Familii creştine, ‘staţi treze’!

„Să stăm treji şi să rămânem lucizi.“ (1 TES. 5:6)

1, 2. Ce este necesar pentru ca o familie să reuşească să stea trează din punct de vedere spiritual?

REFERINDU-SE la „ziua cea mare şi înfricoşătoare a lui Iehova“, apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Tesalonic: „Fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă surprindă aşa cum i-ar surprinde pe hoţi, fiindcă toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem nici ai nopţii, nici ai întunericului“. Pavel a adăugat: „Aşadar, să nu mai dormim, cum fac ceilalţi, ci să stăm treji şi să rămânem lucizi“ (Ioel 2:31; 1 Tes. 5:4–6).

² Sfatul dat de Pavel tesalonicenilor este foarte oportun pentru creştinii care trăiesc în „timpul sfârşitului“ (Dan. 12:4). Pe măsură ce sfârşitul acestui sistem rău se apropie, Satan caută cu înverşunare să-i determine pe cât mai mulţi închinători adevăraţi să nu-i mai slujească lui Dumnezeu. Prin urmare, este înţelept să reflectăm cu seriozitate la îndemnul lui Pavel de a rămâne vigilenţi din punct de vedere spiritual. Pentru ca o familie creştină să reuşească ‘să stea trează’, este necesar ca fiecare membru al acesteia să se achite de responsabilitatea ce îi revine potrivit Scripturilor. Aşadar, cum pot soţul, soţia şi copiii să-şi ajute familia ‘să stea trează’?

Soţilor, urmaţi exemplul ‘păstorului cel bun’!

3. Potrivit cu 1 Timotei 5:8, ce implică responsabilitatea bărbatului de cap al familiei?

³ Biblia afirmă: „Capul femeii este bărbatul“ (1 Cor. 11:3). Ce implică responsabilitatea bărbatului de cap al familiei? Scripturile spun: „Dacă cineva nu se îngrijeşte de ai lui, şi mai ales de membrii familiei lui, a renegat credinţa şi este mai rău decât un necredincios“ (1 Tim. 5:8). Bineînţeles, un bărbat trebuie să-şi întreţină familia din punct de vedere material. Însă, pentru a o ajuta să stea trează spiritualiceşte, el trebuie să facă mai mult decât să se îngrijească de necesităţile ei materiale. Trebuie să depună eforturi pentru a-şi zidi casa din punct de vedere spiritual, ajutându-i pe toţi membrii familiei să-şi întărească relaţiile cu Dumnezeu (Prov. 24:3, 4). Cum poate face un creştin lucrul acesta?

4. Ce trebuie să facă un bărbat care doreşte să-şi zidească familia pe plan spiritual?

⁴ Întrucât „soţul este capul soţiei, aşa cum şi Cristos este capul congregaţiei“, un bărbat căsătorit trebuie să examineze modul în care Isus îşi îndeplineşte rolul de cap al congregaţiei şi să-i urmeze exemplul (Ef. 5:23). Să observăm cum a descris Isus relaţia cu continuatorii săi. (Citeşte Ioan 10:14, 15.) Ce trebuie să facă un bărbat care doreşte să-şi zidească familia pe plan spiritual? Să studieze ce a spus şi ce a făcut Isus, „păstorul cel bun“, şi să se străduiască ‘să calce cât mai exact pe urmele lui’ (1 Pet. 2:21).

5. Cât de bine îşi cunoaşte Păstorul cel Bun congregaţia?

⁵ Să analizăm în continuare ce poate învăţa un cap de familie din exemplul lui Cristos. Relaţia dintre un păstor şi oile lui se bazează pe cunoaştere şi pe încredere. Păstorul cunoaşte totul despre oile lui, iar oile îşi cunosc păstorul şi au încredere în el. Ele îi recunosc glasul şi îl ascultă. Isus a spus: „Eu îmi cunosc oile şi oile mele mă cunosc pe mine“. Isus nu se rezumă la o cunoaştere superficială a congregaţiei. Termenul grecesc redat aici prin „a cunoaşte“ se referă la o „cunoaştere profundă, personală“. Într-adevăr, Păstorul  cel Bun îşi cunoaşte fiecare oaie. El cunoaşte necesităţile fiecăreia, punctele ei slabe şi punctele ei forte. Nimic din ce are legătură cu oile sale nu scapă atenţiei lui. La rândul lor, oile îşi cunosc bine păstorul şi au încredere în conducerea sa.

