Să continuăm să căutăm mai întâi „dreptatea Sa“

„Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa şi toate aceste lucruri vă vor fi adăugate.“ (MAT. 6:33)

1, 2. Ce este dreptatea lui Dumnezeu, şi ce stă la baza ei?

„CONTINUAŢI să căutaţi mai întâi regatul“ (Mat. 6:33). Acest îndemn dat de Isus Cristos în Predica de pe munte le este bine cunoscut Martorilor lui Iehova din prezent. În orice aspect al vieţii, noi ne străduim să arătăm că iubim Regatul şi că dorim să fim loiali acestui guvern. Însă nu trebuie să pierdem din vedere nici a doua parte a îndemnului, şi anume să căutăm „dreptatea Sa“. Dar ce este dreptatea lui Dumnezeu şi ce înseamnă a căuta mai întâi această dreptate?

² Termenii din limbile originale redaţi prin „dreptate“ pot fi traduşi şi prin „justiţie“ sau „corectitudine“. Prin urmare, dreptatea lui Dumnezeu reprezintă ceea ce este corect potrivit normelor şi principiilor sale. În calitate de Creator, Iehova are dreptul să stabilească ce este bine şi ce este rău, ce este corect şi ce este greşit (Rev. 4:11). Însă dreptatea lui Dumnezeu nu este o listă nesfârşită de reguli şi dispoziţii sau un cod de legi ce denotă rigiditate şi lipsă de consideraţie faţă de persoană. La baza ei stă personalitatea lui Iehova, în care se împletesc armonios calităţile lui  fundamentale: dreptatea, iubirea, înţelepciunea şi puterea. Dreptatea lui Dumnezeu are deci legătură cu voinţa şi cu scopul său şi include tot ceea ce aşteaptă el de la cei ce doresc să îi slujească.

3. a) Ce înseamnă a căuta mai întâi dreptatea lui Dumnezeu? b) De ce susţinem normele drepte ale lui Iehova?

³ Ce înseamnă a căuta mai întâi dreptatea lui Dumnezeu? Simplu spus, înseamnă a înfăptui voinţa lui Dumnezeu cu scopul de a-i fi plăcuţi. A căuta dreptatea sa presupune a ne strădui să trăim potrivit principiilor şi normelor sale perfecte, nu potrivit normelor noastre. (Citeşte Romani 12:2.) Acest mod de viaţă are legătură cu relaţiile noastre cu Iehova. A căuta dreptatea lui Dumnezeu nu înseamnă a ne supune legilor sale de teamă că vom fi pedepsiţi. Noi ne străduim să-i plăcem lui Iehova deoarece îl iubim. Iubirea ne motivează să susţinem normele sale şi să nu ne stabilim norme proprii. Recunoaştem că aşa este corect să facem, că aşa am fost creaţi să acţionăm. Asemenea lui Isus Cristos, Regele Regatului lui Dumnezeu, trebuie să iubim dreptatea (Evr. 1:8, 9).

4. De ce este important să căutăm dreptatea lui Dumnezeu?

⁴ Dar de ce este important să căutăm dreptatea lui Iehova? Să ne gândim la testul la care au fost supuşi Adam şi Eva în grădina Edenului. Ei trebuiau să arate dacă aveau să recunoască dreptul lui Iehova de a stabili normele cu privire la bine şi la rău (Gen. 2:17; 3:5). Întrucât nu au recunoscut acest drept au adus suferinţa şi moartea asupra tuturor descendenţilor lor (Rom. 5:12). Însă Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cine urmăreşte dreptatea şi bunătatea iubitoare va găsi viaţă, dreptate şi glorie“ (Prov. 21:21). Într-adevăr, căutând mai întâi dreptatea lui Dumnezeu vom fi în relaţii armonioase cu el, iar lucrul acesta va duce la salvarea noastră (Rom. 3:23, 24).

