Unitatea, semn de identificare al închinării adevărate

„Îi voi pune laolaltă şi vor fi ca o turmă în ţarc.“ (MICA 2:12)

1. Cum reflectă creaţia înţelepciunea lui Dumnezeu?

„CÂT de multe sunt lucrările tale, o, Iehova! Pe toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pământul este plin de operele tale!“, a exclamat un psalmist (Ps. 104:24). Înţelepciunea lui Dumnezeu reiese clar din relaţia de interdependenţă existentă între milioanele de varietăţi de plante, insecte, animale şi bacterii din ecosistemele uimitor de complexe ale planetei. În corpul uman, mii de mecanisme, de la organe de dimensiuni mari la minuscule maşinării moleculare, conlucrează pentru ca noi să putem exista şi să avem o sănătate bună.

2. De ce unitatea de care se bucurau creştinii trebuie să fi părut ceva ieşit din comun? (Vezi imaginea de la pagina 13.)

² Iehova i-a creat pe oameni ca fiinţe interdependente. Trăsăturile fizice, temperamentul şi aptitudinile variază foarte mult în cadrul speciei umane. În plus, Iehova i-a înzestrat pe primii oameni cu calităţi divine, care să le permită să coopereze şi să se ajute unul pe altul (Gen. 1:27; 2:18). Totuşi, lumea este înstrăinată de Dumnezeu şi, ca întreg, n-a putut niciodată să acţioneze în unitate (1 Ioan 5:19). În secolul I, congregaţia creştină era alcătuită din sclavi efeseni, femei de seamă de origine greacă, iudei instruiţi şi foşti închinători la idoli. Prin urmare, unitatea lor trebuie să fi părut ceva ieşit din comun (Fap. 13:1; 17:4; 1 Tes. 1:9; 1 Tim. 6:1).

3. a) Cum descrie Biblia unitatea de care se bucură adevăraţii creştini? b) Ce vom analiza în acest articol?

³ Adevărata închinare le permite oamenilor să colaboreze la fel de armonios ca mădularele unui corp. (Citeşte 1 Corinteni 12:12, 13.) Dar cum îi uneşte pe oameni închinarea adevărată? De ce numai Iehova poate uni milioane de oameni din toate naţiunile? Ce obstacole în calea unităţii ne ajută Iehova să depăşim? Cum se deosebeşte adevăratul creştinism de creştinătate în privinţa unităţii? La aceste întrebări se va răspunde în continuare.

Cum îi uneşte pe oameni închinarea adevărată

4. Cum îi uneşte pe oameni închinarea adevărată?

⁴ Cei care practică adevărata închinare îl recunosc pe Iehova ca Suveran de drept al universului, întrucât el a creat tot ce există (Rev. 4:11). Aşadar, deşi creştinii adevăraţi provin din diverse medii culturale şi sociale, cu toţii respectă aceleaşi legi ale lui Dumnezeu şi trăiesc în armonie cu aceleaşi principii biblice. Toţi i se adresează lui Iehova spunându-i în mod potrivit „Tată“ (Is. 64:8; Mat. 6:9). Astfel, ei sunt fraţi spirituali şi se pot bucura de frumoasa unitate descrisă de psalmist: „Iată ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună în unitate!“ (Ps. 133:1).

5. Ce calitate contribuie la unitatea adevăraţilor închinători?

⁵ Deşi sunt imperfecţi, adevăraţii creştini îi slujesc lui Dumnezeu în unitate deoarece au învăţat să se iubească unii pe alţii. Iehova îi învaţă într-un mod unic cum să manifeste iubire. (Citeşte 1 Ioan 4:7, 8.) Cuvântul său spune: „Îmbrăcaţi-vă cu tandră afecţiune şi cu compasiune, cu bunătate, cu umilinţă, cu  blândeţe şi cu îndelungă răbdare. Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi, dacă cineva are vreun motiv să se plângă împotriva altuia, să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii. Aşa cum v-a iertat Iehova cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi. Dar, pe lângă toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu iubirea, pentru că este o legătură perfectă a unităţii!“ (Col. 3:12–14). Iubirea, legătura perfectă a unităţii, este principala calitate prin care se identifică adevăraţii creştini. Nu ai remarcat şi tu, din proprie experienţă, că această unitate este o caracteristică a închinării adevărate? (Ioan 13:35)

