Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Continuă să te dedici ... predării“

„Continuă să te dedici ... predării“

„Continuă să te dedici . . . predării“

„VOI mă numiţi «Învăţător» şi «Domn» şi aveţi dreptate, pentru că asta sunt.“ (Ioan 13:13) Prin aceste cuvinte adresate discipolilor, Isus a scos în evidenţă rolul său de învăţător. Apoi, cu puţin timp înainte de a se înălţa la cer, Isus le-a poruncit continuatorilor săi: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, . . . învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“ (Mat. 28:19, 20). Mai târziu, apostolul Pavel a subliniat şi el importanţa faptului de a fi învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu. El l-a îndemnat pe Timotei, un bătrân creştin: „Continuă să te dedici citirii publice, îndemnării şi predării. . . . Meditează la aceste lucruri, lasă-te absorbit de ele, pentru ca progresul tău să fie clar pentru toţi“ (1 Tim. 4:13–15).

Şi în prezent, predarea este un aspect important al serviciului de teren şi al întrunirilor congregaţiei. Cum putem continua să ne dedicăm predării? Şi cum ne va ajuta aceasta să facem progrese ca învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu?

Să-l imităm pe Marele Învăţător

Modul în care preda Isus i-a atras pe mulţi dintre cei care l-au ascultat. Să remarcăm efectul cuvintelor sale asupra celor prezenţi la sinagoga din Nazaret. Evanghelistul Luca a scris: „Toţi depuneau mărturie favorabilă despre el şi se mirau de cuvintele pline de farmec ce îi ieşeau din gură“ (Luca 4:22). Discipolii lui Isus au imitat în predicare exemplul Stăpânului lor. De fapt, apostolul Pavel şi-a îndemnat colaboratorii creştini: „Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt imitatorul lui Cristos“ (1 Cor. 11:1). Pentru că a imitat metodele lui Isus, Pavel a ajuns să predea cu multă eficienţă „în public şi din casă în casă“ (Fap. 20:20).

Predând „în piaţă“

În Faptele, capitolul 17, găsim un exemplu remarcabil în ce priveşte iscusinţa lui Pavel de a preda în public. Aici citim despre vizita sa în Atena. Peste tot unde a mers, pe străzi, în locuri publice, Pavel a văzut că oraşul era plin de idoli. Nu e de mirare că s-a iritat! Însă Pavel nu şi-a pierdut cumpătul, ci „a început să discute în sinagogă . . . şi, zilnic în piaţă, cu cei ce se aflau acolo“ (Fap. 17:16, 17). Într-adevăr, Pavel ne-a dat un exemplu excelent. Abordând cu respect oameni de orice fel, fără să-i criticăm, îi putem ajuta pe unii să dea atenţie mesajului Bibliei şi, în cele din urmă, să se elibereze din lanţurile religiei false (Fap. 10:34, 35; Rev. 18:4).

Mulţi dintre cei cărora Pavel le-a predicat în piaţă nu au fost receptivi la mesajul său. Printre aceştia erau şi filozofi ale căror convingeri erau incompatibile cu adevărurile predate de Pavel. Când cei care-l ascultau au început să-l contrazică, Pavel a luat în considerare părerile lor. Unii l-au numit ‘palavragiu’ (în greacă, literalmente, „care ciuguleşte seminţe“). Acest termen era folosit cu privire la oamenii care culegeau frânturi de informaţii, despre care apoi pălăvrăgeau fără discernământ. De asemenea, alţii au spus despre Pavel: „Pare să fie vestitorul unor zeităţi străine“ (Fap. 17:18).

Totuşi, remarcile înjositoare nu l-au descurajat pe Pavel. Dimpotrivă, când i s-a cerut să-şi explice învăţăturile, Pavel s-a folosit de această ocazie pentru a ţine un discurs profund, care a demonstrat iscusinţa sa în predare (Fap. 17:19–22; 1 Pet. 3:15). Să analizăm acest discurs şi să vedem ce putem învăţa pentru a fi mai iscusiţi în predare.

Să stabilim o bază comună

Pavel a spus: „Bărbaţi din Atena, după câte văd, în toate lucrurile sunteţi mai devotaţi zeităţilor decât alţii. De exemplu, când . . . m-am uitat cu atenţie la obiectele voastre de închinare, am găsit şi un altar pe care era gravat: «Unui Dumnezeu necunoscut». Astfel, ceea ce veneraţi voi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu“ (Fap. 17:22, 23).

Pavel a privit cu atenţie lucrurile din jur. În felul acesta, a aflat multe despre cei cărora le vorbea. Dacă suntem atenţi, şi noi putem afla unele lucruri despre cei din teritoriu. De exemplu, jucăriile dintr-o curte sau inscripţiile de pe o uşă ne pot dezvălui multe. Dacă reuşim să ne facem o idee despre situaţia locatarului, vom putea alege cu atenţie nu doar ce să spunem, ci şi cum să vorbim (Col. 4:6).

Pavel şi-a transmis mesajul într-un mod pozitiv, deşi era conştient că închinarea atenienilor nu avea la bază o cunoştinţă exactă. De aceea, Pavel le-a explicat în mod clar cum puteau să-i aducă închinare Dumnezeului adevărat (1 Cor. 14:8). Este deci foarte important să vorbim clar şi în mod pozitiv atunci când anunţăm vestea bună despre Regat!

