Cine este cea mai importantă persoană din viaţa ta?

„Numai tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul!“ (PS. 83:18)

1, 2. De ce, pentru a fi salvaţi, nu este suficient să cunoaştem numele lui Iehova?

CUM ai aflat care este numele lui Dumnezeu? Probabil că cineva ţi l-a arătat în Biblie, în Psalmul 83:18. Poate că ai rămas surprins când ai citit cuvintele din acest verset: „Ca să se ştie că tu, al cărui nume este Iehova, numai tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul!“. De atunci, fără îndoială că şi tu foloseşti acest verset pentru a-i ajuta pe alţii să-l cunoască pe iubitorul nostru Dumnezeu, Iehova (Rom. 10:12, 13).

² Chiar dacă este important ca oamenii să cunoască numele lui Iehova, simpla cunoaştere a acestui nume nu este suficientă. Să remarcăm un alt adevăr, esenţial pentru salvare, pe care-l subliniază psalmistul: „Numai tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul“. Într-adevăr, Iehova este cea mai importantă Persoană din univers. Fiind Creatorul tuturor lucrurilor, el are dreptul să pretindă supunere absolută din partea creaturilor sale (Rev. 4:11). Prin urmare, ar trebui să ne întrebăm: Cine este cea mai importantă persoană din viaţa mea? Este vital să ne gândim bine ce răspuns dăm la această întrebare!

Controversa ridicată în grădina Edenului

3, 4. Cum a amăgit-o Satan pe Eva, şi care a fost reacţia Evei?

³ Importanţa întrebării menţionate mai sus reiese clar din ceea ce s-a întâmplat în grădina Edenului. Atunci îngerul rebel cunoscut mai târziu ca Satan Diavolul a amăgit-o pe prima femeie, Eva. El a ispitit-o să pună dorinţele ei mai presus de porunca lui Iehova de a nu mânca din rodul unui anumit pom (Gen. 2:17; 2 Cor. 11:3). Eva a cedat ispitei, dovedind astfel lipsă de respect faţă de suveranitatea lui Iehova. Ea nu l-a considerat pe Iehova cea mai importantă persoană din viaţa ei. Dar cum a reuşit Satan să o amăgească pe Eva?

⁴ În discuţia cu Eva, Satan a recurs la câteva tactici subtile. (Citeşte Geneza 3:1–5.) În primul rând, Satan nu a folosit numele personal al lui Iehova. El i-a spus pur şi simplu „Dumnezeu“. În schimb, scriitorul cărţii Geneza a folosit numele lui Iehova încă din primul verset al capitolului. În al doilea rând, Satan nu a întrebat ce „a poruncit“ Dumnezeu, ci doar ce „a spus“ Dumnezeu (Gen. 2:16). În acest mod subtil, se pare că Satan a încercat să minimalizeze importanţa poruncii divine. În al treilea rând, deşi i s-a adresat numai Evei, Satan a folosit pluralul. El a încercat în acest fel să o flateze, să o facă să se simtă importantă, ca şi cum ea ar fi fost în măsură să vorbească în numele ei şi al soţului ei. Cum a reacţionat Eva? Se pare că ea şi-a arogat cu îngâmfare acest drept, răspunzându-i şarpelui tot la plural: „Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină“.

5. a) Asupra căror lucruri a făcut-o Satan pe Eva să se concentreze? b) Ce a dovedit Eva mâncând din fructul interzis?

⁵ De asemenea, Satan a prezentat lucrurile în mod denaturat. El a insinuat că Dumnezeu a fost nedrept când le-a cerut lui Adam şi Evei ‘să nu mănânce din toţi pomii din grădină’. Apoi a făcut-o pe Eva să se gândească la propria persoană şi la faptul că ar fi putut avea „o viaţă mai bună“, devenind „ca Dumnezeu“. În  cele din urmă, a făcut-o să-şi concentreze atenţia mai degrabă asupra pomului şi a fructului interzis decât asupra relaţiei ei cu Dumnezeu, Cel care îi dăruise totul. (Citeşte Geneza 3:6.) Din nefericire, mâncând din acel fruct, Eva a dovedit că Iehova nu era cea mai importantă persoană din viaţa ei.

Controversa ridicată în zilele lui Iov

6. a) Cum a pus Satan la îndoială integritatea lui Iov? b) Ce ocazie i s-a oferit lui Iov?

