‘O, adâncul înţelepciunii lui Dumnezeu!’

„O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile sale şi cât de necuprinse căile sale!“ (ROM. 11:33)

1. Care este cel mai mare privilegiu al creştinilor botezaţi?

CARE este cel mai mare privilegiu ce ţi-a fost acordat vreodată? Poate că primul lucru care îţi vine în minte este o responsabilitate teocratică sau o distincţie primită la şcoală ori la serviciu. Însă cel mai mare privilegiu pe care îl avem în calitate de creştini botezaţi este acela că ni se permite să fim în relaţii apropiate cu singurul Dumnezeu adevărat, Iehova. Astfel, am ajuns să fim ‘cunoscuţi de El’ (1 Cor. 8:3; Gal. 4:9).

2. De ce faptul de a-l cunoaşte pe Iehova şi de a fi cunoscuţi de El este un privilegiu atât de mare?

² De ce faptul de a-l cunoaşte pe Iehova şi de a fi cunoscuţi de El este un privilegiu atât de mare? Deoarece Iehova este nu numai Personalitatea cea mai de seamă din întregul univers, ci şi Ocrotitorul celor pe care îi iubeşte. Sub inspiraţie divină, profetul Naum a scris: „Iehova este bun, este o fortăreaţă în ziua necazului. Şi îi cunoaşte pe cei ce caută refugiu la el“ (Naum 1:7; Ps. 1:6). Da, chiar perspectiva noastră de a trăi veşnic depinde de cunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi a Fiului său, Isus Cristos (Ioan 17:3).

3. Ce înseamnă a-l cunoaşte pe Dumnezeu?

³ A-l cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă mai mult decât a-i cunoaşte numele. Trebuie să ajungem să-l cunoaştem ca Prieten, să înţelegem ce îi place şi ce îi displace. De asemenea, trebuie să trăim în armonie cu această cunoştinţă, ceea ce demonstrează că am ajuns să-l cunoaştem îndeaproape (1 Ioan 2:4). Însă, dacă dorim cu adevărat să-l cunoaştem pe Iehova, mai este necesar ceva. Trebuie să cunoaştem nu numai ce a făcut, ci şi cum şi de ce a acţionat el în acel mod. Cu cât înţelegem mai bine scopurile lui Iehova, cu atât suntem mai fascinaţi de profunzimea înţelepciunii divine (Rom. 11:33).

Un Dumnezeu care are un scop

4, 5. a) Cu ce sens este folosit cuvântul „scop“ în Biblie? b) Cum s-ar putea ilustra faptul că un scop poate fi atins în mai multe moduri?

⁴ Iehova este un Dumnezeu care are un scop. Biblia vorbeşte despre ‘scopul său etern’ (Ef. 3:10, 11). La ce se referă această expresie? În Biblie, cuvântul „scop“ este folosit cu sensul de obiectiv concret, ţel, care poate fi atins în mai multe moduri.

⁵ Pentru a înţelege mai bine ideea, să ne imaginăm că o persoană doreşte să ajungă la o anumită destinaţie. Acest lucru devine obiectivul, sau scopul, ei. Ea are mai multe opţiuni în ce priveşte ruta şi mijlocul de transport. În timpul călătoriei pe ruta aleasă, ar putea întâmpina diferite probleme — schimbări neaşteptate ale vremii, blocaje în trafic şi drumuri închise —, motiv pentru care trebuie să o ia pe altă rută. Totuşi, indiferent ce schimbări trebuie să facă, persoana îşi atinge obiectivul când ajunge la destinaţie.

6. Cum a dovedit Iehova flexibilitate în realizarea scopului său?

 ⁶ În mod asemănător, Iehova a dovedit o extraordinară flexibilitate în realizarea scopului său etern. Ţinând cont de voinţa liberă a creaturilor sale inteligente, el îşi adaptează instantaneu modul în care acţionează pentru a-şi atinge scopul. Să analizăm, în acest sens, cum îşi împlineşte Iehova scopul prin Sămânţa promisă. În Eden, Iehova i-a spus primei perechi umane: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l“ (Gen. 1:28). Însă primii oameni s-au răzvrătit. A zădărnicit oare răzvrătirea lor scopul pe care îl declarase Iehova? Nicidecum! Iehova a găsit imediat o soluţie la situaţia ivită recurgând, ca să spunem aşa, la o „rută“ alternativă pentru a-şi atinge scopul. El a prezis venirea unei „seminţe“, care urma să îndrepte răul provocat de rebeli (Gen. 3:15; Evr. 2:14–17; 1 Ioan 3:8).

