O viaţă plină de satisfacţii ca persoane necăsătorite

„Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.“ (MAT. 19:12)

1, 2. a) Cum au considerat Isus, Pavel şi alţii viaţa ca persoană necăsătorită? b) De ce unii ar putea să nu considere un dar viaţa ca persoană necăsătorită?

CĂSĂTORIA este fără îndoială unul dintre cele mai preţioase daruri de la Dumnezeu (Prov. 19:14). Însă şi mulţi creştini necăsătoriţi au o viaţă frumoasă şi plină de satisfacţii. Harold, un frate de 95 de ani care nu a fost niciodată căsătorit, spune: „Deşi îmi place să fiu în compania altora şi să manifest ospitalitate, când sunt singur nu mă încearcă sentimente de singurătate. Cred că despre mine se poate spune pe bună dreptate că am darul celibatului“.

² Atât Isus Cristos, cât şi apostolul Pavel au considerat că viaţa ca persoană necăsătorită reprezintă, ca şi căsătoria, un dar de la Dumnezeu. (Citeşte Matei 19:11, 12; 1 Corinteni 7:7.) E adevărat, acest mod de viaţă nu este întotdeauna o opţiune personală. Poate că unii nu au găsit un partener de căsătorie potrivit. Iar alţii, după ani de căsnicie, ajung dintr-odată singuri în urma unui divorţ sau a pierderii în moarte a tovarăşului de viaţă. Atunci în ce sens viaţa ca persoană necăsătorită poate fi un dar? Şi cum pot creştinii necăsătoriţi să aibă o viaţă plină de satisfacţii?

 Un dar deosebit

3. Ce avantaje au în general creştinii necăsătoriţi?

³ În general, o persoană necăsătorită are mai mult timp şi mai multă libertate decât o persoană căsătorită (1 Cor. 7:32–35). Aceste avantaje i-ar putea permite să facă mai mult în serviciul creştin, să se lărgească în iubire faţă de alţii şi să se apropie mai mult de Iehova. Unii creştini au ajuns să aprecieze aceste avantaje şi au decis să rămână celibatari, cel puţin pentru un timp. Alţii poate că nu şi-au propus să rămână singuri, dar sunt necăsătoriţi fie pentru că nu şi-au găsit un partener, fie pentru că au survenit schimbări în viaţa lor. Aceştia au reflectat sub rugăciune la situaţia personală şi au înţeles că şi ei, cu ajutorul lui Iehova, ‘pot rămâne hotărâţi în inima lor’. Astfel, şi-au acceptat situaţia şi se străduiesc să tragă maximum de foloase din ea (1 Cor. 7:37, 38).

4. De ce pot creştinii necăsătoriţi să se simtă împliniţi în serviciul lui Dumnezeu?

⁴ Creştinii necăsătoriţi ştiu că nu trebuie să se căsătorească pentru a fi acceptaţi şi preţuiţi de Iehova şi de organizaţia sa. Dumnezeu manifestă iubire faţă de fiecare dintre noi (Mat. 10:29–31). Nimeni şi nimic nu ne poate separa de iubirea lui Dumnezeu (Rom. 8:38, 39). Indiferent că suntem sau nu căsătoriţi, avem toate motivele să ne simţim împliniţi în serviciul lui Iehova.

5. Ce trebuie să facă persoanele necăsătorite pentru a profita din plin de situaţia lor?

⁵ Totuşi, aşa cum cei înzestraţi cu aptitudini muzicale sau sportive trebuie să facă eforturi susţinute pentru a-şi pune în valoare darul, tot aşa cei necăsătoriţi trebuie să facă eforturi pentru a profita la maximum de darul lor. Aşadar, cum pot creştinii necăsătoriţi — fraţi sau surori, tineri sau mai puţini tineri, fără partener prin alegere personală sau prin forţa împrejurărilor — să profite din plin de situaţia lor? Să analizăm exemplul încurajator al unor creştini din secolul I şi să vedem ce putem învăţa de la ei.