⁶ Secole mai târziu, fidelul Iov a avut ocazia de a arăta cine era cea mai importantă persoană din viaţa lui. Când Iehova i-a îndreptat atenţia lui Satan asupra exemplului de integritate al lui Iov, Satan a replicat: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?“. (Citeşte Iov 1:7–10.) Satan nu a negat că Iov asculta de Dumnezeu, ci i-a pus la îndoială motivaţiile. Plin de viclenie, el l-a acuzat că îi slujea lui Iehova din interes, nu din iubire. Singurul care putea dovedi falsitatea acestei acuzaţii era Iov însuşi, iar încercările care au urmat i-au dat ocazia de a face acest lucru.

7, 8. Prin ce încercări a trecut Iov, şi ce a dovedit el prin perseverenţa şi fidelitatea sa?

⁷ Iehova i-a permis lui Satan să aducă asupra lui Iov mai multe nenorociri, una după alta (Iov 1:12–19). Cum a reacţionat Iov la schimbările dramatice din viaţa lui? Biblia spune: „Iov n-a păcătuit şi nu i-a atribuit nimic rău lui Dumnezeu“ (Iov 1:22). Dar Satan nu s-a oprit aici. El a continuat cu acuzaţiile, spunând: „Piele pentru piele şi omul va da tot ce are pentru sufletul lui“ * (Iov 2:4). Satan a pretins că, dacă Iov însuşi ar fi suferit, acesta nu l-ar mai fi considerat pe Iehova cea mai importantă persoană din viaţa lui.

⁸ Iov a fost desfigurat de o boală dezgustătoare, iar apoi a trebuit să suporte presiunile din partea soţiei lui, care insista să-l blesteme pe Dumnezeu şi să moară. Ulterior, trei falşi prieteni l-au acuzat de conduită păcătoasă (Iov 2:11–13; 8:2–6; 22:2, 3). Însă, în pofida tuturor suferinţelor îndurate, Iov nu a renunţat la integritatea lui. (Citeşte Iov 2:9, 10.) Prin perseverenţa şi fidelitatea sa, el a dovedit că Iehova era cea mai importantă persoană din viaţa lui. Totodată, Iov a dovedit că un om imperfect poată să răspundă acuzaţiilor false ale Diavolului, chiar dacă o face într-o măsură limitată. (Compară cu Proverbele 27:11.)

Răspunsul perfect oferit de Isus

9. a) Cum a încercat Satan să-l ispitească pe Isus profitând de o necesitate firească a acestuia? b) Cum a reacţionat Isus la această ispită?

⁹ La scurt timp după ce Isus a fost botezat, Satan a încercat cu viclenie să-l determine să urmărească dorinţe egoiste şi să nu-l mai  considere pe Iehova cea mai importantă persoană din viaţa sa. Diavolul a venit la Isus cu trei ispite. Mai întâi a încercat să profite de necesitatea firească a lui Isus de a mânca, ispitindu-l să transforme pietrele în pâini (Mat. 4:2, 3). Isus postise 40 de zile şi era foarte flămând. Diavolul l-a îndemnat să-şi folosească în mod greşit puterile miraculoase pentru a-şi potoli foamea. Cum a reacţionat Isus? Spre deosebire de Eva, care nu dăduse ascultare poruncii lui Dumnezeu, Isus s-a concentrat asupra Cuvântului lui Iehova şi a respins cu promptitudine ispita. (Citeşte Matei 4:4.)

10. De ce l-a provocat Satan pe Isus să se arunce de pe parapetul templului?

¹⁰ Apoi, Satan l-a provocat pe Isus să se arunce de pe parapetul templului, afirmând că, dacă Isus nu s-ar fi rănit în urma căzăturii, acest lucru ar fi dovedit că era „fiul lui Dumnezeu“ (Mat. 4:5, 6). Ce urmărea Satan? Evident, el a încercat să-l facă pe Isus să reacţioneze în mod egoist, să-l determine să fie atât de preocupat de propria imagine, încât să recurgă la un gest ostentativ. Satan ştia că, din cauza mândriei şi a dorinţei de a nu-şi pierde prestigiul, o persoană ar putea accepta provocarea de a face un lucru periculos. Satan a aplicat în mod greşit un verset din Biblie, dar Isus a arătat că avea o înţelegere deplină a Cuvântului lui Dumnezeu. (Citeşte Matei 4:7.) Respingând acea provocare, el a demonstrat încă o dată că Iehova era cea mai importantă persoană din viaţa sa.

