Cum ne salvează răscumpărarea

„Cine manifestă credinţă în Fiul are viaţă veşnică. Cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.“ (IOAN 3:36)

1, 2. Menţionaţi un motiv pentru care a început să fie publicat Turnul de veghere al Sionului.

„NICIUN om care studiază cu atenţie Biblia nu are cum să nu înţeleagă importanţa morţii lui Cristos“, se spunea în cel de-al patrulea număr al acestei reviste, apărut în octombrie 1879. Articolul se încheia cu următorul îndemn foarte serios: „Să ne ferim de tot ceea ce ignoră sau minimalizează valoarea morţii lui Cristos de jertfă de împăcare pentru păcat“. (Citeşte 1 Ioan 2:1, 2.)

² Unul dintre motivele pentru care a început să fie publicat Turnul de veghere al Sionului, în iulie 1879, a fost acela de a apăra învăţătura biblică a răscumpărării. Revista a oferit „hrană la timpul potrivit“, întrucât spre sfârşitul secolului al XIX-lea tot mai mulţi oameni care se declarau creştini au început să pună la îndoială faptul că moartea lui Isus poate fi o răscumpărare pentru păcatele noastre (Mat. 24:45). Pe atunci, mulţi au început să creadă teoria evoluţiei, care intră în contradicţie cu adevărul, potrivit căruia omul a decăzut de la starea de perfecţiune. Adepţii acestei teorii susţin că omul evoluează în mod natural şi nu are nevoie de răscumpărare. Sfatul pe care apostolul Pavel i l-a dat lui Timotei este deci cât se poate de potrivit: „Păzeşte ce ţi s-a încredinţat, ferindu-te de vorbirile deşarte, care profanează ce este sfânt, şi de contradicţiile a ceea ce se numeşte în mod fals «cunoştinţă». Căci, etalându-şi o astfel de cunoştinţă, unii au deviat de la credinţă“ (1 Tim. 6:20, 21).

3. Ce întrebări vom analiza în continuare?

 ³ Fără îndoială, eşti hotărât ‘să nu deviezi de la credinţă’. Pentru aceasta, ar fi bine să analizezi următoarele întrebări: De ce am nevoie de răscumpărare? Care a fost preţul plătit pentru ea? Şi ce foloase pot avea în urma acestei măsuri preţioase care mă poate scăpa de mânia lui Dumnezeu?

Putem scăpa de mânia lui Dumnezeu

4, 5. Ce anume dovedeşte că mânia lui Dumnezeu ‘a rămas peste’ acest sistem rău?

⁴ Biblia şi realităţile crude ale istoriei arată că, după căderea în păcat a lui Adam, mânia lui Dumnezeu ‘a rămas peste’ omenire (Ioan 3:36). Aceasta reiese în mod clar din faptul că niciun om n-a putut scăpa de moarte. Conducerea rivală a lui Satan s-a dovedit incapabilă să ocrotească omenirea de nesfârşitele dezastre care s-au abătut asupra ei. Nicio guvernare umană n-a reuşit vreodată să satisfacă necesităţile fundamentale ale tuturor supuşilor săi (1 Ioan 5:19). Da, omenirea continuă să sufere din cauza războaielor, a fărădelegilor şi a sărăciei.

⁵ Indiscutabil, Iehova nu binecuvântează acest sistem rău. Pavel a spus că „mânia lui Dumnezeu se dezvăluie din cer împotriva oricărei impietăţi“ (Rom. 1:18–20). Aşadar, cei care au un mod de viaţă dezaprobat de Dumnezeu şi nu se căiesc nu vor fi scutiţi de consecinţele conduitei lor. În prezent, mânia lui Dumnezeu este anunţată prin intermediul mesajelor de judecată, ‘vărsate’ asupra lumii lui Satan asemenea unor plăgi. Astfel de informaţii se găsesc în multe dintre publicaţiile noastre biblice (Rev. 16:1).

6, 7. a) În fruntea cărei lucrări se află creştinii unşi? b) Ce posibilitate au încă cei care fac parte din lumea lui Satan?

⁶ Înseamnă oare că este prea târziu pentru oameni să se elibereze de sub autoritatea lui Satan şi să primească favoarea lui Dumnezeu? Nicidecum! Uşa care duce spre împăcarea cu Iehova este încă larg deschisă. Creştinii unşi, care sunt „ambasadori în locul lui Cristos“, sunt în fruntea unui serviciu public prin care oamenilor din toate naţiunile li se face următoarea invitaţie: „Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!“ (2 Cor. 5:20, 21).