Să dăm dovadă de tact şi de imparţialitate

Pavel a continuat, spunând: „Dumnezeul care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea, El, care este Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, ci el însuşi dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile“ (Fap. 17:24, 25).

Prin aceste cuvinte, Pavel a îndreptat cu tact atenţia spre Iehova, Dătătorul vieţii, numindu-l „Domnul cerului şi al pământului“. Pentru noi este un mare privilegiu să ajutăm oameni sinceri, din diferite culturi şi religii, să înţeleagă că Iehova este Sursa vieţii! (Ps. 36:9)

Apoi, Pavel a spus: „El a făcut dintr-un singur om toate naţiunile oamenilor, . . . şi a decretat timpurile fixate şi graniţele stabilite ale locuinţei oamenilor, pentru ca ei să-l caute pe Dumnezeu, chiar dacă ar trebui să bâjbâie după el şi să-l găsească, deşi nu este departe de niciunul dintre noi“ (Fap. 17:26, 27).

Prin modul nostru de a preda, putem arăta cum este Dumnezeul căruia ne închinăm. Iehova este nepărtinitor, permiţându-le oamenilor din toate naţiunile „să bâjbâie după el şi să-l găsească“. În mod asemănător, noi suntem imparţiali, vorbindu-le tuturor oamenilor. Pe cei care cred în Creator încercăm să-i ajutăm să se apropie de El şi astfel să poată avea parte de binecuvântări eterne (Iac. 4:8). Dar cum îi putem ajuta pe cei care se îndoiesc de existenţa lui Dumnezeu? Urmând exemplul lui Pavel. Să remarcăm ce a spus el în continuare.

„Fiindcă prin el avem viaţă, ne mişcăm şi existăm, aşa cum au zis unii poeţi de-ai voştri: «Căci şi noi suntem urmaşii săi». Aşadar, pentru că suntem urmaşii lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că Fiinţa Divină este asemenea aurului, a argintului sau a pietrei.“ (Fap. 17:28, 29)

Pentru a le capta atenţia atenienilor, Pavel a citat din poeţi pe care aceştia îi cunoşteau şi îi acceptau. Şi noi căutăm să stabilim o bază comună aducând argumente pe care ştim că ascultătorii noştri le vor accepta. De exemplu, ilustrarea lui Pavel din scrisoarea către evrei este la fel de convingătoare şi în prezent: „Orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu“ (Evr. 3:4). Îndemnându-i pe locatari să mediteze la această ilustrare simplă, i-am putea ajuta să accepte ceea ce spunem. În discursul lui Pavel mai putem identifica un aspect al predării eficiente: îndemnul la acţiune.

Să evidenţiem urgenţa timpurilor în care trăim

Pavel a spus: „Este adevărat că Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile unei astfel de neştiinţe, totuşi acum el le spune oamenilor că toţi, pretutindeni, trebuie să se căiască. Pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece cu dreptate pământul locuit, printr-un om pe care l-a numit“ (Fap. 17:30, 31).

Faptul că Dumnezeu a permis răul pentru un timp ne dă tuturor ocazia de a-i arăta ce avem cu adevărat în inimă. Este deci vital să evidenţiem urgenţa timpurilor în care trăim şi să vorbim cu convingere despre apropiatele binecuvântări ale Regatului (2 Tim. 3:1–5).

Reacţii diferite

„Când au auzit despre învierea morţilor, unii au început să-şi bată joc, iar alţii au zis: «Despre asta te vom asculta altă dată!» De aceea, Pavel a ieşit din mijlocul lor, dar unii oameni i s-au alăturat şi au devenit credincioşi.“ (Fap. 17:32–34)

Unele persoane acceptă imediat ceea ce le învăţăm, altele însă au nevoie de mai mult timp pentru a se convinge de argumentele noastre. Când ajutăm chiar şi numai o persoană să ajungă la cunoştinţa exactă despre Iehova prin modul simplu şi clar în care explicăm adevărul, suntem foarte recunoscători că El ne foloseşte pentru a-i atrage pe oameni la Fiul său! (Ioan 6:44)

Învăţăminte pentru noi

Meditând la discursul lui Pavel, putem învăţa cum să le explicăm altora adevărurile biblice. Ţii cuvântări publice în congregaţie? Dacă da, străduieşte-te să-l imiţi pe Pavel folosind cuvinte pline de tact. În felul acesta, îi vei ajuta pe cei care nu i se închină lui Iehova să înţeleagă şi să accepte adevărurile Bibliei. Prezintă aceste adevăruri în mod clar. Nu fi însă critic cu privire la convingerile celor din auditoriu care nu sunt Martori ai lui Iehova. În acelaşi timp, să ne străduim cu toţii să vorbim cu tact şi cu convingere în lucrarea de predicare. Astfel, vom urma cu adevărat îndemnul lui Pavel de ‘a ne dedica predării’.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]

Pavel a predat clar, simplu şi cu tact

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Să-l imităm pe Pavel ţinând cont de sentimentele celor cărora le predicăm