11. De ce l-a refuzat Isus pe Diavol când acesta i-a oferit toate regatele lumii?

¹¹ În cele din urmă, în încercarea disperată de a-l corupe, Satan i-a oferit lui Isus toate regatele lumii (Mat. 4:8, 9). Isus a refuzat imediat oferta. El şi-a dat seama că acceptarea ei ar fi însemnat respingerea suveranităţii lui Iehova, a dreptului lui Dumnezeu de a guverna în calitate de Cel Preaînalt. (Citeşte Matei 4:10.) De fiecare dată, Isus i-a răspuns lui Satan citând din Scripturi versete care conţin numele lui Iehova.

12. Ce decizie grea a avut de luat Isus spre sfârşitul vieţii sale pământeşti, şi ce învăţăm din modul în care a acţionat el în această situaţie?

¹² Spre sfârşitul vieţii sale pământeşti, Isus a trebuit să ia o decizie foarte grea. Pe tot parcursul serviciului său, el îşi arătase dispoziţia  de a-şi da viaţa ca jertfă (Mat. 20:17–19, 28; Luca 12:50; Ioan 16:28). Dar Isus a înţeles că avea, de asemenea, să fie acuzat pe nedrept, condamnat potrivit legilor evreieşti şi omorât ca blasfemator. Moartea sa ca blasfemator l-a tulburat profund. El s-a rugat: „Tată, dacă este cu putinţă, să treacă de la mine paharul acesta!“. Însă a continuat: „Totuşi, nu cum vreau eu, ci cum vrei tu“ (Mat. 26:39). Da, fidelitatea lui Isus până la moarte a dovedit fără umbră de îndoială cine era cea mai importantă persoană din viaţa sa!

Care este răspunsul tău?

13. Ce am învăţat din exemplul negativ al Evei, din exemplul lui Iov şi din exemplul lui Isus Cristos?

¹³ Ce am învăţat până acum? Din exemplul negativ al Evei am învăţat că aceia care cedează dorinţelor egoiste sau mândriei dovedesc că Iehova nu este cea mai importantă persoană din viaţa lor. Din exemplul lui Iov, care şi-a păstrat integritatea, am învăţat că şi oamenii imperfecţi pot dovedi că îl pun pe Iehova pe primul plan dacă perseverează cu fidelitate în încercări, chiar şi atunci când nu înţeleg pe deplin motivul pentru care suferă (Iac. 5:11). Iar din exemplul lui Isus învăţăm să fim gata să suportăm ruşinea şi să nu fim exagerat de preocupaţi de propria imagine (Evr. 12:2). Dar cum putem pune în practică aceste învăţăminte?

14, 15. Spre deosebire de Eva, cum a reacţionat Isus la tentaţii, şi cum putem urma exemplul său? (Comentaţi ilustraţia de la pagina 18.)

¹⁴ Să nu permitem niciodată ca tentaţiile să ne facă să uităm de Iehova. Eva şi-a concentrat atenţia asupra tentaţiei pe care o avea în faţă în acel moment. Ea a văzut că fructul „era bun de mâncat şi că încânta ochii, da, că pomul era plăcut de privit“ (Gen. 3:6). Cât de diferit a reacţionat Isus la cele trei ispite! În niciuna dintre situaţii el nu a permis ca tentaţia să-l facă să piardă din vedere consecinţele acţiunilor sale. El s-a bizuit pe Cuvântul lui Dumnezeu şi, totodată, a folosit numele lui Iehova.

¹⁵ Când ne confruntăm cu tentaţia de a face un lucru care îi displace lui Iehova, la ce ne concentrăm atenţia? Cu cât ne vom concentra mai mult asupra tentaţiei, cu atât vom dori mai mult să facem ceea ce este greşit (Iac. 1:14, 15). De aceea, trebuie să luăm cu promptitudine măsuri ca să înlăturăm din inima noastră dorinţa greşită, chiar dacă aceste măsuri ar putea părea la fel de drastice ca înlăturarea unui membru al corpului (Mat. 5:29, 30). Asemenea lui Isus, trebuie să ne gândim ce consecinţe vor avea acţiunile noastre, cum ne vor afecta ele relaţia cu Iehova. Trebuie să ne amintim ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Numai aşa putem dovedi că Iehova este cea mai importantă persoană din viaţa noastră.

16–18. a) De ce am putea uneori să ne simţim descurajaţi? b) Ce ne va ajuta să depăşim momentele grele?

