Eşti primul în a le arăta onoare fraţilor de credinţă?

„În iubire frăţească, fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii. În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii.“ (ROM. 12:10)

1, 2. a) Ce îndemn dă Pavel în scrisoarea sa către romani? b) Ce întrebări vom analiza?

ÎN SCRISOAREA către romani, apostolul Pavel arată că este foarte important să manifestăm iubire în congregaţie. El ne aminteşte că trebuie să facem lucrul acesta „fără ipocrizie“. De asemenea, Pavel vorbeşte despre ‘iubirea frăţească’ şi spune că aceasta trebuie manifestată cu „afecţiune tandră“ (Rom. 12:9, 10a).

² Bineînţeles, a manifesta iubire frăţească nu înseamnă doar a avea afecţiune faţă de alţii. Această calitate trebuie dovedită prin fapte. La urma urmei, cei din jur nu vor şti că îi iubim dacă nu ne exprimăm iubirea în vreun fel. De aceea, Pavel dă şi următorul îndemn: „În a vă arăta onoare unii altora, fiţi primii“ (Rom. 12:10b). Dar ce înseamnă a acorda onoare? De ce este important să fim primii în a le arăta onoare fraţilor? Şi cum putem face acest lucru?

Respectul şi onoarea

3. Ce sens transmite cuvântul „onoare“ în limbile în care a fost scrisă Biblia?

³ Cuvântul ebraic folosit cel mai des pentru „onoare“ înseamnă literalmente „greutate“. O persoană căreia i se acordă onoare este considerată importantă sau cu greutate. Acelaşi cuvânt ebraic este deseori tradus în Scripturi prin „glorie“, termen care transmite într-o şi mai mare măsură ideea de consideraţie deosebită faţă de persoana căreia i se acordă onoare (Gen. 45:13). Cuvântul grecesc tradus în Biblie prin „onoare“ înseamnă stimă, respect, preţuire (Luca 14:10). Într-adevăr, cei cărora le arătăm onoare sunt preţioşi în ochii noştri.

4, 5. Ce legătură există între a arăta onoare şi a avea respect? Ilustraţi.

⁴ Ce înseamnă a acorda onoare? Onoarea are la bază respectul. De fapt, cuvintele „onoare“ şi „respect“ sunt deseori folosite împreună, deoarece sunt strâns înrudite. A arăta onoare înseamnă a-ţi manifesta respectul. Altfel spus, respectul se referă în primul rând la modul în care îi privim pe fraţii noştri, în timp ce onoarea se referă la modul în care ne purtăm cu ei.

⁵ Un creştin nu poate să le acorde onoare autentică fraţilor de credinţă dacă nu are respect sincer faţă de ei (3 Ioan 9, 10). O plantă înfloreşte şi este rezistentă doar dacă îşi are rădăcinile înfipte într-un sol fertil. În mod asemănător, onoarea pe care le-o arătăm altora este autentică şi rezistentă, sau durabilă, doar dacă îşi are rădăcinile în solul respectului sincer. Întrucât falsa onoare nu creşte într-un astfel de sol, mai devreme sau mai târziu se va ofili. Aşadar, nu este de mirare că, înainte de a ne îndemna să manifestăm onoare faţă de alţii, Pavel spune foarte clar: „Iubirea voastră să fie fără ipocrizie“ (Rom. 12:9). (Citeşte 1 Petru 1:22.)

Să-i onorăm pe cei creaţi „după asemănarea lui Dumnezeu“

6, 7. Menţionaţi un motiv pentru care trebuie să manifestăm respect faţă de alţii.

⁶ Nu putem să le acordăm onoare altora  dacă nu-i respectăm sincer. De aceea, să nu uităm niciodată ce motive biblice avem să-i respectăm pe toţi fraţii. Să analizăm două dintre aceste motive.

