„Nu te teme! Eu te voi ajuta!“

ISUS i-a prevenit pe continuatorii săi: „Diavolul va continua să-i arunce pe unii dintre voi în închisoare ca să fiţi puşi la încercare pe deplin“. Totuşi, chiar înainte să dea acest avertisment, Isus a spus: „Nu te teme de lucrurile pe care le vei suferi“. Având în vedere că Satan continuă să folosească ameninţările cu închisoarea ca mijloc de a stopa predicarea Regatului, posibilitatea ca unele guverne să-i persecute pe creştinii adevăraţi este cât se poate de reală (Rev. 2:10; 12:17). Ce anume ne va ajuta să fim pregătiţi să înfruntăm stratagemele lui Satan şi, aşa cum ne-a îndemnat Isus, ‘să nu ne temem’?

Bineînţeles, majoritatea dintre noi am simţit la un moment dat o oarecare teamă. Totuşi, Cuvântul lui Dumnezeu ne dă asigurarea că, având ajutorul lui Iehova, nu vom fi copleşiţi de teamă. Unul dintre modurile în care Iehova ne ajută să ne pregătim pentru a face faţă opoziţiei este identificarea tacticilor folosite de Satan şi de agenţii lui (2 Cor. 2:11). În acest sens, vom analiza un eveniment care a avut loc în timpurile biblice. Vom vedea apoi exemple de slujitori fideli din timpurile moderne, care ‘au rămas neclintiţi împotriva maşinaţiilor Diavolului’ (Ef. 6:11–13).

Un rege cu teamă de Dumnezeu înfruntă un monarh crud

În secolul al VIII-lea î.e.n., Sanherib, crudul rege al Asiriei, a repurtat o serie de victorii împotriva mai multor naţiuni. Foarte încrezător în forţele proprii, el şi-a fixat ca ţintă poporul lui Iehova şi Ierusalimul, capitala ţării. Aici domnea Ezechia, un rege cu teamă de Dumnezeu (2 Regi 18:1–3, 13). Fără îndoială, Satan a profitat de situaţie, incitându-l pe Sanherib să-i ducă la îndeplinire planul de a şterge de pe faţa pământului închinarea adevărată (Gen. 3:15).

Sanherib a trimis soli la Ierusalim, cerându-le iudeilor să capituleze. Rabşache era principalul purtător de cuvânt al regelui * (2 Regi 18:17). Scopul lui rabşache era să-i demoralizeze pe iudei şi să-i facă să se predea fără luptă. Ce metode a folosit el pentru a semăna teama în inima iudeilor?

Fideli în pofida izolării

Rabşache le-a spus reprezentanţilor lui Ezechia: „Iată ce-a zis marele rege, regele Asiriei: «Ce este încrederea asta? Pe ce te bizui? Iată că ţi-ai pus încrederea în sprijinul acestei trestii zdrobite, în Egipt, care, dacă s-ar sprijini un om pe ea, i-ar intra în palmă şi i-ar străpunge-o»“ (2 Regi 18:19, 21). Acuzaţia lui rabşache era falsă, pentru că Ezechia nu făcuse o alianţă cu Egiptul. Totuşi, această acuzaţie scotea în evidenţă un lucru pe care rabşache dorea să-l întipărească în mintea iudeilor:  „Nimeni nu vă va sări în ajutor. Sunteţi singuri, sunteţi izolaţi!“.

În timpurile moderne, împotrivitorii închinării adevărate i-au ameninţat pe fraţii noştri cu izolarea pentru a-i înspăimânta. De exemplu, o soră care a fost închisă pentru credinţă şi a fost izolată ani la rând de fraţii ei spirituali a povestit mai târziu ce anume a ajutat-o să nu fie copleşită de teamă. Ea a spus: „Rugăciunea m-a ajutat să mă apropii mai mult de Iehova . . . Mi-am adus aminte Isaia 66:2, unde primim asigurarea că Dumnezeu priveşte «spre cel năpăstuit şi cu spiritul zdrobit». Aceste cuvinte au fost pentru mine o sursă de putere şi de mare mângâiere“. De asemenea, un frate care a fost închis şi a stat ani de zile la izolare a spus: „Am ajuns să înţeleg că o mică celulă se poate transforma într-un adevărat univers pentru cel care este în relaţii strânse cu Dumnezeu“. Într-adevăr, prietenia strânsă cu Iehova le-a dat celor doi tăria necesară pentru a suporta izolarea (Ps. 9:9, 10). Persecutorii lor au putut să-i izoleze de familie, de prieteni şi de fraţii de credinţă, dar nimeni n-a putut să-i izoleze de Iehova, iar cei doi Martori au ştiut acest lucru (Rom. 8:35–39).