¹⁶ Să nu permitem niciodată ca întâmplările nefericite din viaţa noastră să ne umple de amărăciune împotriva lui Iehova (Prov. 19:3). Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul acestei lumi rele, tot mai mulţi slujitori ai lui Iehova sunt afectaţi de dezastre şi nenorociri. Desigur, noi nu ne aşteptăm ca Iehova să ne ocrotească în mod miraculos în prezent. Totuşi, la fel ca Iov, ne-am putea descuraja când pierdem pe cineva drag în moarte sau când trecem prin alte încercări de natură personală.

¹⁷ Iov nu a înţeles de ce permitea Iehova să se întâmple unele lucruri şi nici noi nu vom înţelege uneori de ce se întâmplă anumite lucruri rele. Poate că am auzit de fraţi fideli care au murit din cauza unor cutremure, cum s-a întâmplat în Haiti, sau a altor dezastre naturale. Sau poate că am auzit de fraţi loiali care au ajuns victime ale unor acte de violenţă ori care au murit într-un accident cumplit. Sau poate că trecem noi înşine prin necazuri şi suferinţe ori considerăm că suntem victima unor nedreptăţi. Poate că strigăm către Iehova cu inimile îndurerate: De ce, Iehova? De ce eu? Cu ce-am greşit? (Hab. 1:2, 3). Ce ne va ajuta în astfel de momente grele?

 ¹⁸ Să fim atenţi să nu tragem concluzia că aceste situaţii sunt o dovadă a dezaprobării lui Iehova. Isus a atras atenţia asupra acestei tendinţe greşite când a făcut referire la două tragedii din zilele sale. (Citeşte Luca 13:1–5.) Multe nenorociri au loc din cauza ‘timpului şi a împrejurărilor neprevăzute’ (Ecl. 9:11). Dar, indiferent care ar fi cauza suferinţei noastre, putem să depăşim momentele grele dacă ne îndreptăm spre Iehova, „Dumnezeul oricărei mângâieri“. El ne va da puterea necesară pentru a persevera cu fidelitate (2 Cor. 1:3–6).

19, 20. Ce l-a ajutat pe Isus să îndure situaţiile umilitoare, şi ce ne poate ajuta şi pe noi?

¹⁹ Să nu permitem niciodată ca mândria sau sentimentul de ruşine să ne facă să ne concentrăm asupra propriei persoane. Manifestând umilinţă, Isus „s-a golit pe sine [şi] a luat chip de sclav“ (Filip. 2:5–8). El a putut să îndure multe situaţii umilitoare deoarece s-a bizuit pe Iehova (1 Pet. 2:23, 24). Isus a demonstrat astfel că punea înfăptuirea voinţei lui Iehova mai presus de orice, fapt ce a dus la înălţarea sa într-o poziţie superioară (Filip. 2:9). El i-a îndemnat pe discipoli să urmeze acelaşi mod de viaţă (Mat. 23:11, 12; Luca 9:26).

²⁰ Poate că uneori, când ne este încercată credinţa, şi noi suntem puşi în situaţii umilitoare. Însă trebuie să dovedim aceeaşi încredere de care a dat dovadă şi apostolul Pavel, care a spus: „Tocmai de aceea şi sufăr aceste lucruri, dar nu-mi este ruşine. Pentru că îl cunosc pe cel în care am crezut şi sunt sigur că el poate să păzească până în ziua aceea ce i-am încredinţat“ (2 Tim. 1:12).

21. În pofida atitudinii egoiste a oamenilor din această lume, care este hotărârea ta?

²¹ Biblia a profeţit că, în zilele noastre, „oamenii vor fi iubitori de sine“ (2 Tim. 3:2). De aceea, nu e de mirare că oamenii din jurul nostru trăiesc după deviza „mai întâi eu“. Dar trebuie să fim atenţi să nu ne lăsăm influenţaţi de această atitudine egoistă! Indiferent că ne confruntăm cu tentaţii, că trecem prin momente grele ori că suntem puşi în situaţii jenante sau umilitoare, să fim hotărâţi să dovedim că Iehova este realmente cea mai importantă persoană din viaţa noastră!

[Notă de subsol]

Ce putem învăţa . . .

• analizând modul în care Satan a amăgit-o pe Eva?

• analizând modul în care a reacţionat Iov în momentele grele din viaţa lui?

• analizând exemplul lui Isus?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Eva nu şi-a concentrat atenţia asupra relaţiei cu Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Isus a respins ispitele lui Satan şi şi-a concentrat atenţia asupra înfăptuirii voinţei lui Iehova

[Legenda fotografiilor de la pagina 20]

Mărturie de la cort la cort după cutremurul din Haiti

Când trecem prin momente grele, să ne îndreptăm spre „Dumnezeul oricărei mângâieri“