⁷ Spre deosebire de alte fiinţe de pe pământ, oamenii au fost creaţi „după asemănarea lui Dumnezeu“ (Iac. 3:9). Prin urmare, suntem înzestraţi cu calităţi divine, cum ar fi iubirea, înţelepciunea şi dreptatea. Dar să remarcăm ce am mai primit de la Creatorul nostru. Psalmistul afirmă: „O, Iehova, . . . tu, despre a cărui demnitate se vorbeşte mai presus de ceruri! . . . L-ai făcut [pe om] cu puţin mai prejos decât cei de natură divină şi l-ai încoronat cu glorie şi cu splendoare [„onoare“, Cornilescu 2001]“ (Ps. 8:1, 4, 5; 104:1). * Când îi arătăm onoare cuiva, îl onorăm de fapt pe Iehova, cel care le-a acordat onoare, într-o anumită măsură, tuturor oamenilor. Dacă avem motive întemeiate să le arătăm respect oamenilor în general, cu cât mai mult ar trebui să-i respectăm pe fraţii şi pe surorile noastre! (Ioan 3:16; Gal. 6:10)

Suntem membrii aceleiaşi familii

8, 9. Potrivit cuvintelor lui Pavel, ce alt motiv avem să-i respectăm pe fraţii de credinţă?

⁸ Un alt motiv pentru care trebuie să-i respectăm pe fraţii de credinţă este menţionat de Pavel. Chiar înainte de a-i îndemna pe creştini să-şi arate onoare unii altora, el spune: „În iubire frăţească, fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii“. În limba greacă, expresia „afecţiune tandră“ se referă la legătura puternică ce îi uneşte pe membrii unei familii iubitoare, care se susţin reciproc. Folosind această expresie, Pavel scoate în evidenţă că relaţiile dintre membrii congregaţiei trebuie să fie la fel de puternice şi de iubitoare ca într-o familie unită (Rom. 12:5). În plus, să nu uităm că Pavel le-a adresat aceste cuvinte creştinilor unşi, care fuseseră cu toţii adoptaţi ca fii de acelaşi Tată, Iehova. Aşadar, într-un mod cu totul deosebit, ei chiar erau o familie unită şi aveau un motiv puternic să se respecte unii pe alţii. Acest lucru este valabil şi pentru cei unşi din prezent.

⁹ Dar ce putem spune despre membrii clasei „alte oi“? (Ioan 10:16) Deşi n-au fost încă adoptaţi ca fii ai lui Dumnezeu, ei se pot numi în mod potrivit „frate“ şi „soră“, deoarece alcătuiesc o familie creştină mondială unită (1 Pet. 2:17; 5:9). Astfel, înţelegând în mod deplin semnificaţia cuvintelor „frate“ şi „soră“, şi membrii clasei „alte oi“ au un motiv serios să-i respecte sincer pe colaboratorii lor în credinţă. (Citeşte 1 Petru 3:8.)

De ce este important să arătăm onoare?

10, 11. De ce este foarte important să avem respect faţă de fraţi şi să le acordăm onoare?

¹⁰ Este foarte important să avem respect faţă de fraţii şi surorile noastre şi să le acordăm onoare. De ce? Deoarece astfel contribuim din plin la bunăstarea şi unitatea congregaţiei.

¹¹ Bineînţeles, ştim că, în calitate de creştini adevăraţi, principalele noastre surse de putere sunt prietenia strânsă cu Iehova şi ajutorul spiritului său (Ps. 36:7; Ioan 14:26). De asemenea, ne simţim încurajaţi când fraţii noştri arată că ne preţuiesc (Prov. 25:11). Într-adevăr, ne bucurăm când ceilalţi îşi exprimă prin cuvinte şi fapte aprecierea şi respectul faţă de noi. În acest fel primim şi mai multă putere pentru a continua să umblăm fericiţi pe calea care duce la viaţă. Fără îndoială că şi tu ai avut astfel de sentimente.

12. Cum putem să contribuim fiecare la o atmosferă plină de căldură şi iubire în congregaţie?

¹² Întrucât Iehova ştie că fiecare dintre noi are necesitatea înnăscută de a fi tratat cu  respect, în Cuvântul său el ne îndeamnă „să fim gata să arătăm respect unii faţă de alţii“ (Rom. 12:10, Today’s English Version). (Citeşte Matei 7:12.) Dacă ţinem cont de acest sfat, care va fi mereu valabil, vom contribui la o atmosferă plină de căldură şi iubire în cadrul comunităţii mondiale de fraţi. Aşadar, să ne întrebăm: „Când mi-am exprimat ultima dată prin cuvinte şi fapte respectul sincer faţă de un frate sau o soră din congregaţie?“ (Rom. 13:8).