6. Cum ne ajută speranţa Regatului să ne bucurăm de unitate?

⁶ De asemenea, adevăraţii închinători sunt uniţi deoarece consideră că Regatul lui Dumnezeu este singura speranţă pentru omenire. Ei ştiu că, în curând, Regatul va înlocui guvernele omeneşti şi îi va binecuvânta pe cei ascultători cu pace autentică şi durabilă (Is. 11:4–9; Dan. 2:44). Aşadar, creştinii dau atenţie cuvintelor rostite de Isus cu privire la discipolii săi: „Ei nu fac parte din lume, aşa cum nici eu nu fac parte din lume“ (Ioan 17:16). Adevăraţii creştini rămân neutri în conflictele lumii. De aceea, ei se bucură de unitate chiar şi când cei din jurul lor se războiesc.

O sursă unică de instruire spirituală

7, 8. În ce fel contribuie instruirea biblică la unitatea noastră?

⁷ Creştinii din secolul I s-au bucurat de unitate deoarece au primit cu toţii îndrumare din aceeaşi sursă. Ei erau convinşi că Isus învăţa şi îndruma congregaţia printr-un corp de guvernare, alcătuit din apostolii şi bătrânii din Ierusalim. Aceşti bărbaţi devotaţi îşi bazau hotărârile pe Cuvântul lui Dumnezeu şi transmiteau îndrumări congregaţiilor din multe regiuni prin intermediul supraveghetorilor itineranţi. Despre unii dintre ei, Biblia spune: „Străbătând oraşele, ei le transmiteau celor de acolo hotărârile luate de apostolii şi de bătrânii din Ierusalim şi-i îndemnau să le respecte“ (Fap. 15:6, 19–22; 16:4).

⁸ Şi în prezent, la unitatea congregaţiei mondiale contribuie un Corp de Guvernare, alcătuit din creştini unşi de spirit. Corpul de Guvernare publică literatură în multe limbi, prin care oferă încurajare. Această hrană spirituală se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, învăţăturile predate nu provin de la oameni, ci de la Iehova (Is. 54:13).

9. Cum ne ajută să fim uniţi lucrarea pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu?

⁹ Şi supraveghetorii creştini promovează unitatea fiind în fruntea lucrării de predicare. Relaţiile dintre cei care colaborează în serviciul lui Dumnezeu sunt mult mai puternice decât relaţiile dintre alţi oameni, care doar îşi petrec timpul împreună. Congregaţia creştină a fost întemeiată nu pentru ca oamenii să aibă unde să-şi petreacă împreună  timpul liber, ci pentru a-l onora pe Iehova şi a îndeplini o amplă activitate: predicarea veştii bune, facerea de discipoli şi zidirea membrilor congregaţiei (Rom. 1:11, 12; 1 Tes. 5:11; Evr. 10:24, 25). Astfel, apostolul Pavel se aştepta să audă despre creştini că rămân „neclintiţi într-un singur spirit, luptând cot la cot cu un singur suflet pentru credinţa veştii bune“ (Filip. 1:27).

10. Pe ce se bazează unitatea noastră ca popor al lui Dumnezeu?

¹⁰ Prin urmare, ca popor al lui Iehova suntem uniţi deoarece acceptăm suveranitatea Sa, ne iubim fraţii, ne punem speranţa în Regatul Său şi îi respectăm pe cei folosiţi de El pentru a supraveghea congregaţia. Iehova ne ajută să învingem anumite atitudini, care sunt rezultatul imperfecţiunii şi care ne-ar putea ameninţa unitatea (Rom. 12:2).