⁷ Apostolul Pavel a spus că Isus „ne eliberează de mânia viitoare“ (1 Tes. 1:10). Această manifestare finală a mâniei lui Dumnezeu va avea drept rezultat distrugerea veşnică a păcătoşilor care nu se căiesc (2 Tes. 1:6–9). Dar cine va supravieţui? Biblia spune: „Cine manifestă credinţă în Fiul are viaţă veşnică. Cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3:36). Într-adevăr, când va veni sfârşitul acestui sistem, cei care manifestă credinţă în Isus şi în răscumpărare nu vor fi distruşi în ultima zi a mâniei lui Dumnezeu.

Rolul răscumpărării

8. a) Ce perspectivă extraordinară aveau Adam şi Eva? b) Cum s-a dovedit Iehova un Dumnezeu al dreptăţii perfecte?

⁸ Adam şi Eva au fost creaţi perfecţi. Dacă ar fi continuat să asculte de Dumnezeu, pământul ar fi fost acum plin de urmaşii lor fericiţi, care ar fi trăit alături de ei în Paradis. Din  păcate însă, primii noştri părinţi au încălcat în mod voit porunca lui Dumnezeu. Drept urmare, au fost condamnaţi la moarte veşnică şi au fost expulzaţi din Paradisul originar. Când Adam şi Eva au avut copii, păcatul afectase deja specia umană; în cele din urmă, primul bărbat şi prima femeie au îmbătrânit şi au murit. Aceasta dovedeşte că Iehova nu şi-a încălcat cuvântul. În plus, el este un Dumnezeu al dreptăţii perfecte. Iehova îl avertizase pe Adam că va muri dacă va mânca din fructul interzis, ceea ce s-a şi întâmplat.

9, 10. a) De ce mor urmaşii lui Adam? b) Cum putem scăpa de moartea veşnică?

⁹ Ca urmaşi ai lui Adam, am moştenit un corp imperfect, înclinat spre păcat şi supus morţii. Condamnarea la moarte pe care a primit-o Adam în urma păcatului se aplică şi în cazul nostru, întrucât noi urma să ne naştem ca descendenţi ai săi. Dacă Iehova ar fi anulat procesul îmbătrânirii şi al morţii fără plata unei răscumpărări, şi-ar fi încălcat cuvântul. De fapt, Pavel a vorbit şi în numele nostru când a spus: „Ştim că Legea este spirituală, dar eu sunt carnal, vândut păcatului. Nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de acest corp care mă duce la moarte?“ (Rom. 7:14, 24).

¹⁰ Doar Iehova Dumnezeu putea oferi baza legală pentru a ne ierta de păcate şi a ne scăpa de pedeapsa cu moartea veşnică. El a făcut lucrul acesta trimiţându-l din cer pe Fiul său iubit pentru a se naşte ca om perfect, care putea să-şi dea viaţa ca răscumpărare în folosul nostru. Spre deosebire de Adam, Isus a rămas perfect; „el n-a comis păcat“ (1 Pet. 2:22). Isus avea deci posibilitatea să fie tatăl unei specii umane perfecte. Cu toate acestea, el a permis să fie omorât de duşmanii lui Dumnezeu, astfel încât să-i poată adopta pe urmaşii păcătoşi ai lui Adam şi să facă posibil ca toţi cei care manifestă credinţă în el să primească viaţă veşnică. Scripturile explică: „Este un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus, care s-a dat pe sine ca răscumpărare corespunzătoare pentru toţi“ (1 Tim. 2:5, 6).

11. a) Ilustraţi foloasele răscumpărării. b) Cine sunt cei care beneficiază de foloasele răscumpărării?