Necăsătoriţi în anii tinereţii

6, 7. a) Ce privilegiu au primit fiicele lui Filip în serviciul pentru Dumnezeu? b) Cum şi-a folosit Timotei anii de celibat, şi cum a fost el binecuvântat pentru dispoziţia sa de a sluji în tinereţe?

⁶ Evanghelizatorul Filip avea patru fiice fecioare, care dovedeau acelaşi zel pentru predicare ca tatăl lor (Fap. 21:8, 9). Profeţirea era unul dintre darurile miraculoase ale spiritului sfânt, iar aceste tinere aveau acest dar, ca împlinire a profeţiei din Ioel 2:28, 29.

⁷ Timotei a fost un tânăr care şi-a folosit cu înţelepciune anii de celibat. Mama lui, Eunice, şi bunica lui, Lois, l-au învăţat încă din pruncie „scrierile sfinte“ (2 Tim. 1:5; 3:14, 15). Însă ei au devenit creştini abia în jurul anului  47 e.n., când Pavel a vizitat prima oară Listra, oraşul lor natal. Doi ani mai târziu, când Pavel a vizitat oraşul a doua oară, Timotei era probabil în ultimii ani ai adolescenţei sau avea puţin peste 20 de ani. Deşi era destul de tânăr, şi ca vârstă, şi în adevăr, el „avea o bună mărturie“ din partea bătrânilor creştini din Listra şi din oraşul vecin, Iconium (Fap. 16:1, 2). Astfel, Pavel l-a invitat să-l însoţească în lucrarea itinerantă (1 Tim. 1:18; 4:14). Nu ştim dacă Timotei s-a căsătorit vreodată. Însă ştim că a acceptat de tânăr invitaţia lui Pavel şi că mulţi ani după aceea a slujit cu bucurie ca misionar şi ca supraveghetor necăsătorit (Filip. 2:20–22).

8. Ce l-a ajutat pe Ioan Marcu să urmărească obiective spirituale, şi ce binecuvântări a primit?

⁸ Şi tânărul Ioan Marcu şi-a folosit cu înţelepciune anii de celibat. El şi mama lui, Maria, precum şi vărul său, Barnaba, s-au numărat printre primii membri ai congregaţiei din Ierusalim. Familia lui Marcu se bucura de un standard de viaţă ridicat, întrucât avea propria casă în oraş şi o servitoare (Fap. 12:12, 13). Deşi beneficia de aceste avantaje, tânărul Marcu nu a fost egocentric şi nici nu a căutat să facă doar ce-i plăcea. El nu a considerat că o viaţă împlinită însemna să se aşeze la casa lui şi să ducă un trai tihnit. Din câte se pare, faptul că a fost de tânăr în compania apostolilor i-a insuflat dorinţa de a sluji ca misionar. Astfel, el li s-a alăturat cu entuziasm lui Pavel şi lui Barnaba în prima lor călătorie misionară, fiind un ajutor pentru ei (Fap. 13:5). Mai târziu a călătorit împreună cu Barnaba, iar după o vreme a slujit alături de Petru în Babilon (Fap. 15:39; 1 Pet. 5:13). Nu ştim cât timp a rămas Marcu necăsătorit. Ştim însă că el şi-a făcut reputaţia de persoană zeloasă în serviciul pentru Dumnezeu şi dornică să le slujească altora.

9, 10. Ce posibilităţi de a face mai mult în serviciul pentru Iehova au astăzi creştinii tineri necăsătoriţi? Daţi un exemplu.

