bunătate (Ecl. 7:21, 22). Isus a spus că pentru a fi iertaţi de Dumnezeu trebuie să-i iertăm şi noi pe ceilalţi (Mat. 6:14, 15; 18:21, 22, 35). Prin urmare, să fim gata să ne cerem scuze şi să iertăm. Astfel vom promova iubirea, „o legătură perfectă a unităţii“, în familie şi în congregaţie (Col. 3:14).

22. De ce merită să depunem eforturi ca să avem o vorbire plăcută?

²² Probabil că va fi din ce în ce mai greu să ne păstrăm bucuria şi unitatea pe măsură ce acest sistem cuprins de mânie se apropie de sfârşit. Dacă respectăm principiile utile din Cuvântul lui Dumnezeu, ne vom folosi vorbirea pentru a zidi, nu pentru a dărâma. Ne vom bucura de relaţii paşnice atât în congregaţie, cât şi în familie. Iar prin propriul exemplu vom depune o bună mărturie despre Iehova, ‘fericitul nostru Dumnezeu’ (1 Tim. 1:11).

Puteţi explica?

• De ce este important să alegem momentul potrivit pentru a discuta problemele?

• De ce membrii familiei trebuie să aibă mereu ‘o vorbire plăcută’?

• Cum putem evita să spunem lucruri care rănesc?

• Ce ne poate ajuta să fim iertători?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 21]

Aşteaptă să te linişteşti, iar apoi găseşte un moment potrivit pentru a discuta problema

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Soţul trebuie să-i vorbească mereu soţiei cu delicateţe