¹¹ Pentru a înţelege mai bine rolul răscumpărării, să ne gândim la situaţia unor persoane care au ajuns să aibă datorii pentru că şi-au pierdut toate economiile depuse la o bancă a cărei conducere s-a dovedit coruptă. Cei din conducere sunt în mod justificat condamnaţi la închisoare. Dar cum rămâne cu cei care au ajuns săraci fără nicio vină? Singura lor speranţă este ca un om bogat şi binevoitor să preia banca şi să le restituie banii celor păgubiţi, scăpându-i astfel de datorii. În mod asemănător, Iehova Dumnezeu şi Fiul său mult iubit i-au cumpărat, ca să spunem aşa, pe urmaşii lui Adam şi le-au anulat datoria păcatului pe baza sângelui vărsat al lui Isus. De aceea, Ioan Botezătorul a putut spune despre Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii!“ (Ioan 1:29). Lumea ale cărei păcate sunt înlăturate îi include nu numai pe cei vii, ci şi pe cei morţi.

Preţul plătit pentru răscumpărare

12, 13. Ce învăţăm din dispoziţia lui Avraam de a-l jertfi pe Isaac?

¹² Ne este imposibil să înţelegem pe deplin ce preţ au plătit Tatăl nostru ceresc şi Fiul său iubit pentru a ne răscumpăra. Dar în Biblie găsim relatări care ne ajută să medităm la aceasta. Iată un exemplu. Dumnezeu îi dă lui Avraam următoarea poruncă: „Ia-l, te rog, pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti mult, pe Isaac. Du-te în ţinutul Moria şi acolo adu-l ca ofrandă arsă pe unul dintre munţii pe care ţi-i voi arăta“ (Gen. 22:2–4). Imaginează-ţi cum s-a simţit Avraam în timpul călătoriei de trei zile până la Moria!

¹³ Avraam ajunge în cele din urmă la locul indicat. Gândeşte-te la durerea imensă pe care o simte în timp ce îi leagă fiului său mâinile şi picioarele, iar apoi îl pune pe altarul pe care  tot el îl construise. Cât de sfâşietor trebuie să fie pentru Avraam să ridice cuţitul cu care urmează să-şi ucidă fiul! Gândeşte-te acum la sentimentele lui Isaac în timp ce stă întins pe altar, aşteptând durerea cumplită pe care o va simţi înainte să moară! Însă îngerul lui Iehova îl opreşte pe Avraam chiar la timp. Ceea ce au făcut Avraam şi Isaac cu acea ocazie ne ajută să înţelegem ce preţ a plătit Iehova când le-a permis agenţilor lui Satan să-i omoare Fiul. Modul în care a colaborat Isaac cu Avraam ilustrează foarte bine dispoziţia lui Isus de a suferi şi de a muri pentru noi (Evr. 11:17–19).

14. Ce episod din viaţa lui Iacob ne ajută să înţelegem mai bine preţul plătit pentru răscumpărare?

¹⁴ Preţul plătit pentru răscumpărare este ilustrat şi de un episod din viaţa lui Iacob. Dintre toţi fiii săi, Iacob îl iubea cel mai mult pe Iosif. Din păcate, fraţii lui Iosif îl invidiau şi îl urau. Cu toate acestea, când Iacob l-a trimis să vadă dacă ceilalţi fii ai săi erau bine, Iosif a ascultat şi a mers. Fraţii săi păşteau turmele lui Iacob undeva la 100 de kilometri nord de Hebron, unde locuiau împreună cu familia lor. Imaginează-ţi cum s-a simţit Iacob când fiii săi i-au adus veşmântul plin de sânge al lui Iosif! „Este veşmântul cel lung al fiului meu!“, a strigat Iacob. „L-a mâncat o fiară! Fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat!“ Toate acestea au lăsat urme adânci în sufletul lui Iacob, care a ţinut doliu multe zile după fiul său (Gen. 37:33, 34). Bineînţeles, Iehova nu reacţionează ca oamenii imperfecţi. Totuşi, dacă medităm la acest episod din viaţa lui Iacob, putem înţelege, într-o anumită măsură, ce trebuie să fi simţit Dumnezeu când Fiul său mult iubit a fost supus unui tratament foarte crud, fiind în cele din urmă ucis.

Foloasele răscumpărării

15, 16. a) Cum a arătat Iehova că a acceptat răscumpărarea? b) Ce foloase ai personal în urma răscumpărării?

