Să rămânem cinstiţi într-o lume necinstită

NECINSTEA, asemenea aerului pe care îl respirăm, există pretutindeni. Oamenii mint, înşală la preţ, fură, nu îşi plătesc datoriile şi se laudă cu practici frauduloase în afaceri. Trăind în mijlocul unor astfel de oameni, ne confruntăm deseori cu situaţii care ne pun la încercare hotărârea de a fi cinstiţi. Cum putem continua să ne împotrivim tendinţei spre necinste? Să analizăm trei factori esenţiali care ne vor ajuta în acest sens: teama de Iehova, o conştiinţă bună şi un sentiment de mulţumire.

O teamă sănătoasă de Iehova

Profetul Isaia a scris: „Iehova este Judecătorul nostru, Iehova este Legislatorul nostru, Iehova este Regele nostru“ (Is. 33:22). Dacă recunoaştem poziţia de autoritate a lui Iehova, vom avea teamă sfântă, care ne întăreşte hotărârea de a rămâne cinstiţi în orice împrejurare. În Proverbele 16:6 se spune: „Din teamă de Iehova omul se abate de la rău“. Această teamă nu este o frică morbidă de un Dumnezeu care pedepseşte, ci o preocupare sănătoasă de a nu-i displăcea Tatălui nostru ceresc, care ne vrea numai binele (1 Pet. 3:12).

Efectul pozitiv pe care îl are această preocupare, sau teamă, sănătoasă se observă din ceea ce li s-a întâmplat lui Ricardo şi soţiei lui, Fernanda. * Ei au scos din contul lor bancar echivalentul a 500 de euro. Fernanda a pus banii în poşetă fără să-i numere. Când au ajuns acasă, după ce plătiseră unele facturi, au constatat cu uimire că aveau aproape aceeaşi sumă pe care o scoseseră din cont. „În mod sigur, casiera ne-a dat mai mulţi bani“, s-au gândit ei. La început au fost tentaţi să păstreze banii pentru că mai aveau multe facturi de plătit. Ricardo povesteşte: „Ne-am rugat lui Iehova să ne dea putere să înapoiem banii. Dorinţa de a-i fi plăcuţi, ca răspuns la îndemnul său din Proverbele 27:11, ne-a motivat să ducem banii înapoi“.

O conştiinţă instruită biblic

Putem să ne instruim conştiinţa studiind Biblia şi străduindu-ne să aplicăm ceea ce învăţăm. Astfel, „cuvântul lui Dumnezeu [care] este viu şi puternic“ ne va influenţa nu doar mintea, ci şi inima. Acest lucru ne va motiva „să ne purtăm cinstit în toate“ (Evr. 4:12; 13:18).

Să luăm cazul lui João. El a acumulat o datorie considerabilă, echivalentul a 3 600 de euro. Apoi s-a mutat într-un alt oraş, fără să-şi plătească datoria. După opt ani, João a cunoscut adevărul, iar conştiinţa sa instruită biblic l-a îndemnat să ia legătura cu creditorul său pentru a-şi plăti datoria. Întrucât João avea un venit mic şi trebuia să-şi întreţină soţia şi cei patru copii, creditorul a fost de acord ca banii să-i fie restituiţi în rate lunare.

Un sentiment de mulţumire

Apostolul Pavel a scris: „Devoţiunea sfântă însoţită de mulţumire este un mare câştig. . . . Având hrană şi acoperământ, vom fi mulţumiţi cu acestea“ (1 Tim. 6:6–8). Dacă ţinem cont de acest sfat înţelept nu vom cădea în capcana lăcomiei, lansându-ne în afaceri discutabile sau în planuri nerealiste de îmbogăţire  rapidă (Prov. 28:20). Aplicarea sfatului lui Pavel ne va ajuta, de asemenea, să punem Regatul lui Dumnezeu pe primul plan în viaţă, plini de încredere că nu ne va lipsi niciodată strictul necesar (Mat. 6:25–34).

Însă, având în vedere „puterea amăgitoare a bogăţiilor“, să nu subestimăm niciodată pericolul de a cădea în capcana lăcomiei (Mat. 13:22). Să ne amintim de Acan. El a fost martor la trecerea miraculoasă a râului Iordan. Totuşi, el a căzut în capcana lăcomiei şi a cedat dorinţei de a fura argint, aur şi un veşmânt scump din prada luată din Ierihon. Această faptă l-a costat viaţa (Ios. 7:1, 20–26). Nu e de mirare că, secole mai târziu, Isus a avertizat: „Deschideţi ochii şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie“! (Luca 12:15)

Să fim cinstiţi la locul de muncă

Să analizăm acum câteva situaţii care ne-ar putea pune la încercare hotărârea de a rămâne cinstiţi în toate lucrurile. A fi cinstit la locul de muncă înseamnă şi ‘a nu fura’, chiar dacă majoritatea celor din jur fură (Tit 2:9, 10). Jurandir, care lucrează la o instituţie de stat, era cinstit când îşi deconta cheltuielile de călătorie. Însă colegii lui cereau să li se deconteze o sumă mai mare decât cea cheltuită. Ei făceau acest lucru deoarece şeful departamentului îi acoperea pe angajaţii necinstiţi. De fapt, şeful chiar l-a mustrat pe Jurandir pentru că era prea corect şi nu l-a mai trimis în călătorii de afaceri. După un timp, la instituţia respectivă s-a făcut un control contabil, iar Jurandir a fost lăudat pentru cinstea lui şi a fost avansat în funcţie.