O responsabilitate a fiecăruia

13. a) Cine ar trebui să fie primii în a arăta onoare? b) Ce arată cuvintele lui Pavel din Romani 1:7?

¹³ Cine ar trebui să fie primii în a arăta onoare? În scrisoarea către evrei, Pavel i-a descris pe bătrânii creştini drept ‘cei care sunt în fruntea noastră’ (Evr. 13:17). Într-adevăr, bătrânii sunt în fruntea multor activităţi. Totuşi, ca păstori, ei trebuie să fie primii şi în a le acorda onoare fraţilor de credinţă, inclusiv celorlalţi bătrâni de congregaţie. De exemplu, când bătrânii se întrunesc pentru a analiza necesităţile spirituale ale congregaţiei, ei îşi acordă onoare unii altora ascultând cu atenţie ce are de spus fiecare bătrân. Mai mult, când iau o decizie, ei ţin cont de opinia fiecăruia (Fap. 15:6–15). Totuşi, să nu uităm că scrisoarea lui Pavel către romani nu le era adresată doar bătrânilor, ci şi celorlalţi membri ai congregaţiei (Rom. 1:7). Aşadar, prin extensie, îndemnul de a fi primii în a arăta onoare se aplică la noi toţi.

14. a) Ilustraţi deosebirea dintre a arăta onoare şi a fi primii în a arăta onoare. b) Ce întrebare ar trebui să ne punem fiecare?

¹⁴ Să remarcăm un alt aspect al sfatului dat de Pavel. El i-a îndemnat pe creştinii din Roma nu doar să arate onoare, ci să fie primii în a arăta onoare. Care este deosebirea? Să ne gândim la nişte elevi care ştiu deja să citească. I-ar mai îndemna învăţătorul să înveţe să citească? Bineînţeles că nu. În schimb, el i-ar putea ajuta să citească mai bine. În mod asemănător, iubirea pe care o avem între noi şi care ne îndeamnă să ne acordăm onoare unii altora este deja semnul de identificare al adevăraţilor creştini (Ioan 13:35). Totuşi, aşa cum un elev care ştie să citească poate învăţa să citească mai bine, tot aşa şi noi putem progresa în ce priveşte faptul de a fi primii în a arăta onoare (1 Tes. 4:9, 10). Toţi am primit această responsabilitate. Să ne întrebăm  fiecare: „Iau şi eu iniţiativa în a le acorda onoare fraţilor?“.

Să le acordăm onoare „celor de condiţie umilă“

15, 16. a) Pe cine nu ar trebui să trecem cu vederea când ne străduim să acordăm onoare, şi de ce? b) Cum ne putem da seama în ce măsură îi respectăm sincer pe toţi membrii congregaţiei?

¹⁵ Când ne străduim să arătăm onoare, pe cine nu ar trebui să trecem cu vederea? În Cuvântul lui Dumnezeu se spune: „Cine se îndură de omul de condiţie umilă îl împrumută pe Iehova, şi El îl va răsplăti pentru faptele lui“ (Prov. 19:17). Cum putem aplica acest principiu când facem tot posibilul să fim primii în a arăta onoare?

¹⁶ Majoritatea oamenilor reuşesc să le acorde onoare celor aflaţi într-o poziţie superioară. Însă aceiaşi oameni i-ar putea trata cu puţin respect sau chiar i-ar putea dispreţui pe cei aflaţi într-o poziţie inferioară. Totuşi, Iehova nu este aşa. El spune: „Pe cei ce mă onorează, îi voi onora“ (1 Sam. 2:30; Ps. 113:5–7). Iehova le arată onoare tuturor celor care îi slujesc şi îl onorează. El nu îi ignoră pe ‘cei de condiţie umilă’. (Citeşte Isaia 57:15.) (2 Cron. 16:9) Bineînţeles, noi dorim să-l imităm pe Iehova. Astfel, dacă vrem să ştim în ce măsură le acordăm sincer onoare altora, ar trebui să ne întrebăm: „Cum mă port cu cei care nu au responsabilităţi teocratice, sau o poziţie de răspundere, în congregaţie?“ (Ioan 13:14, 15). Răspunsul la această întrebare arată cât de mult îi respectăm pe alţii. (Citeşte Filipeni 2:3, 4.)