Cât de important este, aşadar, să ne folosim de orice ocazie ca să ne întărim prietenia cu Iehova! (Iac. 4:8) Ar trebui să ne întrebăm cu regularitate: „Cât de real este Iehova pentru mine? Mă influenţează cu adevărat cuvintele sale în deciziile, mari sau mici, pe care le iau în viaţa de zi cu zi?“ (Luca 16:10). Dacă ne străduim să păstrăm o prietenie strânsă cu Dumnezeu, nu avem niciun motiv de teamă. Vorbind în numele iudeilor asupriţi, profetul Ieremia a spus: „Am chemat numele tău, o, Iehova, din groapa cea mai adâncă . . . Te-ai apropiat în ziua în care te-am chemat. Ai spus: «Nu-ţi fie frică!»“ (Plâng. 3:55–57).

Semănarea îndoielilor — o tactică fără succes

Încercând să semene îndoieli, rabşache a folosit un raţionament viclean. El a spus: „Oare nu este [Iehova] acela ale cărui locuri înalte şi altare au fost îndepărtate de Ezechia? . . . Iehova însuşi mi-a spus: «Urcă împotriva acestei ţări şi distruge-o»“ (2 Regi 18:22, 25). Aşadar, rabşache a lăsat să se înţeleagă că Iehova nu urma să lupte pentru poporul Său deoarece nu-l mai aproba. Însă lucrurile nu stăteau deloc aşa. Iehova îi aproba pe Ezechia şi pe iudeii care se întorseseră la închinarea adevărată (2 Regi 18:3–7).

În prezent, persecutorii vicleni menţionează unele informaţii adevărate pentru a stabili o bază comună. Apoi, pentru a semăna îndoieli, strecoară foarte subtil minciuni printre aceste informaţii. De exemplu, în unele cazuri, Martorilor închişi li s-a spus că un frate aflat în fruntea lucrării din ţara lor a făcut compromis şi, prin urmare, n-ar fi nicio problemă dacă ar face şi ei la fel şi ar renunţa la convingerile lor. Totuşi, o astfel de tactică nu reuşeşte să semene îndoieli în mintea fraţilor şi a surorilor cu discernământ.

Să luăm cazul unei surori care a fost închisă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În închisoare i s-au arătat declaraţii scrise, potrivit cărora un frate cu responsabilităţi renunţase la credinţă. Când bărbatul care o interoga a întrebat-o dacă mai avea încredere în acel Martor, sora i-a răspuns: „Nu este  decât un om imperfect“. Apoi a mai spus că acel frate a fost folosit de Dumnezeu atât timp cât a respectat principiile Bibliei. „Dar, întrucât prin declaraţiile sale, dovedeşte că a deviat de la Biblie, el nu mai este fratele meu.“ Dând dovadă de înţelepciune, acea soră fidelă a urmat îndemnul Bibliei: „Nu vă puneţi încrederea în nobili, nici în fiul omului pământean, în care nu este salvare“ (Ps. 146:3).

Cunoştinţa exactă din Cuvântul lui Dumnezeu şi aplicarea sfaturilor biblice ne vor ajuta să ne păzim de raţionamentele înşelătoare, ce ne pot slăbi hotărârea de a persevera (Ef. 4:13, 14; Evr. 6:19). Prin urmare, pentru a fi pregătiţi să gândim limpede când suntem supuşi la presiuni, trebuie să acordăm prioritate citirii din Biblie în fiecare zi şi studiului personal (Evr. 4:12). Da, acum este momentul să ne adâncim cunoştinţa şi să ne întărim credinţa! Un frate care a stat mulţi ani la izolare a spus: „Îi îndemn pe toţi să arate apreciere faţă de întreaga hrană spirituală care ni se oferă, întrucât nu ştim cum ne va fi de folos la un moment dat“. Într-adevăr, dacă studiem cu sârguinţă Cuvântul lui Dumnezeu şi publicaţiile puse la dispoziţie de sclavul fidel, spiritul sfânt ne „va reaminti“ lucrurile învăţate când ne vom confrunta cu încercări (Ioan 14:26).

Protejaţi împotriva intimidărilor

Rabşache a încercat să-i intimideze pe iudei. El a spus: „Fă o învoială cu domnul meu, regele Asiriei, şi-ţi voi da două mii de cai, ca să vedem dacă poţi să pui călăreţi pe ei! Cum ai putea să te împotriveşti feţei unui singur guvernator dintre cei mai mici slujitori ai domnului meu?“ (2 Regi 18:23, 24). Din punct de vedere uman, Ezechia şi poporul său nu aveau nicio şansă în faţa puternicei armate asiriene.

Şi persecutorii din prezent pot părea extrem de puternici, mai ales când au susţinerea autorităţilor. De exemplu, persecutorii nazişti din timpul celui de-al Doilea Război Mondial au încercat să-i intimideze pe mulţi dintre slujitorii lui Dumnezeu. Un frate care a stat mulţi ani în închisoare a explicat în ce a constat ameninţarea. Odată, un ofiţer l-a întrebat: „Ai văzut cum a fost împuşcat fratele tău mai mic? Ai învăţat ceva din asta?“. Fratele a răspuns: „Sunt şi voi rămâne un Martor al lui Iehova“. „Atunci următorul care va fi împuşcat eşti tu“, l-a ameninţat ofiţerul. Cu toate acestea, fratele a rămas ferm pe poziţie, iar persecutorul a renunţat la intimidări. Ce l-a ajutat să înfrunte o astfel de ameninţare? Fratele a spus: „Mi-am pus toată încrederea în numele lui Iehova“ (Prov. 18:10).