7. Ce învăţăm din descrierea pe care şi-a făcut-o Iehova în Exodul 3:14?

⁷ Capacitatea lui Iehova de a se adapta la împrejurări noi pe parcursul realizării scopului său reiese şi din descrierea pe care el însuşi şi-a făcut-o. Când Moise i-a vorbit lui Iehova despre obstacolele pe care le-ar fi putut întâmpina în îndeplinirea misiunii primite, Iehova i-a dat următoarea asigurare: „«Eu voi deveni ce voi vrea să devin». Şi a adăugat: «Iată ce să le spui fiilor lui Israel: „Eu voi deveni m-a trimis la voi“»“ (Ex. 3:14). Într-adevăr, Iehova poate să devină tot ce este necesar pentru a-şi realiza pe deplin scopul! Lucrul acesta este minunat ilustrat de apostolul Pavel în capitolul 11 al cărţii biblice Romani. Aici Pavel vorbeşte despre un măslin simbolic. Analizarea ilustrării despre măslin ne va spori aprecierea pentru profunzimea înţelepciunii lui Iehova, fie că avem speranţa de a merge la cer, fie că avem speranţa de a ne bucura de viaţă veşnică pe pământ.

Scopul lui Iehova cu privire la sămânţa prezisă

8, 9. a) Care sunt patru elemente fundamentale ce ne ajută să înţelegem ilustrarea despre măslin? b) Ce întrebare vom analiza, şi ce dezvăluie aceasta cu privire la Iehova?

⁸ Pentru a înţelege sensul ilustrării despre măslin, trebuie să cunoaştem patru elemente care au legătură cu realizarea scopului lui Iehova privitor la sămânţa prezisă. În primul rând, Iehova i-a promis lui Avraam că, „prin sămânţa [sa]“, adică prin descendenţii săi, „se vor binecuvânta toate naţiunile pământului“ (Gen. 22:17, 18). În al doilea rând, naţiunii Israel, care a descins din Avraam, i s-a oferit perspectiva de a aduce în existenţă „un regat de preoţi“ (Ex. 19:5, 6). În al treilea rând, întrucât majoritatea israeliţilor naturali l-au respins pe Mesia, Iehova a luat alte măsuri pentru a aduce în existenţă „un regat de preoţi“ (Mat. 21:43; Rom. 9:27–29). În al patrulea rând, deşi Isus este partea principală a seminţei lui Avraam, şi altora le este dat privilegiul de a face parte din această sămânţă (Gal. 3:16, 29).

⁹ Pe lângă aceste patru elemente fundamentale, ştim din cartea Revelaţia că numărul celor care vor domni cu Isus ca regi şi preoţi în cer este de 144 000 (Rev. 14:1–4). Aceştia sunt numiţi şi ‘fiii lui Israel’ (Rev. 7:4–8). Oare toţi cei 144 000 sunt israeliţi naturali, sau evrei? Răspunsul la această întrebare dezvăluie flexibilitatea pe care o dovedeşte Iehova în împlinirea scopului său. Să observăm cum ne ajută Scrisoarea lui Pavel către romani să aflăm acest răspuns.

„Un regat de preoţi“

10. Ce privilegiu i se acordase în exclusivitate naţiunii Israel?

¹⁰ Aşa cum s-a menţionat deja, naţiunii Israel i se acordase în exclusivitate privilegiul ca din rândurile ei să fie aleşi cei ce urmau să formeze „un regat de preoţi şi o naţiune sfântă“. (Citeşte Romani 9:4, 5.) Însă ce s-a întâmplat  când a venit Sămânţa promisă? Avea Israelul natural să furnizeze numărul complet al celor 144 000 de israeliţi spirituali, ce alcătuiesc partea secundară a seminţei lui Avraam?

11, 12. a) Când a început alegerea celor ce alcătuiesc Regatul ceresc, şi care a fost reacţia majorităţii evreilor de la acea vreme? b) Cum avea să adune Iehova ‘numărul complet’ al celor ce alcătuiesc sămânţa lui Avraam?