Să învingem mândria şi gelozia

11. a) De ce mândria îi dezbină pe oameni? b) Cum ne ajută Iehova să învingem mândria?

¹¹ Mândria îi dezbină pe oameni. O persoană mândră se consideră superioară şi găseşte o plăcere egoistă în a se lăuda. Însă această atitudine este un obstacol în calea unităţii; cei care aud pe cineva lăudându-se ar putea deveni geloşi. Discipolul Iacov ne spune în mod clar: „Orice mândrie de acest fel este rea“ (Iac. 4:16). Este lipsit de iubire să-i tratăm pe alţii ca şi cum ne-ar fi inferiori. Prin modul în care se poartă cu oamenii imperfecţi, Iehova este un exemplu remarcabil de umilinţă. David a scris: „Umilinţa ta [a lui Iehova] mă face mare“ (2 Sam. 22:36). Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să gândim corect şi să învingem astfel mândria. Sub inspiraţie divină, Pavel a întrebat: „Cine te face să te deosebeşti de altul? Într-adevăr, ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Deci, dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?“ (1 Cor. 4:7).

12, 13. a) De ce este uşor să devenim geloşi? b) Care va fi rezultatul dacă îi vom privi pe alţii aşa cum îi priveşte Iehova?

¹² Gelozia este un alt obstacol în calea unităţii. Din cauza imperfecţiunii moştenite, cu toţii avem ‘un spirit de invidie’. Chiar şi cei de mult timp la adevăr pot fi uneori geloşi pe alţii din cauza situaţiei lor personale, a stării materiale, a responsabilităţilor teocratice sau a capacităţilor pe care le au aceştia (Iac. 4:5). De exemplu, un cap de familie ar putea fi gelos pe un slujitor cu timp integral din cauza privilegiilor de serviciu pe care le are acesta, fără să-şi dea seama că şi slujitorul cu timp integral ar putea fi puţin gelos pe el deoarece are copii. Ce putem face pentru a nu permite ca gelozia să ne tulbure unitatea?

¹³ Să ne aducem aminte că Biblia îi compară pe membrii unşi ai congregaţiei creştine cu mădularele corpului uman. (Citeşte 1 Corinteni 12:14–18.) Deşi, spre deosebire de inimă, ochiul este un organ vizibil, ambele sunt preţioase, nu-i aşa? În mod asemănător, Iehova îi preţuieşte pe toţi membrii congregaţiei, chiar dacă, pentru un timp, unii ies în evidenţă mai mult decât alţii. Să-i privim deci pe fraţi aşa cum îi priveşte Iehova! În loc să fim geloşi pe alţii, să manifestăm grijă şi interes faţă de ei. În felul acesta vom face ca deosebirea dintre creştinii adevăraţi şi cei din bisericile creştinătăţii să fie şi mai vizibilă.

Creştinătatea este dezbinată

14, 15. Cum s-au produs dezbinări în rândul creştinismului apostat?

¹⁴ Unitatea adevăraţilor creştini contrastează cu dezbinarea din rândul bisericilor creştinătăţii.  În secolul al IV-lea, creştinismul apostat se răspândise foarte mult. De aceea, un împărat păgân al Imperiului Roman a preluat controlul asupra creştinătăţii, contribuind astfel la dezvoltarea ei. Apoi, în urma unor schisme, multe regate s-au despărţit de Roma, formându-şi propriile biserici de stat.

¹⁵ Veacuri la rând, multe dintre aceste regate au purtat războaie între ele. De-a lungul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, în Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite a fost promovată devoţiunea faţă de stat, naţionalismul fiind ridicat la rangul de religie. În secolele care au urmat, naţionalismul a început să domine gândirea majorităţii oamenilor. În cele din urmă, bisericile creştinătăţii s-au divizat în numeroase secte, dintre care cele mai multe tolerează naţionalismul. Enoriaşii acestor biserici chiar au luptat în războaie împotriva semenilor de aceeaşi religie cu ei din alte naţiuni. În prezent, creştinătatea este divizată atât de doctrine sectare, cât şi de naţionalism.