Să nu devenim drepţi în ochii noştri

5. Ce capcană trebuie să evităm?

⁵ Când le-a scris creştinilor din Roma, apostolul Pavel a menţionat o capcană pe care toţi trebuie să o evităm dacă dorim să reuşim în eforturile noastre de a căuta mai întâi dreptatea lui Dumnezeu. Vorbind despre conaţionalii săi evrei, Pavel a spus: „Le depun mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoştinţei exacte, fiindcă n-au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, ci au căutat să şi-o stabilească pe-a lor şi astfel nu s-au supus dreptăţii lui Dumnezeu“ (Rom. 10:2, 3). Potrivit cuvintelor lui Pavel, acei închinători nu înţeleseseră dreptatea lui Dumnezeu deoarece erau preocupaţi să-şi stabilească propria dreptate. *

6. Ce atitudine trebuie să evităm, şi de ce?

⁶ Şi noi am putea cădea în această capcană dacă am considera serviciul pentru Dumnezeu o competiţie, comparându-ne cu alţii. Manifestând o astfel de atitudine am putea ajunge cu uşurinţă să ne supraestimăm înţelepciunea şi conduita dreaptă. În acest caz am dovedi că am uitat dreptatea lui Iehova (Gal. 6:3, 4). Motivaţia corectă pentru a face ce este drept e iubirea pentru Iehova. Dacă am încerca să ne dovedim propria dreptate s-ar putea, de fapt, să dovedim că nu-l iubim pe Dumnezeu. (Citeşte Luca 16:15.)

7. Ce a spus Isus în legătură cu tendinţa oamenilor de a se considera drepţi?

⁷ Isus era îngrijorat cu privire la cei „care erau convinşi în sinea lor că erau drepţi şi care îi considerau pe ceilalţi un nimic“. El a făcut referire la această tendinţă a oamenilor într-o ilustrare: „Doi oameni au urcat la templu să se roage: unul era fariseu şi celălalt încasator de impozite. Fariseul stătea în picioare şi se ruga în sinea lui astfel: «O, Dumnezeule, îţi  mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni — extorcatori, nedrepţi, adulteri —, nici chiar ca acest încasator de impozite. Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ce câştig». Dar încasatorul de impozite, care stătea în picioare la distanţă, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept, zicând: «O, Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»“. Isus a încheiat astfel: „Vă spun: Omul acesta a coborât la casa lui dovedind că este mai drept decât celălalt, pentru că cine se înalţă va fi umilit, dar cine se umileşte va fi înălţat“ (Luca 18:9–14).

Să nu fim ‘exagerat de drepţi’

8, 9. Ce înseamnă a fi „exagerat de drept“, şi de ce este periculoasă această atitudine?

⁸ O altă capcană pe care trebuie să o evităm este descrisă în Eclesiastul 7:16: „Nu fi exagerat de drept şi nu te arăta peste măsură de înţelept. De ce să-ţi atragi singur nenorocirea?“. Sub inspiraţie, scriitorul biblic menţionează în continuare un motiv pentru a evita această atitudine: „Căci nu există om drept pe pământ care să facă numai binele şi să nu păcătuiască“ (Ecl. 7:20). Cel ce devine „exagerat de drept“ îşi stabileşte propriile norme de dreptate şi îi judecă pe ceilalţi pe baza lor. El însă nu îşi dă seama că, procedând astfel, pune normele sale mai presus de normele lui Dumnezeu şi, prin urmare, se dovedeşte nedrept în ochii lui Dumnezeu.

⁹ Dacă suntem ‘exagerat de drepţi’ am putea ajunge chiar să punem la îndoială modul în care acţionează Iehova. Să nu uităm însă că, atunci când ne îndoim de corectitudinea deciziilor lui Iehova, începem, de fapt, să punem normele noastre de dreptate mai presus de normele sale. Este ca şi cum l-am chema pe Iehova la judecată şi l-am judeca după propriile noastre norme cu privire la bine şi la rău. Totuşi, cel care are dreptul de a stabili normele de dreptate este Iehova, nu noi! (Rom. 14:10)

10. Cum am putea ajunge, asemenea lui Iov, să-l judecăm pe Dumnezeu?

¹⁰ Desigur, niciunul dintre noi nu s-ar gândi vreo clipă să-l judece pe Dumnezeu. Totuşi, din cauza naturii noastre imperfecte, am putea ajunge să facem lucrul acesta, mai ales când considerăm că s-a comis o nedreptate sau când noi înşine trecem printr-un necaz. Chiar şi fidelul Iov a făcut această greşeală. El era un om „ireproşabil şi drept“, care „se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău“ (Iov 1:1). Apoi însă a trecut prin mai multe nenorociri, ceea ce, din punctul lui de vedere, era o nedreptate. În aceste împrejurări, Iov a ajuns să-şi declare „drept mai degrabă propriul suflet decât pe Dumnezeu“ (Iov 32:1, 2). Punctul lui de vedere a trebuit să fie corectat. Aşadar, n-ar trebui să ne surprindă dacă uneori ajungem să facem această greşeală. Dar ce ne poate ajuta să ne corectăm modul de gândire?