Să arătăm onoare oferind din timpul nostru

17. Care este o modalitate importantă de a fi primii în a arăta onoare? Argumentaţi.

¹⁷ O modalitate importantă de a fi primii în a le arăta onoare tuturor membrilor congregaţiei este aceea de a le oferi din timpul nostru. De ce se poate spune acest lucru? Noi, creştinii, avem un program foarte încărcat, îndeplinirea activităţilor teocratice ocupându-ne mult timp. Nu este deci de mirare că, pentru noi, timpul este foarte preţios. Înţelegem, aşadar, că nu ar trebui să le pretindem fraţilor şi surorilor noastre să ne ofere foarte mult din timpul lor. În mod asemănător, suntem recunoscători când fraţii nu ne pretind să le oferim foarte mult din timpul nostru.

18. Cum putem dovedi că suntem dispuşi să oferim din timpul nostru? (Vezi imaginea de la pagina 18.)

¹⁸ Cu toţii, îndeosebi bătrânii de congregaţie, înţelegem că dovedim respect faţă de fraţi când ne întrerupem activităţile pentru a le oferi din timpul nostru. Făcând acest lucru, este ca şi cum le-am spune că sunt atât de preţioşi în ochii noştri, încât este mai important pentru noi să petrecem un anumit timp cu ei decât să ne continuăm activitatea (Mar. 6:30–34). Şi contrariul este valabil. Dacă nu suntem dispuşi să ne întrerupem activităţile pentru a le da fraţilor din timpul nostru, i-am putea face să creadă că nu valorează prea mult în ochii noştri. Bineînţeles, există situaţii în care o activitate urgentă nu poate fi întreruptă. Totuşi, dispoziţia sau refuzul de a le oferi fraţilor din timpul nostru  dezvăluie cât de mult îi respectăm în realitate (1 Cor. 10:24).

‘Să fim primii’

19. Care este o altă modalitate prin care le putem acorda onoare fraţilor şi surorilor noastre?

¹⁹ Există şi alte modalităţi importante prin care le putem arăta onoare fraţilor de credinţă. De exemplu, când le acordăm din timpul nostru, ar trebui să le acordăm şi atenţia noastră. Iehova constituie un exemplu şi în această privinţă. Psalmistul David afirmă: „Ochii lui Iehova sunt peste cei drepţi, iar urechile lui spre strigătul lor de ajutor“ (Ps. 34:15). Să ne străduim să-l imităm pe Iehova îndreptându-ne, figurativ vorbind, ochii şi urechile spre fraţii noştri, acordându-le toată atenţia noastră, îndeosebi când ne cer ajutorul. Procedând astfel, le arătăm onoare.

20. Ce nu ar trebui să uităm în ce priveşte faptul de a le acorda onoare fraţilor de credinţă?

²⁰ Aşa cum s-a arătat în acest articol, să nu uităm motivele pentru care trebuie să avem respect sincer faţă de fraţii noştri. De asemenea, să căutăm ocazii în care să le arătăm onoare tuturor, inclusiv celor de condiţie umilă. Astfel, vom contribui la întărirea legăturilor de iubire frăţească şi la unitatea congregaţiei. Prin urmare, să continuăm cu toţii nu doar să le arătăm onoare fraţilor, ci să fim primii în a le arăta onoare. Este aceasta şi hotărârea ta?

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce legătură există între onoare şi respect?

• Ce motive avem să le acordăm onoare fraţilor şi surorilor noastre?

• De ce este important să ne arătăm onoare unii altora?

• Care sunt câteva modalităţi prin care le putem acorda onoare fraţilor de credinţă?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Cum putem să le acordăm onoare fraţilor de credinţă?