André, care era agent de vânzări, s-a confruntat cu o altă situaţie. Patronul îi cerea să retragă de două ori din contul clienţilor taxa pentru serviciul prestat. Fratele nostru s-a rugat lui Iehova să-i dea curaj ca să respecte principiile biblice (Ps. 145:18–20). Totodată, el a încercat să-i explice patronului de ce nu putea să-i urmeze instrucţiunile. Patronul însă nu a fost de acord cu poziţia lui. De aceea, André a decis să renunţe la acel loc de muncă bine plătit. Totuşi, după aproximativ un an, fostul lui patron l-a chemat înapoi la lucru, asigurându-l că firma nu-i mai înşela pe clienţi. André a fost promovat ca manager.

Să ne plătim datoriile

Apostolul Pavel i-a sfătuit pe creştini: „Să nu datoraţi nimănui nimic“ (Rom. 13:8). Poate că avem tendinţa să justificăm neachitarea unei datorii spunând că oricum creditorul este bogat şi nu are nevoie de acei bani.  Totuşi, Biblia ne avertizează: „Cel rău se împrumută şi nu dă înapoi“ (Ps. 37:21).

Ce putem face însă în cazul în care, din cauza ‘evenimentelor neprevăzute’, nu ne mai putem plăti datoria? (Ecl. 9:11) Pentru a-şi plăti ipoteca, Francisco a împrumutat de la Alfredo echivalentul a 5 000 de euro. Dar, fiindcă a avut unele probleme în afaceri, Francisco nu a mai putut să achite datoria la data stabilită. Atunci a luat iniţiativa şi a vorbit cu Alfredo pentru a-i explica situaţia. Acesta a fost de acord să i se plătească datoria în câteva rate.

Să nu încercăm să părem altfel decât suntem

Să ne amintim exemplul negativ al lui Anania şi Safira, un cuplu din congregaţia creştină din secolul I. După ce au vândut un teren, au adus la apostoli doar o parte din bani, pretinzând că aceştia reprezentau întreaga sumă primită. Ei au încercat să-i impresioneze pe ceilalţi, vrând să pară mai generoşi decât erau în realitate. Însă, sub acţiunea spiritului sfânt, apostolul Petru a demascat înşelătoria lor, iar Iehova i-a pedepsit cu moartea (Fap. 5:1–11).

Spre deosebire de Anania şi Safira, care s-au dovedit necinstiţi, scriitorii Bibliei au fost sinceri şi oneşti. Moise a menţionat cu sinceritate că la un moment dat şi-a ieşit din fire şi că, din acest motiv, nu i s-a permis să intre în Ţara Promisă (Num. 20:7–13). În mod asemănător, Iona nu a trecut sub tăcere slăbiciunile de care a dat dovadă înainte şi după ce le-a predicat niniviţilor, ci a scris despre ele în cartea sa (Iona 1:1–3; 4:1–3).

Cu siguranţă, trebuie să avem curaj să spunem adevărul chiar dacă vom avea de suferit. Să vedem, de pildă, ce i s-a întâmplat la şcoală unei tinere de 14 ani pe nume Nathalia. Când s-a uitat peste testul ei, a văzut că unul dintre răspunsurile marcate de profesor ca fiind corecte era, de fapt, greşit. Chiar dacă ştia că avea să primească o notă mai mică, Nathalia nu a ezitat să-i arate profesorului lucrarea. Ea spune: „Părinţii m-au învăţat întotdeauna că, pentru a-i fi plăcută lui Iehova, trebuie să fiu cinstită. Dacă nu i-aş fi arătat profesorului lucrarea, aş fi avut mustrări de conştiinţă“. Profesorul a apreciat onestitatea Nathaliei.

Cinstea, o calitate care îi aduce onoare lui Iehova

Giselle, o tânără de 17 ani, a găsit un portofel ce conţinea acte şi echivalentul a 25 de euro. Ea s-a adresat conducerii şcolii pentru ca portofelul să-i fie returnat proprietarului. După o lună, directorul adjunct al şcolii a citit înaintea întregii clase o scrisoare în care Giselle era lăudată pentru cinstea ei, iar familia sa era felicitată pentru educaţia şi instruirea religioasă pe care i-o dăduse. ‘Faptele ei bune’ i-au adus glorie lui Iehova (Mat. 5:14–16).

Nu e uşor să fim cinstiţi în mijlocul unor oameni „iubitori de sine, iubitori de bani, aroganţi, trufaşi, . . . neloiali“ (2 Tim. 3:2). Totuşi, teama sănătoasă de Iehova, conştiinţa instruită biblic şi sentimentul de mulţumire ne vor ajuta să rămânem cinstiţi într-o lume necinstită. Astfel, vom cultiva o prietenie tot mai strânsă cu Iehova, care „este drept [şi] iubeşte faptele drepte“ (Ps. 11:7).

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Teama sănătoasă de Iehova ne întăreşte hotărârea de a fi cinstiţi

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Purtarea noastră cinstită îi aduce glorie lui Iehova