⁹ Şi în prezent, mulţi tineri din congregaţie îşi folosesc anii de celibat ca să facă mai mult în serviciul lui Iehova. Asemenea lui Marcu şi lui Timotei, ei înţeleg că celibatul le permite ‘să slujească încontinuu şi fără distragere Domnului’ (1 Cor. 7:35). Celibatul este realmente un avantaj. Cei necăsătoriţi au numeroase posibilităţi de a-şi extinde activitatea: pot să facă pionierat, să slujească acolo unde este mai mare nevoie de predicatori ai Regatului, să înveţe o limbă străină, să participe la construirea de săli ale Regatului şi de clădiri de filială, să urmeze cursurile Şcolii de Organizare Teocratică şi să slujească la Betel. Dacă eşti un tânăr necăsătorit, profiţi de aceste oportunităţi?

¹⁰ Un frate pe nume Mark a început pionieratul în ultimii ani ai adolescenţei, a urmat cursurile Şcolii de Organizare Teocratică şi a slujit în mai multe ţări. Privind în urmă la cei 25 de ani de serviciu cu timp integral, el spune: „M-am străduit să-i ajut pe toţi membrii congregaţiei: am mers cu ei în lucrarea de predicare, le-am făcut vizite de păstorire, i-am invitat la masă şi chiar am organizat reuniuni pentru a ne întări spiritualiceşte. Toate acestea mi-au adus multă bucurie“. Aşa cum reiese şi din cuvintele lui Mark, cea mai mare bucurie în viaţă ne-o procură faptul de a dărui, iar o viaţă plină în serviciul sacru oferă multe ocazii de „a da“ (Fap. 20:35). Indiferent ce preocupări, aptitudini sau experienţă de viaţă au, tinerii de azi pot face multe în lucrarea Domnului (1 Cor. 15:58).

11. De ce este bine ca tinerii să nu se grăbească să se căsătorească?

¹¹ Deşi majoritatea tinerilor îşi doresc ca la un moment dat să se căsătorească, există motive întemeiate să nu se grăbească să facă acest pas. Pavel îi încurajează pe tineri să aştepte cel puţin până trec de „floarea tinereţii“, când dorinţele sexuale sunt mai puternice (1 Cor. 7:36). E nevoie de timp să te cunoşti pe tine însuţi şi să dobândeşti experienţă de viaţă, atât de necesară pentru a găsi un partener potrivit. Căsătoria este o decizie cât se poate de serioasă, întrucât implică un legământ pe viaţă! (Ecl. 5:2–5)

 Fără partener în anii de mai târziu

12. a) Cum a făcut faţă văduva Ana schimbării survenite în viaţa ei? b) Ce privilegiu a primit ea?

¹² Ana, menţionată în Evanghelia după Luca, trebuie să fi suferit enorm când şi-a pierdut pe neaşteptate soţul după numai şapte ani de căsnicie. Nu ştim dacă ea a avut copii sau dacă s-a gândit vreodată să se recăsătorească. Indiferent cum au stat lucrurile, Biblia spune că, la 84 de ani, era încă văduvă. Din cele consemnate în Biblie înţelegem că Ana a considerat această schimbare din viaţa ei o ocazie de a se apropia şi mai mult de Iehova. Ea „nu lipsea niciodată de la templu şi îndeplinea noapte şi zi un serviciu sacru, cu posturi şi implorări“ (Luca 2:36, 37). De aici reiese că lucrurile spirituale ocupau primul loc în viaţa ei. E adevărat, aceasta a pretins din partea Anei multă hotărâre şi eforturi, însă ea a fost răsplătită din plin. Ana a avut privilegiul de a-l vedea pe copilaşul Isus şi de a le depune mărturie altora despre eliberarea pe care avea să o aducă acest viitor Mesia (Luca 2:38).

13. a) De unde reiese că Dorca avea un rol activ în congregaţie? b) Cum a fost răsplătită Dorca pentru faptele ei de bunătate?