16. Din ce motive este dezbinată creştinătatea?

¹⁶ În secolul al XX-lea, în efortul de a promova unitatea, sute de secte ale creştinătăţii au iniţiat mişcarea ecumenică. Însă, după zeci de ani de eforturi, puţine biserici s-au unit, enoriaşii lor fiind încă dezbinaţi din cauza unor chestiuni controversate, cum ar fi teoria evoluţiei, avortul, homosexualitatea şi hirotonisirea femeilor. În unele grupări ale creştinătăţii, conducătorii religioşi încearcă să-i unească pe enoriaşii diverselor confesiuni minimalizând importanţa pe care au avut-o doctrinele care înainte îi dezbinau. Totuşi, acest lucru le slăbeşte oamenilor credinţa şi, cu siguranţă, nu contribuie la unificarea creştinătăţii.

Adevărata închinare se ridică deasupra naţionalismului

17. Potrivit profeţiei, cum urma închinarea adevărată să-i unească pe oameni „în zilele din urmă“?

¹⁷ Deşi în prezent omenirea este mai divizată ca oricând, adevăraţii închinători continuă să se distingă prin unitatea care domneşte în rândul lor. Mica, un profet al lui Dumnezeu, a prezis: „Îi voi pune laolaltă şi vor fi ca o turmă în ţarc“ (Mica 2:12). Tot Mica a profeţit că închinarea adevărată urma să se înalţe deasupra tuturor celorlalte forme de închinare, adusă dumnezeilor falşi sau Statului. Mica a scris: „În zilele din urmă, muntele casei lui Iehova va fi întărit deasupra vârfului munţilor, se va înălţa deasupra dealurilor şi spre el se vor revărsa popoarele. Căci toate popoarele vor umbla fiecare în numele dumnezeului său, dar noi vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru“ (Mica 4:1, 5).

18. Ce schimbări ne-a ajutat să facem închinarea adevărată?

¹⁸ Mica a arătat cum avea închinarea adevărată să-i unească pe cei care înainte fuseseră duşmani. „[Oameni din] multe naţiuni se  vor duce şi vor spune: «Veniţi, să ne suim la muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacob, şi el ne va învăţa căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale». . . Din săbiile lor vor făuri brăzdare şi din suliţele lor, cosoare. Nu vor mai ridica sabia, naţiune contra naţiune, şi nu vor mai învăţa războiul“ (Mica 4:2, 3). Cei care părăsesc închinarea adusă patriei sau zeilor făcuţi de oameni pentru a-i aduce închinare lui Iehova se bucură de o unitate mondială. Dumnezeu îi instruieşte în căile iubirii.

19. Ce dovedeşte unitatea din rândul milioanelor de închinători adevăraţi?

¹⁹ Unitatea mondială a adevăraţilor creştini este unică şi constituie o dovadă incontestabilă că Iehova continuă să-şi îndrume poporul prin spiritul Său. Oameni din toate naţiunile sunt uniţi la o scară fără precedent. Aceasta este o împlinire remarcabilă a cuvintelor din Revelaţia 7:9, 14 şi arată că, în curând, îngerii lui Dumnezeu vor elibera ‘vânturile’ care vor distruge actualul sistem rău. (Citeşte Revelaţia 7:1–4, 9, 10, 14.) Ce privilegiu deosebit este să facem parte dintr-o comunitate mondială de fraţi, în mijlocul căreia domneşte unitatea! Ce poate face fiecare dintre noi pentru a promova unitatea? La această întrebare se va răspunde în articolul următor.

Cum aţi răspunde?

• Cum îi uneşte închinarea adevărată pe oameni?

• Ce putem face pentru ca gelozia să nu ne tulbure unitatea?

• De ce naţionalismul nu îi dezbină pe închinătorii adevăraţi?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Creştinii din secolul I proveneau din diverse medii sociale

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Cum promovezi unitatea participând la activităţi care au legătură cu Sala Regatului?