¹⁵ Iehova Dumnezeu l-a înviat pe Fiul său loial, dându-i un corp spiritual glorios (1 Pet. 3:18). Timp de 40 de zile după înviere, Isus s-a  arătat discipolilor săi, întărindu-le credinţa şi pregătindu-i pentru lucrarea amplă de evanghelizare ce le stătea înainte. Apoi Isus a urcat la cer. Acolo i-a prezentat lui Dumnezeu valoarea sângelui său vărsat, ce urma să fie folosită în favoarea adevăraţilor săi continuatori, care manifestă credinţă în jertfa sa de răscumpărare. Iehova a arătat că a acceptat răscumpărarea lui Cristos dându-i responsabilitatea de a turna spirit sfânt peste discipolii săi, adunaţi în Ierusalim cu ocazia Penticostei din 33 e.n. (Fap. 2:33).

¹⁶ Aceşti continuatori unşi ai lui Cristos au început imediat să-i îndemne pe cei din jur să scape de mânia lui Dumnezeu botezându-se în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor. (Citeşte Faptele 2:38–40.) Începând din acea zi memorabilă, milioane de oameni din toate naţiunile sunt atraşi la Dumnezeu pe baza credinţei lor în jertfa de răscumpărare a lui Isus (Ioan 6:44). Dar i-a fost dată cuiva speranţa vieţii veşnice datorită propriilor fapte bune? Am putea pierde această speranţă minunată odată ce am primit-o? În continuare vom analiza aceste întrebări.

17. Cum ar trebui să priveşti binecuvântarea minunată de a fi prieten cu Dumnezeu?

¹⁷ Răscumpărarea este un dar nemeritat. Însă, manifestând credinţă în ea, milioane de oameni au ajuns prieteni cu Dumnezeu şi au acum speranţa de a trăi veşnic pe un pământ transformat în Paradis. Dar faptul de a fi prieteni cu Iehova în prezent nu constituie o garanţie că vom rămâne mereu prieteni cu El. Pentru a supravieţui când va sosi ziua mâniei lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să ne arătăm recunoştinţa profundă pentru „răscumpărarea plătită de Cristos Isus“ (Rom. 3:24). (Citeşte Filipeni 2:12.)

Să continuăm să manifestăm credinţă în răscumpărare

18. Ce presupune, printre altele, a manifesta credinţă în răscumpărare?

¹⁸ În Ioan 3:36, mottoul acestui articol, se arată că a manifesta credinţă în Domnul Isus Cristos înseamnă, printre altele, a asculta de el. Recunoştinţa pentru răscumpărare trebuie să ne impulsioneze să trăim în armonie cu învăţăturile lui Isus, inclusiv cele referitoare la moralitate (Mar. 7:21–23). „Mânia lui Dumnezeu“ va veni peste toţi cei care refuză să se căiască de lucruri necurate, cum ar fi fornicaţia, glumele obscene sau „necurăţia de orice fel“, inclusiv vizionarea repetată de materiale pornografice (Ef. 5:3–6).

19. Cum putem dovedi că avem credinţă în răscumpărare?

¹⁹ Recunoştinţa noastră pentru răscumpărare ar trebui să ne impulsioneze să fim mereu ocupaţi cu „fapte de devoţiune sfântă“ (2 Pet. 3:11). Aşadar, să ne rezervăm suficient timp ca să ne rugăm din inimă şi cu regularitate, să studiem personal Biblia, să participăm la întruniri, să ţinem închinarea în familie şi să participăm cu zel la lucrarea de predicare a Regatului. De asemenea, ‘să nu uităm să facem binele şi să împărţim bunurile cu alţii, căci astfel de jertfe îi plac lui Dumnezeu’ (Evr. 13:15, 16).

20. Ce binecuvântări vor primi cei care continuă să manifeste credinţă în răscumpărare?

²⁰ Când mânia lui Iehova se va abate asupra acestui sistem rău, vom fi foarte fericiţi că am manifestat credinţă în răscumpărare şi că nu am încetat să o preţuim! În lumea nouă promisă de Dumnezeu vom fi veşnic recunoscători pentru această măsură minunată care ne va fi salvat de mânia Sa. (Citeşte Ioan 3:16; Revelaţia 7:9, 10, 13, 14.)

Cum aţi răspunde?

• De ce avem nevoie de răscumpărare?

• Care a fost preţul plătit pentru răscumpărare?

• Care sunt foloasele răscumpărării?

• Cum manifestăm credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Uşa care duce spre împăcarea cu Dumnezeu este larg deschisă

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 15]

Dacă medităm la aceste episoade din viaţa lui Avraam, a lui Isaac şi a lui Iacob, vom înţelege preţul foarte mare plătit pentru răscumpărare