¹¹ (Citeşte Romani 11:7–10.) Ca naţiune, evreii din secolul întâi l-au respins pe Isus. Din acest motiv, privilegiul de a produce sămânţa lui Avraam nu le-a mai aparţinut în exclusivitate evreilor. Însă, cu ocazia Penticostei din 33 e.n., când a început alegerea celor ce urmau să alcătuiască ‘regatul de preoţi’ ceresc, unii evrei cu inimă sinceră au acceptat invitaţia. Numărând câteva mii, aceştia constituiau doar „o rămăşiţă“ în comparaţie cu întreaga naţiune iudaică (Rom. 11:5).

¹² Cum avea însă Iehova să adune ‘numărul complet’ al celor ce aveau să devină sămânţa lui Avraam? (Rom. 11:12, 25) Să remarcăm răspunsul dat de apostolul Pavel: „Dar aceasta nu înseamnă că a dat greş cuvântul lui Dumnezeu. Fiindcă nu toţi cei care provin din Israel[ul natural] sunt cu adevărat «Israel». Nici nu sunt toţi copii [parte a seminţei lui Avraam], doar fiindcă sunt sămânţa [descendenţii] lui Avraam . . . Adică nu copiii cărnii sunt cu adevărat copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt socotiţi ca sămânţă“ (Rom. 9:6–8). Aşadar, pentru ca Iehova să-şi împlinească scopul cu privire la sămânţă nu era absolut necesar ca aceia care aveau să facă parte din această sămânţă să fie descendenţi naturali ai lui Avraam.

Măslinul simbolic

13. Ce reprezintă: a) măslinul; b) rădăcina; c) trunchiul; d) ramurile?

¹³ În continuare, apostolul Pavel îi compară pe cei ce devin parte a seminţei lui Avraam cu ramurile unui măslin simbolic * (Rom. 11:21). Acest măslin cultivat reprezintă împlinirea scopului pe care l-a avut Dumnezeu în vedere când a încheiat legământul cu Avraam. Rădăcina măslinului este sfântă şi îl reprezintă pe Iehova, Cel care dă viaţă Israelului spiritual (Is. 10:20; Rom. 11:16). Trunchiul îl reprezintă pe Isus, ca parte principală a seminţei lui Avraam, iar ramurile  reprezintă ‘numărul complet’ al celor ce alcătuiesc partea secundară a seminţei lui Avraam.

14, 15. Pe cine reprezintă ramurile tăiate din măslinul cultivat, şi pe cine reprezintă ramurile altoite?

¹⁴ În ilustrarea despre măslin, iudeii naturali, sau evreii, care l-au respins pe Isus sunt asemănaţi cu ramurile de măslin care au fost „tăiate“ (Rom. 11:17). Ei au pierdut astfel posibilitatea de a deveni parte a seminţei lui Avraam. Dar cine avea să-i înlocuiască? Pentru iudeii naturali, care se mândreau cu faptul că erau literalmente descendenţi ai lui Avraam, era de neconceput să fie înlocuiţi de oameni din naţiuni. Ioan Botezătorul însă îi avertizase deja că Iehova, dacă dorea, putea să-i ridice copii lui Avraam chiar din pietre (Luca 3:8).

¹⁵ Ce a făcut Iehova pentru a-şi duce la îndeplinire scopul? Pavel arată că, pentru a înlocui ramurile tăiate, Iehova a altoit în măslinul cultivat ramuri de măslin sălbatic. (Citeşte Romani 11:17, 18.) Astfel, creştinii unşi din naţiuni, cum erau unii membri ai congregaţiei din Roma, au fost, figurativ vorbind, altoiţi în măslinul simbolic. În acest fel, ei au devenit parte a seminţei lui Avraam. Iniţial, ei erau asemenea ramurilor unui măslin sălbatic, adică nu aveau posibilitatea de a face parte din acest legământ special. Însă Iehova le-a dat ocazia să devină iudei spirituali (Rom. 2:28, 29).

16. Cum a explicat apostolul Petru formarea noii naţiuni spirituale?

¹⁶ Iată cum explică apostolul Petru noua situaţie: „Pentru voi [israeliţii spirituali, inclusiv creştinii neevrei] deci el [Isus Cristos] este preţios, fiindcă sunteţi credincioşi. Dar, pentru cei ce nu cred, «aceeaşi piatră pe care au respins-o zidarii a devenit capul unghiului», «o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere». . . . Dar voi sunteţi «un neam ales, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor care să fie o proprietate specială, ca să anunţaţi pretutindeni  virtuţile» celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată. Căci odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu. Eraţi cei cărora nu li se arătase îndurare, dar acum sunteţi cei cărora li s-a arătat îndurare“ (1 Pet. 2:7–10).