Nu cunoaştem întotdeauna toate detaliile

11, 12. a) Dacă ceva ni se pare nedrept, de ce anume trebuie să ţinem cont? b) De ce unii s-ar putea gândi că stăpânul din ilustrarea lui Isus a procedat nedrept?

¹¹ Primul lucru de care trebuie să ţinem cont este că nu cunoaştem întotdeauna toate detaliile. La fel s-a întâmplat şi în cazul lui Iov. El nu ştia despre întrunirile din cer ale fiilor îngereşti  ai lui Dumnezeu şi cu atât mai puţin despre acuzaţiile nedrepte pe care i le adusese Satan (Iov 1:7–12; 2:1–6). Iov nu a înţeles că necazurile lui erau provocate de Satan. De fapt, nici nu suntem siguri că Iov ştia cine era Satan! Prin urmare, Iov a presupus în mod greşit că necazurile lui veneau de la Dumnezeu. Într-adevăr, cât de uşor putem trage concluzii greşite când nu cunoaştem toate detaliile!

¹² Să ne gândim, de exemplu, la ilustrarea lui Isus despre lucrătorii la vie. (Citeşte Matei 20:8–16.) Isus vorbeşte despre stăpânul unei case care îşi plăteşte toţi lucrătorii cu aceeaşi sumă de bani indiferent că au lucrat o zi întreagă sau doar o oră. Ce părere aveţi? Vi se pare corect modul său de a proceda? Probabil vă gândiţi imediat la cei care au muncit întreaga zi sub soarele arzător şi îi compătimiţi: Cu siguranţă meritau să primească mai mult! Privit din această perspectivă, stăpânul ar putea fi considerat un om nedrept şi lipsit de iubire. Chiar şi răspunsul pe care l-a dat lucrătorilor ce s-au plâns ar putea părea o dovadă că îşi folosea autoritatea în mod arbitrar. Dar cunoaştem noi toate detaliile?

13. Din ce altă perspectivă am putea privi situaţia prezentată în ilustrarea lui Isus despre lucrătorii la vie?

¹³ Să privim acum lucrurile dintr-o altă perspectivă. Fără îndoială că stăpânul din ilustrare era conştient că toţi acei bărbaţi trebuiau să asigure hrana familiei lor. În zilele lui Isus, lucrătorii la câmp erau plătiţi cu ziua, iar familiile lor depindeau de banii câştigaţi de ei în fiecare zi. Ştiind acest lucru, să ne gândim la situaţia celor pe care stăpânul i-a găsit în piaţă spre sfârşitul zilei şi care au lucrat numai o oră. Probabil, cu banii câştigaţi pe o singură oră de muncă n-ar fi putut asigura hrana familiei. Totuşi, ei voiau să muncească şi rămăseseră în piaţă toată ziua ca să fie tocmiţi de cineva (Mat. 20:1–7). Nu era vina lor că nu avuseseră posibilitatea să lucreze o zi întreagă. Nimic nu lasă să se înţeleagă că ei ar fi încercat să scape de muncă. Să ne imaginăm că am fi fost noi în acea situaţie şi că ar fi trebuit să aşteptăm toată ziua ştiind că familia noastră depinde de ceea ce câştigăm în ziua respectivă. Cât de recunoscători am fi dacă ni s-ar oferi ceva de lucru! Şi cât de surprinşi am fi dacă am primi suficienţi bani ca să asigurăm cele necesare familiei!

14. Ce lecţie valoroasă desprindem din ilustrarea despre lucrătorii la vie?

¹⁴ Acum, după ce am analizat aceste lucruri, cum considerăm acţiunile stăpânului? El nu i-a plătit nimănui mai puţin decât i se cuvenea. Dimpotrivă, a considerat că toţi lucrătorii aveau dreptul să-şi câştige existenţa. Stăpânul ar fi putut profita de acel context economic, în care mulţi nu aveau unde să muncească, pentru a obţine mână de lucru ieftină. Însă el nu a făcut asta. Toţi lucrătorii din via lui s-au întors acasă cu suficienţi bani ca să asigure hrana familiei. Aceste detalii suplimentare ne-ar putea face să ne schimbăm punctul de vedere cu privire la acţiunile sale. Decizia lui  a fost o dovadă de iubire, nu o dovadă că îşi folosea autoritatea în mod arbitrar. Ce lecţie desprindem de aici? Dacă judecăm o situaţie ţinând cont doar de unele aspecte am putea ajunge la o concluzie greşită. Într-adevăr, această parabolă evidenţiază superioritatea dreptăţii divine, care nu se bazează doar pe dispoziţii legale şi pe ceea ce merită oamenii.