6. Cum pot soţii să urmeze exemplul Păstorului cel Bun?

⁶ Pentru a urma exemplul lui Cristos în ce priveşte exercitarea rolului de cap, un bărbat trebuie să înveţe să se considere pe sine un păstor, iar pe membrii familiei sale să-i considere oile aflate în grija sa. El trebuie să-şi cunoască bine familia. E într-adevăr posibil acest lucru? Da, dacă se străduieşte să comunice bine cu toţi membrii familiei, dacă îi ascultă pentru a vedea ce îi preocupă şi dacă ia iniţiativa în activităţile familiei. De asemenea, el trebuie să ţină cont de membrii familiei când ia decizii în chestiuni precum închinarea în familie, întrunirile, lucrarea de predicare, activităţile recreative şi divertismentele. Când un soţ creştin dovedeşte prin deciziile şi acţiunile sale o bună cunoaştere atât a Cuvântului lui Dumnezeu, cât şi a membrilor familiei, este mult mai probabil că aceştia vor avea încredere în el în calitate de cap. Iar el va avea bucuria de a vedea că familia sa este unită în închinarea adevărată.

7, 8. Cum poate un soţ să urmeze exemplul Păstorului cel Bun în ce priveşte manifestarea afecţiunii faţă de cei aflaţi în grija lui?

⁷ De asemenea, un păstor bun are afecţiune pentru oile sale. Când studiem din evanghelii relatările despre viaţa şi serviciul lui Isus, suntem profund impresionaţi de afecţiunea pe care a manifestat-o el faţă de discipoli. Isus chiar ‘şi-a dat sufletul pentru oi’. Soţii trebuie să-i urmeze exemplul manifestând afecţiune faţă de cei aflaţi în grija lor. Un soţ care caută aprobarea lui Dumnezeu nu-şi va domina soţia, tratând-o cu asprime, ci va continua s-o iubească „aşa cum şi Cristos a iubit congregaţia“ (Ef. 5:25). Cuvintele lui trebuie să fie blânde şi pline de consideraţie, întrucât soţia este demnă de onoare (1 Pet. 3:7).

⁸ Când e vorba de educarea copiilor, capul familiei trebuie să susţină cu fermitate principiile divine. Însă el nu se va reţine să-şi manifeste afecţiunea faţă de copii. Chiar şi când este necesar să-i disciplineze, el va face lucrul acesta cu iubire. Unii copii s-ar putea să aibă nevoie de mai mult timp pentru a înţelege ce aşteaptă părinţii de la ei. În acest caz, un tată trebuie să aibă mai multă răbdare. Dacă un bărbat urmează cu consecvenţă exemplul lui Isus, membrii familiei lui se vor simţi în siguranţă. Ei se vor bucura de siguranţa spirituală descrisă de psalmist. (Citeşte Psalmul 23:1–6.)

9. Asemenea patriarhului Noe, ce responsabilitate au soţii creştini, şi cum se pot achita de ea?

⁹ Un aspect important pe care trebuie să-l aibă în vedere capii de familie reiese din exemplul lui Noe. Patriarhul Noe a trăit în timpul sfârşitului lumii din zilele sale. Însă Iehova „l-a păstrat . . ., împreună cu alţi şapte, când a adus potopul peste o lume de oameni lipsiţi de pietate“ (2 Pet. 2:5). Noe a avut responsabilitatea de a-şi ajuta familia să supravieţuiască Potopului. În aceste zile din urmă, capii de familie creştini au o responsabilitate asemănătoare (Mat. 24:37). Ei se pot achita de ea doar dacă studiază exemplul Păstorului cel Bun şi se străduiesc să-l imite.

Soţii, ‘zidiţi-vă casa’!

10. Ce sugerează afirmaţia că o soţie trebuie să-i fie supusă soţului ei?

¹⁰ „Soţiile să le fie supuse soţilor lor ca Domnului“, a scris apostolul Pavel (Ef. 5:22). Această afirmaţie nu sugerează nicidecum că soţia ar avea o poziţie lipsită de onoare. Înainte de a o crea pe prima femeie, Eva, adevăratul Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să rămână singur. Am să-i fac un ajutor  care să i se potrivească“ (Gen. 2:18). Rolul de ajutor potrivit al soţiei, adică acela de a-şi susţine soţul pentru ca acesta să-şi îndeplinească responsabilităţile familiale, este cu siguranţă un rol onorabil.