¹³ Un alt exemplu este Dorca, sau Tabita, care locuia în Iope, un port situat la nord-vest de Ierusalim. Întrucât Biblia nu spune că ar fi avut soţ, e posibil ca la acea vreme ea să nu fi fost căsătorită. Dorca „era bogată în fapte bune şi în darurile de îndurare“. Se pare că ea făcea veşminte pentru multe văduve nevoiaşe şi pentru alţii, motiv pentru care era foarte îndrăgită. De aceea, când s-a îmbolnăvit subit şi a murit, întreaga congregaţie a trimis după Petru, implorându-l să o învieze. Vestea despre învierea ei s-a răspândit în tot oraşul Iope, iar mulţi au devenit credincioşi (Fap. 9:36–42). Probabil că Dorca însăşi i-a ajutat pe unii dintre ei prin faptele sale de bunătate.

14. Ce anume îi face pe creştinii necăsătoriţi să se apropie mai mult de Iehova?

¹⁴ La fel ca Ana şi Dorca, mulţi creştini din prezent ajunşi la o anumită vârstă nu au un tovarăş de viaţă. Poate că unii nu şi-au găsit un partener potrivit, iar alţii au divorţat sau au rămas văduvi. Neavând un partener căruia să-i împărtăşească gândurile şi sentimentele, creştinii necăsătoriţi ajung să se bizuie mai mult pe Iehova (Prov. 16:3). Silvia, o soră celibatară care slujeşte la Betel de peste 38 de ani, consideră acest lucru o binecuvântare. „Uneori nu mai am forţă să fiu eu cea care îi încurajează pe alţii“, spune ea. „Şi mă întreb: «Pe mine cine o să mă încurajeze?».“ Dar iată ce spune ea în continuare: „Convingerea că Iehova ştie mai bine decât mine de ce anume am nevoie mă ajută să mă apropii şi mai mult de el. Şi primesc întotdeauna încurajare, uneori chiar de unde nu mă aştept“. Când ne apropiem mai mult de Iehova, el ne răspunde cu nespusă tandreţe, redându-ne liniştea şi pacea interioară.

15. Cum pot creştinii necăsătoriţi ‘să se lărgească’ în iubire?

¹⁵ Creştinii necăsătoriţi au în mod deosebit posibilitatea ‘să se lărgească’ în iubire. (Citeşte 2 Corinteni 6:11–13.) Jolene, o soră celibatară care a petrecut ultimii 34 de ani în serviciul cu timp integral, spune: „M-am străduit mult să cultiv prietenii strânse nu numai cu cei de vârsta mea, ci şi cu persoane de vârste diferite şi cu situaţii diferite. Când nu eşti căsătorit, ai posibilitatea de a face mai mult pentru Iehova, pentru familia ta, pentru fraţii şi surorile din congregaţie, precum şi pentru semeni. Pe măsură ce trec anii, mă bucur şi mai mult că sunt celibatară“. Creştinii în vârstă, creştinii infirmi, părinţii fără partener, tinerii şi alţi membri ai congregaţiei apreciază cu siguranţă ajutorul altruist pe care li-l dau cei necăsătoriţi. De fapt, ori de câte ori manifestăm iubire faţă de alţii, suntem mai mulţumiţi de noi înşine. Ai putea şi tu ‘să te lărgeşti’ în iubire faţă de cei din jurul tău?

 Celibatari pentru toată viaţa

16. a) De ce Isus nu s-a căsătorit? b) Cum şi-a folosit Pavel cu înţelepciune anii în care n-a fost căsătorit?

¹⁶ Isus nu s-a căsătorit. El a trebuit să se pregătească pentru lucrarea încredinţată şi să o ducă la bun sfârşit. A călătorit mult, a lucrat din zori şi până-n noapte şi, în cele din urmă, şi-a dat viaţa ca jertfă. În cazul lui, celibatul a fost un avantaj. Apostolul Pavel a călătorit mii de kilometri şi a înfruntat mari greutăţi (2 Cor. 11:23–27). Deşi e posibil ca Pavel să fi fost căsătorit înainte, ştim că după ce a fost numit apostol a ales să rămână necăsătorit (1 Cor. 7:7; 9:5). Atât Isus, cât şi Pavel i-au încurajat pe alţii ca, dacă era posibil, să le urmeze exemplul de dragul serviciului creştin. Totuşi, ei n-au impus celibatul ca pe o cerinţă pentru slujitorii lui Iehova (1 Tim. 4:1–3).