Credinţa deplină în Iehova este un scut mare, ce ne ocroteşte împotriva oricărui lucru folosit de Satan pentru a ne face rău pe plan spiritual (Ef. 6:16). De aceea, să-l rugăm pe Iehova să ne întărească credinţa (Luca 17:5). De asemenea, să profităm la maximum de toate măsurile spirituale luate de sclavul fidel pentru a ne întări credinţa. Când suntem ameninţaţi, să ne amintim asigurarea pe care i-a dat-o Iehova profetului Ezechiel, care fusese trimis ca mesager la un popor încăpăţânat. Iehova i-a spus: „Ţi-am făcut faţa la fel de tare ca feţele lor şi fruntea la fel de tare ca frunţile lor. Ţi-am făcut fruntea ca un diamant, mai tare decât cremenea“ (Ezec. 3:8, 9). Dacă este nevoie, Iehova ne poate ajuta să fim la fel de tari ca un diamant, aşa cum a trebuit să fie şi Ezechiel.

Să rezistăm tentaţiilor

Împotrivitorii şi-au dat seama că, atunci când orice altă metodă dă greş, recompensele tentante pot ştirbi integritatea. Şi rabşache a folosit această metodă. El le-a spus celor din Ierusalim: „Iată ce a spus regele Asiriei: «Predaţi-vă mie şi ieşiţi la mine . . . până voi veni şi vă voi duce într-o ţară ca a voastră, o ţară cu grâne şi cu vin nou, o ţară cu pâine şi cu vii, o  ţară cu măslini şi cu miere! Veţi rămâne în viaţă, nu veţi muri»“ (2 Regi 18:31, 32). Perspectiva de a mânca pâine proaspătă şi de a bea vin nou trebuie să fi fost foarte atrăgătoare pentru acei iudei închişi într-un oraş asediat!

De exemplu, cu o anumită ocazie, unui misionar aflat în închisoare i s-a oferit o astfel de perspectivă, în încercarea de a i se ştirbi integritatea. Autorităţile i-au spus că îi vor pune la dispoziţie o „casă frumoasă“ cu o „grădină minunată“, în care, timp de şase luni, să se gândească mai bine la ce va face. Fratele însă a rămas vigilent din punct de vedere spiritual şi nu a renunţat la principiile sale creştine. Ce l-a ajutat în acest sens? Iată ce a spus el mai târziu: „Pentru mine, adevărata speranţă era Regatul. . . . Am fost întărit datorită cunoştinţei despre Regatul lui Dumnezeu şi nu m-am îndoit niciodată de ea. De aceea, am fost de neclintit“.

Cât de real este Regatul lui Dumnezeu pentru noi? Patriarhul Avraam, apostolul Pavel şi însuşi Isus au putut îndura încercări grele deoarece Regatul a fost real pentru ei (Filip. 3:13, 14; Evr. 11:8–10; 12:2). Dacă vom continua să punem Regatul pe primul loc în viaţă şi dacă vom păstra viu în minte binecuvântările sale eterne, şi noi vom putea rezista tentaţiei de a accepta oferte care ne-ar putea aduce o eliberare temporară din încercări (2 Cor. 4:16–18).

Iehova nu ne va părăsi

În pofida eforturilor lui rabşache de a-i înfricoşa pe evrei, Ezechia şi supuşii săi au avut o încredere de neclintit în Iehova (2 Regi 19:15, 19; Is. 37:5–7). Iar El le-a răspuns la rugăciunile în care îi cereau ajutor şi a trimis un înger care a ucis într-o singură noapte 185 000 de soldaţi din tabăra asiriană. Chiar a doua zi, Sanherib s-a întors umilit la Ninive, capitala Asiriei, cu ceea ce mai rămăsese din armata sa (2 Regi 19:35, 36).

Aşadar, Iehova nu i-a părăsit pe cei care şi-au pus încrederea în el. Exemplele moderne de fraţi şi de surori care sunt de neclintit în pofida încercărilor dovedesc că nici în prezent Iehova nu-i părăseşte pe cei care se încred în el. Pe bună dreptate deci, Tatăl nostru ceresc ne dă următoarea asigurare: „Eu, Iehova, Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă, eu, Cel care-ţi spune: «Nu te teme! Eu te voi ajuta!»“ (Is. 41:13).

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 13]

În Cuvântul său, Iehova le spune de peste 30 de ori slujitorilor săi: „Nu te teme!“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Cum se aseamănă tacticile lui rabşache cu cele folosite în prezent de duşmanii poporului lui Dumnezeu?

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Prietenia strânsă cu Iehova ne ajută să ne păstrăm integritatea când ne confruntăm cu încercări