11. Cum „îşi zideşte casa“ o soţie exemplară?

¹¹ O soţie exemplară acţionează în folosul familiei sale. (Citeşte Proverbele 14:1.) Spre deosebire de ‘femeia nebună’, care nu respectă principiul autorităţii, femeia înţeleaptă are un respect profund faţă de ordinea stabilită de Dumnezeu în familie. Ea nu manifestă atitudinea de neascultare şi de independenţă caracteristică acestei lumi, ci se supune soţului (Ef. 2:2). O soţie nesăbuită vorbeşte negativ despre soţul ei. Însă o femeie înţeleaptă acţionează în aşa fel încât copiii săi, precum şi alte persoane să aibă şi mai mult respect faţă de soţul ei. Ea este atentă să nu submineze autoritatea de cap a soţului cicălindu-l sau certându-se cu el. O soţie care îşi susţine soţul este atentă şi în ce priveşte administrarea banilor. Ea nu risipeşte banii familiei câştigaţi cu greu, aşa cum face o femeie nesăbuită, ci este chibzuită şi econoamă şi colaborează cu soţul ei în chestiuni financiare. Ea nu face presiuni asupra lui pentru a-l determina să lucreze peste program.

12. Ce poate face o soţie pentru a-şi ajuta familia ‘să stea trează’?

¹² O soţie exemplară îşi ajută familia ‘să stea trează’ colaborând cu soţul ei în ce priveşte instruirea spirituală a copiilor (Prov. 1:8). Ea susţine în mod activ închinarea în familie, precum şi autoritatea soţului când acesta îi sfătuieşte şi îi disciplinează pe copii. Cât de mult se deosebeşte ea de o soţie care nu colaborează cu soţul şi ai cărei copii suferă pe plan fizic şi spiritual!

13. De ce este important ca o soţie să-şi susţină soţul când acesta se implică în activităţile teocratice?

¹³ O soţie care îşi susţine soţul se bucură să vadă că acesta se implică în activităţile congregaţiei creştine. Ea este fericită când soţul are un privilegiu teocratic, indiferent că el este slujitor auxiliar, bătrân sau membru al unui Comitet de Asistenţă Sanitară ori al unui comitet de administrare a Sălii Regatului. Desigur, faptul de a-şi susţine soţul prin cuvinte şi acţiuni presupune sacrificii. Însă ea este conştientă că implicarea soţului în activităţile teocratice ajută întreaga familie să rămână trează din punct de vedere spiritual.

14. a) Ce ar putea fi dificil pentru o soţie care îşi susţine soţul, şi cum poate ea să depăşească această problemă? b) Cum poate contribui o soţie la bunăstarea întregii familii?

¹⁴ Pentru o soţie ar putea fi dificil să-şi susţină în mod exemplar soţul când acesta ia o decizie cu care ea nu este de acord. Dar, chiar şi în această situaţie, o soţie bună manifestă un „spirit blând şi liniştit“ şi cooperează cu  el în privinţa acelei decizii (1 Pet. 3:4). O soţie bună se străduieşte să urmeze exemplul excelent al unor femei din trecut care au manifestat teamă de Dumnezeu, cum ar fi Sara, Rut, Abigail şi Maria, mama lui Isus (1 Pet. 3:5, 6). Totodată, ea învaţă lucruri folositoare şi de la femeile mai în vârstă din prezent ce au „o purtare care li se potriveşte unor sfinţi“ (Tit 2:3, 4). Dovedind iubire şi respect faţă de soţul ei, o soţie exemplară contribuie mult la reuşita căsniciei şi la bunăstarea întregii familii. Căminul ei este un loc în care familia găseşte linişte şi siguranţă. Pentru un bărbat spiritual, o soţie care îl susţine este de nepreţuit! (Prov. 18:22)

Tineri, ‘ţineţi-vă privirea aţintită asupra lucrurilor care nu se văd’!

15. Cum pot tinerii să colaboreze cu părinţii lor pentru ca întreaga familie ‘să stea trează’?

¹⁵ Cum puteţi voi, dragi tineri, să colaboraţi cu părinţii pentru ca familia voastră ‘să stea trează’ din punct de vedere spiritual? Gândiţi-vă la premiul pe care vi-l promite Iehova. Poate că părinţii v-au arătat încă de când eraţi mici imagini ce înfăţişează Paradisul. Pe măsură ce aţi crescut, ei au folosit Biblia şi publicaţiile creştine ca să vă ajute să vă imaginaţi cum va fi viaţa veşnică în lumea nouă. Dacă vă păstraţi privirea aţintită asupra serviciului pentru Iehova şi dacă alegerile pe care le veţi face în viaţă vor reflecta lucrul acesta, veţi reuşi ‘să staţi treji’.