17. Cum au urmat exemplul lui Isus şi al lui Pavel unii creştini din zilele noastre, şi de ce putem fi siguri că Iehova îi preţuieşte pe cei care fac astfel de sacrificii?

¹⁷ Şi în prezent, unii creştini aleg să rămână necăsătoriţi pentru a putea face mai mult în serviciul creştin. Harold, menţionat mai înainte, slujeşte la Betel de peste 56 de ani. Iată ce spune el: „După 10 ani de serviciu la Betel, am observat că multe cupluri plecau din Betel din cauza unor probleme de sănătate sau pentru că trebuiau să aibă grijă de un părinte în vârstă. Părinţii mei nu mai erau în viaţă. Însă iubeam Betelul atât de mult, încât nu doream să-mi pun în pericol privilegiul căsătorindu-mă“. În mod asemănător, o soră pe nume Margaret, care face pionierat de mult timp, a spus cu câţiva ani în urmă: „Deşi de-a lungul timpului am avut de multe ori ocazia să mă căsătoresc, această perspectivă nu m-a atras. În schimb, am putut să-mi folosesc libertatea pe care o oferă celibatul pentru a face mai mult în serviciul creştin, iar lucrul acesta mi-a adus multă fericire“. Cu siguranţă, Iehova nu-i va uita niciodată pe cei care fac astfel de sacrificii pentru închinarea adevărată. (Citeşte Isaia 56:4, 5.)

Profitaţi din plin de situaţia personală

18. Cum putem să-i încurajăm şi să-i susţinem pe creştinii necăsătoriţi?

¹⁸ Toţi creştinii necăsătoriţi care se străduiesc să-i slujească lui Iehova cu ce au mai bun merită laude sincere şi încurajări. Noi îi iubim pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce fac în folosul congregaţiei. Dacă le vom fi cu adevărat „fraţi şi surori şi mame şi copii“ spirituali, ei nu se vor simţi niciodată singuri. (Citeşte Marcu 10:28–30.)

19. Ce poţi face pentru a avea o viaţă plină de satisfacţii ca persoană necăsătorită?

¹⁹ Dacă eşti necăsătorit, fie pentru că aşa ai ales, fie prin forţa împrejurărilor, sperăm că aceste exemple din secolul I şi din zilele noastre îţi vor da convingerea că poţi avea o viaţă fericită, cu multe realizări. Unele daruri sunt aşteptate cu nerăbdare, în timp ce altele sunt daruri la care nici nu ne gândim. Pe unele le apreciem imediat, în timp ce pe altele le preţuim doar odată cu trecerea timpului. În mare parte, aceasta este o chestiune de atitudine. Aşadar, ce poţi face pentru a avea o viaţă plină de satisfacţii ca persoană necăsătorită? Apropie-te mai mult de Iehova, fii ocupat din plin în serviciul său şi lărgeşte-te în iubire faţă de alţii. La fel ca darul căsătoriei, viaţa ca persoană necăsătorită îţi poate aduce multe satisfacţii dacă o priveşti din punctul de vedere al lui Dumnezeu şi dacă o foloseşti cu înţelepciune!

Vă amintiţi?

• În ce sens viaţa ca persoană necăsătorită poate fi un dar?

• Cum poate fi celibatul o binecuvântare în anii tinereţii?

• Ce posibilităţi de a se apropia mai mult de Iehova şi de a se lărgi în iubire au creştinii necăsătoriţi?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Profiţi la maximum de posibilităţile pe care le ai în serviciul lui Dumnezeu?