Punctul nostru de vedere ar putea fi deformat sau limitat

15. De ce punctul nostru de vedere ar putea fi deformat sau limitat?

¹⁵ Al doilea lucru de care trebuie să ţinem cont când întâlnim o situaţie ce pare nedreaptă este că punctul nostru de vedere ar putea fi deformat sau limitat. Poate fi deformat de imperfecţiune, de prejudecăţi sau de mediul cultural. De asemenea, este limitat de faptul că noi nu putem discerne motivaţiile şi nici nu putem şti ce este cu adevărat în inima oamenilor. Însă Iehova şi Isus nu au astfel de limite (Prov. 24:12; Mat. 9:4; Luca 5:22).

16, 17. Care ar putea fi motivul pentru care Iehova nu a aplicat legea cu privire la adulter în cazul lui David şi al Bat-Şebei?

¹⁶ Să ne oprim asupra relatării despre păcatul lui David cu Bat-Şeba (2 Sam. 11:2–5). Potrivit Legii mozaice, ei trebuiau să fie omorâţi (Lev. 20:10; Deut. 22:22). Deşi i-a pedepsit, Iehova nu a aplicat legea pe care el însuşi o dăduse. A procedat Iehova incorect? A manifestat el favoritism faţă de David şi şi-a încălcat propriile norme de dreptate? Unii aşa gândesc.

¹⁷ Să nu uităm însă că Iehova le-a dat legea cu privire la adulter unor judecători imperfecţi, care nu puteau citi inima. Această lege îi ajuta ca, în pofida limitelor lor, să fie consecvenţi în deciziile judecătoreşti. În schimb, Iehova poate citi inima oamenilor (Gen. 18:25; 1 Cron. 29:17). Prin urmare, nu ne putem aştepta ca Iehova să fie îngrădit de o lege pe care a dat-o pentru a fi aplicată de judecători imperfecţi. Ar fi ca şi cum cineva cu o vedere perfectă ar fi forţat să poarte ochelari, care sunt făcuţi pentru a corecta vederea celor ce nu văd bine. Iehova a putut citi inima lui David şi pe cea a Bat-Şebei şi a văzut căinţă lor sinceră. Ţinând cont de acest lucru, el i-a judecat cu îndurare şi cu iubire.

Să continuăm să căutăm dreptatea lui Iehova

18, 19. Ce ne va ajuta să nu-l judecăm niciodată pe Iehova după normele noastre de dreptate?

¹⁸ Aşadar, dacă uneori întâlnim ceva ce ni se pare a fi o nedreptate din partea lui Iehova — indiferent că este vorba despre o relatare biblică sau despre o situaţie din viaţa noastră —, să nu-l judecăm pe Dumnezeu după normele noastre de dreptate. Să nu uităm că noi nu cunoaştem întotdeauna toate detaliile şi că punctul nostru de vedere poate fi deformat sau limitat. Să ne amintim că „mânia omului nu înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu“ (Iac. 1:19, 20). Astfel, ‘inima noastră nu se va înfuria niciodată împotriva lui Iehova’ (Prov. 19:3).

¹⁹ Asemenea lui Isus, să recunoaştem mereu că Iehova este singurul care are dreptul să stabilească normele cu privire la bine şi la rău (Mar. 10:17, 18). Să ne străduim să dobândim ‘o cunoştinţă exactă’ despre normele sale (Rom. 10:2; 2 Tim. 3:7). Acceptând aceste lucruri şi trăindu-ne viaţa în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, demonstrăm că într-adevăr căutăm mai întâi „dreptatea Sa“ (Mat. 6:33).

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• De ce este important să căutăm dreptatea lui Iehova?

• Care sunt două capcane ce trebuie evitate?

• Cum putem căuta mai întâi dreptatea lui Dumnezeu?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Ce lecţie desprindem din ilustrarea lui Isus despre cei doi oameni care se rugau la templu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

A fost oare nedrept ca lucrătorii care au muncit o zi întreagă să fie plătiţi cu aceeaşi sumă ca lucrătorii care au muncit o oră?