16, 17. Cum pot tinerii să alerge în cursa pentru viaţă astfel încât să câştige premiul?

¹⁶ Dragi tineri, luaţi aminte la cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni 9:24! (Citeşte.) Alergaţi în cursa pentru viaţă ferm hotărâţi să câştigaţi. Alegeţi să mergeţi pe o cale care să vă conducă spre premiul promis. Mulţi au permis ca lucrurile materiale să le distragă privirea de la premiul vieţii veşnice. Câtă nesăbuinţă! Cei ce urmăresc bogăţiile nu găsesc adevărata fericire. Lucrurile care se pot cumpăra cu bani sunt trecătoare. Voi însă ‘ţineţi-vă privirea aţintită asupra lucrurilor care nu se văd’, deoarece „lucrurile care nu se văd sunt veşnice“! (2 Cor. 4:18)

¹⁷ Printre „lucrurile care nu se văd“ se numără şi binecuvântările Regatului. Trăiţi-vă viaţa în aşa fel încât să le obţineţi! Dacă viaţa voastră va gravita în jurul serviciului pentru Iehova, veţi găsi adevărata fericire. În serviciul adus adevăratului Dumnezeu vă puteţi propune atât obiective pe termen scurt, cât şi obiective pe termen lung. * Stabilirea unor obiective spirituale realiste vă va ajuta să rămâneţi concentraţi asupra serviciului adus lui Dumnezeu ca să obţineţi premiul vieţii veşnice (1 Ioan 2:17).

18, 19. Cum îşi poate da seama un tânăr dacă şi-a însuşit adevărul?

¹⁸ Dragi tineri, primul pas pe calea care duce la viaţă este să vă însuşiţi adevărul. Aţi făcut acest pas? Întrebaţi-vă: Sunt eu preocupat de spiritualitatea mea sau particip la activităţile spirituale numai fiindcă sunt îndemnat de părinţi? Cultiv eu calităţi plăcute lui Dumnezeu? Mă rog eu cu regularitate, studiez şi particip la întruniri şi la lucrarea de predicare? Fac eforturi pentru a-mi păstra bunul obicei de a lua parte la aceste activităţi legate de adevărata închinare? Mă apropii de  Dumnezeu cultivând o relaţie personală cu el? (Iac. 4:8)

¹⁹ Meditaţi la exemplul lui Moise. Deşi a fost crescut în mijlocul unui popor străin, el a ales să fie cunoscut ca închinător al lui Iehova, nu ca fiu al fiicei faraonului. (Citeşte Evrei 11:24–27.) Tineri creştini, şi voi trebuie să fiţi hotărâţi să-i slujiţi lui Iehova cu fidelitate! Astfel, veţi găsi adevărata fericire, cel mai bun mod de viaţă din prezent şi speranţa ‘de a apuca strâns adevărata viaţă’! (1 Tim. 6:19)

20. Cine primeşte premiul în cursa pentru viaţă?

²⁰ La întrecerile sportive din antichitate, un singur alergător câştiga cursa. Însă nu la fel stau lucrurile în cursa pentru viaţă. Dumnezeu vrea „ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ (1 Tim. 2:3, 4). Mulţi au ieşit deja învingători, iar mulţi aleargă alături de voi (Evr. 12:1, 2). Premiul le va aparţine tuturor celor ce nu abandonează cursa. Aşadar, fiţi hotărâţi să câştigaţi!

21. Ce se va analiza în următorul articol?

²¹ ‘Ziua cea mare şi înfricoşătoare a lui Iehova’ va veni în mod sigur (Mal. 4:5). Familiile creştine nu trebuie să fie găsite nepregătite! Iată de ce este vital ca toţi membrii familiei să se achite de responsabilităţile ce le revin potrivit Scripturilor. Ce altceva mai pot face familiile ca să rămână vigilente din punct de vedere spiritual şi să-şi întărească relaţia cu Dumnezeu? În următorul articol vor fi analizaţi trei factori care influenţează bunăstarea spirituală a întregii familii.

[Notă de subsol]

Ce aţi învăţat?

• De ce este vital ca familiile creştine ‘să stea treze’?

• Cum poate un soţ să urmeze exemplul Păstorului cel Bun?

• Ce poate face o soţie exemplară pentru a-şi susţine soţul?

• Cum pot tinerii să-şi ajute familia să stea trează din punct de vedere spiritual?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Pentru un bărbat spiritual, o soţie care îl susţine este de nepreţuit