17. În ce sens a fost acţiunea întreprinsă de Iehova ‘contrară naturii’?

¹⁷ Iehova a făcut un lucru care pentru mulţi a fost total neaşteptat. Pavel descrie acţiunea întreprinsă drept ‘contrară naturii’ (Rom. 11:24). În ce sens? Deşi ar putea părea ceva neobişnuit, chiar nefiresc, să altoieşti o ramură sălbatică într-un pom cultivat, unii agricultori din secolul I foloseau această metodă. * În mod asemănător, Iehova a făcut un lucru ieşit din comun. Din punctul de vedere al evreilor, oamenii din naţiuni nu erau capabili să producă roade bune. Însă chiar pe aceşti oameni i-a făcut Iehova o parte a ‘unei naţiuni’ care a produs roadele Regatului (Mat. 21:43). Începând din anul 36 e.n., odată cu ungerea lui Corneliu — primul om necircumcis din naţiuni care s-a convertit —, oamenilor necircumcişi din naţiuni li s-a dat posibilitatea de a fi „altoiţi“ în acest măslin simbolic (Fap. 10:44–48). *

18. Ce posibilitate au avut iudeii naturali după anul 36 e.n.?

¹⁸ Înseamnă oare aceasta că, după anul 36 e.n., iudeii naturali nu mai puteau deveni parte a seminţei lui Avraam? Nicidecum. Pavel explică: „Iar ei [iudeii naturali], dacă nu rămân în necredinţă, vor fi altoiţi, fiindcă Dumnezeu îi poate altoi din nou. Căci, dacă tu ai fost tăiat din măslinul care este sălbatic prin natura lui şi ai fost altoit contrar naturii în măslinul de grădină, cu atât mai mult aceştia, care sunt ramuri naturale, vor fi altoiţi în propriul lor măslin!“ * (Rom. 11:23, 24).

„Tot Israelul va fi salvat“

19, 20. Ce lucruri realizează Iehova, aşa cum reiese din ilustrarea despre măslinul sălbatic?

¹⁹ Într-adevăr, scopul lui Iehova cu privire la „Israelul lui Dumnezeu“ se împlineşte într-un mod uluitor! (Gal. 6:16) Aşa cum a spus Pavel, „tot Israelul va fi salvat“ (Rom. 11:26). La timpul stabilit de Iehova, israeliţii spirituali în număr complet, adică „tot Israelul“, vor sluji ca regi şi preoţi în cer. Nimic nu poate împiedica împlinirea scopului lui Iehova!

²⁰ Aşa cum a fost profeţit, sămânţa lui Avraam — Isus Cristos împreună cu cei 144 000 — va aduce binecuvântări pentru „oamenii naţiunilor“ (Rom. 11:12; Gen. 22:18). Astfel, toţi slujitorii lui Dumnezeu vor trage foloase din modul în care Iehova îşi realizează scopul. Într-adevăr, când analizăm modul în care se împlineşte scopul etern al lui Iehova, suntem uluiţi de „adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu“! (Rom. 11:33)

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce învăţăm despre Iehova din modul în care îşi realizează scopul?

• Ce reprezintă în Romani, capitolul 11:

măslinul?

rădăcina?

trunchiul?

ramurile?

• De ce altoirea a fost ‘contrară naturii’?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 24]

 Altoirea cu ramuri de măslin sălbatic — Cu ce scop?

▪ Lucius Junius Moderatus Columella, soldat roman şi agricultor din secolul I, este cunoscut pentru tratatul său în 12 volume despre agricultură şi economie rurală.

În cartea a V-a, el citează un proverb antic: „Cel ce ară livada de măslini îi cere rod, cel ce îngraşă pământul cu bălegar o imploră să dea rod, iar cel ce tunde măslinii o obligă să dea rod“.

După ce descrie pomii care sunt viguroşi, dar care totuşi nu dau roade, Columella recomandă următoarea procedură: „O metodă bună este să faci o gaură cu un burghiu galic şi să introduci în ea o ramură verde luată dintr-un măslin sălbatic; fiind fertilizat, ca să spunem aşa, cu un vlăstar roditor, pomul devine mai productiv“.

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Înţelegi ilustrarea despre măslinul simbolic?